-
Până la un adult responsabil și fericit, ne mănâncă modelul din familie pe pâine
Partea cea mai bună a faptului că avem privilegiul de a ne crește copiii în secolul 21, liberi și neliniștiți, e că avem acces la informații. Dincolo de scutece, căruțuri 5 în 1 și cezariene. Dacă acum 20 de ani, copilul trebuia să știe de frică, acum ar trebui să avem cel puțin bunul simț să ne informăm că bătaia nu face altceva decât să inducă o stare de frică și nimic mai mult. Pe termen lung, fetița bătută va deveni soția supusă, iar băiatul bătut va deveni soțul agresiv. Vor fi oricum, dar nicicum echilibrați. Vorbesc în general, că excepții există întotdeauna. Cei cu nervii tari sau salarii mari…
-
Cu ce rămân copiii din aceste sărbători?
Amintirile despre Paștele copilăriei mele se îmbină cu un gust dulce de cozonac și vacanță, alături de unul încâlcit în care scuturam covoare și tăiam legume pentru salata boeuf. Mă amintesc cu unghiile mirosind a pătrunjel și morcov fiert, urcând și coborând scările cu traversele în brațe, iar uneori căram și apă de la pompa din spatele blocului până la etajul 4, fără lift. Știu că nu erau chiar cele mai relaxante zile din viața mea, dar uitându-mă acum în spate mi se pare că erau cele mai frumoase zile petrecute în familie. Mergeam cu toții la Înviere, mama ne pregătea lumânările din ceară galbene pe care ne chinuiam s-o…
-
Toată lumea are nevoie de o mamă
Se spune că existența mamei este prima certitudine cu care se naște copilul. Cumva, într-un mod peste puterea noastră de înțelegere, copilul care se naște știe că nu este singur pe pământ. Că lângă el se află o mamă care-i va îndemna primii pași în viață. Și mama asta face. Îi stă alături copilului. Îl îmbracă, îl hrănește, îl ascultă, îl învață, îl ia în brațe și-l mângâie. – Mama mea e cea mai bună, auzim deseori ieșind din gura copilului nostru. Confirmarea supremă că suntem pe calea cea dreaptă. Ca o zână bună care vede numai ceea ce facem noi bine, iar greșelile sunt iertate miraculos, împăturite într-un suflet…
S-ar putea să-ți placă și
Care pe care
Liniștea, liniștea din capul mamei
Mama, în fața marii provocări
-
Mama, cel mai popular personaj din familie
În sâmbăta aceea în care aș fi vrut să dorm până la 12, să-mi beau cafeaua în pat și să vegetez ca un pătrunjel în razele soarelui, copiii făceau concurs – cine sare mai sus și atinge lustra cu degetul mic. Lustra de deasupra patului meu. Era 8, dar aș fi jurat că e numai 5. Într-o lume normală, o mamă la ora 8 dimineața are deja ciorba pe aragaz și a doua cafea băută. Eu abia puteam empatiza cu propria-mi față și ochii căzuți între pernă și capul patului. – Hai, mami, vino și dă-ne cereale! – Eu vreau apă! – Eu vreau să mănânc! – Eu vreau desene!…
S-ar putea să-ți placă și
Ziua 3. Nervii rezistă
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
Cea mai frumoasă poveste
-
Tu a cui ești? Părinții tăi cu ce se ocupă? Cine-i soțul tău?
