-
Mamele pot multe. Dar cel mai greu, pot să se relaxeze.
Am fost întrebată mai demult care este lucrul de care-mi amintesc cu drag din copilăria mea. Din noianul de amintiri, sunt câteva care sar ca floricele în ceaun, sărate și aromate, doar-doar să le aleg pe ele. Ca-ntr-o listă aleatorie, aș putea menționa pepenele din portbagajul lui tata, cititul pe o bancă din parcul Trandafirilor sau prima casetă cu Michael Jackson. – Is Dangerous, ta-na-na-na, Dangerous….. Împreună la bine și la greu Dar cel mai mult și cel mai mult îmi amintesc cu drag de puținele momente când plecam toți 4, în familie în vizită la rude sau în concediu. Ideea lui împreună îmi dădea senzația de unitate, că aparțin…
-
Șșșt, doarme mami!
Ne întoarcem acasă după o zi plină. Eu sunt extrem de obosită. Copiii tocmai și-au schimbat bateriile. În mașină, le zic: – Acum, închideți ochii și faceți un pic de nani. – Nu vreau! – Nu nani! pică răspunsurile ca bomboanele alea tari ca de pe colivă, la final de pomenire. Sunt numai vreo 25 de km până acasă. Croșetez un plan. Deschid geamul meu la maxim ca să intre briza de ocean și nu merg cu mai mult de 60-70 km, cât să creez o atmosferă numai bună de dormit. În spate, copiii se joacă. Eu aștept. Îi aud din ce în ce mai puțin, apoi vorbesc în șoaptă.…
-
Acum da, am înțeles….
Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, soțul meu este portughez. Eu sunt româncă din Bacău, el e portughez din Coimbra. Dacă vă pasionează telenovelele sau poveștile de dragoste, puteți citi pe blog povestea noastră. Din 2005 locuim în România. Aici ne-am căsătorit, aici am născut copiii, tot aici i-am botezat. Tot din 2005 toamna am vizitat România de maxim, maxim 10 ori. La mare am fost de vreo 3-4 ori. La munte de alte 3-4 ori. Aș putea să spun că e drăguț, că avem o țară frumoasă, cu oameni ospitalieri. Realitatea e că nouă nu ne-a plăcut. Eu am mai insistat. Ba să mergem în Bucovina, ba în…
-
Tiribam, Tiribum! Luați-vă copiii în brațe și fiți savarine, acum!
Nu știu ce mănâncă Mirela Retegan dimineața, la prânz și seara sau ce-și pune în cafeaua de dimineață, dar de câte ori o întâlnești scoate bună dispoziție pe nări și fericire pe gură. Ea spune că e despre îmbrățișările pe care le primește de la copii, de la chipurile lor fericite când