Rândul de copii gălăgioși din fața mea pare că nu se mai termină. – Mama? – Casnică. – Tata? – Muncitor pe șantier. – Deci ar putea să ne ajute să ne văruiască clasa la vară. Stai aici în dreapta mea. – Mama? – Croitoreasă. – Ar putea să ne facă niște huse la bănci. – Tata? – Face mobilă. – Și mai bine. Niște rame la hărțile de geografie. Stai aici, în dreapta. – Mama? – Educatoare. – Tata? – Maistru instructor. – N-are cu ce să ne ajute. Du-te-n spate. M-am așezat în ultima bancă și-am început să mâzgălesc o foaie de hârtie. Pauza se terminase, rândul se…
-
Mama și puterile ei fantastice de a transforma 8 martie într-o viață de om
Când un copil se naște, prima certitudine cu care vine pe lume este existența mamei. Se rupe dintr-un suflet tainic și va căuta mereu să se întoarcă în brațele lui. Mama este masterchef. – Ce-ați dori astăzi să mâncați? Vă face mama o fripturică de pui cu mămăliguță caldă? Și la desert, niște sfinți? Mama este ceas deșteptător. – Hai, trezește-te! Mai ai 10 minute și trebuie să pleci la școală! Micul dejun te așteaptă pe masă. Mama este cea mai prețioasă agendă. – Ești pe drum spre casă? Ai dus copiii? Ai ajuns la 9? Îi iei la 5? Ia-i și tu mai devreme să nu fie chiar ultimii…
-
20400 de ore
Copiii mei se ceartă între ei, dar nu prea se bat. În primul rând pentru că nu au unde să vadă bătaie – amintiți-vă că modelul din familie stă la baza dezvoltării copilului în primii ani de viață. În al doilea rând, am fost destul de prezentă între ei cât să apuc să evit astfel de conflicte. Oricum parentingul modern e baza: Tu cum crezi că se simte? Crezi că îl doare? Oare pe tine te-ar fi durut? Ce crezi că ai putea face să nu mai plângă? Cu toate acestea, momentul cel mai bun pentru ei de a o pune de o bătaie zdravănă e când suntem toți trei…
-
Fericirea în cuplu, între o fotografie perfectă și reuniune de familie
Admir în jurul meu cuplurile de portughezi. Mă surprinde, ca de fiecare dată când vin la mare, modul în care se prezintă femeile. Nu sunt stresate că au câteva kg în plus, că nu au brațele depilate, manichiura făcută sau gene false. Sunt atât de naturale, încât mă surprind. Româncele nu ar pleca nici în ruptul capului la mare cu unghia căzută sau nepensate. Portughezele nu au nici un stres să își pună bikini brazilieni peste câteva kg în plus. Excepții există – avem și noi glutamatul nostru, cum au și ei fotomodelele lor. Continui să privesc. Ei se joacă cu copiii. Ele citesc. Prietenii noștri portughezi au același obicei.…
-
Eu știu ce mi-ai zis când tocmai ai tăcut
Azi am fost la Carrefour-ul din Mega Mall. Nu sunt mare fan Carrefour, prefer Lidl de un milion de ori și Mega Image, daaaar, în Carrefour găsești banane Dole (cică singurele care nu ar fi gazate), mere foarte bune, perele preferate ale lui Beatriz- kaiser și Pui Fericit de la Agricola Bacău, despre care știu sigur că nu are hormoni. Astăzi, pe lângă cele de mai sus, i-am mai luat lui Cris și niște lame de bărbierit despre care mi-a spus să-i cumpăr cu prima ocazie. De când nu i-am mai cumpărat, uitasem că sunt aproape 100 lei, 8 bucăți. Mi se pare enorm! Cred totuși că-l țin vreo 6…
-
Aici vorbește universul…
Săptămâna trecută am fost în Belgia pentru a susține un curs de Gestionare a conflictelor în familie pentru o comunitate de români de acolo. M-am dus cu inima deschisă și cu mari emoții. A fost prima dată când am plecat din țară ca formator, iar apoi, grupul cu care urma să mă întâlnesc era atât de divers ca tipologie și formare încât nu prea reușeam să îmi creez așteptări. Apoi, mi-am amintit de cuvintele lui Virgiliu – dacă ești dedicat, faci totul cu inima deschisă, ești bun și obiectivul este să faci bine, Dumnezeu te ajută! Pentru mulți, Dumnezeu e ultima speranță. Ne gândim la el în momentele cele mai…
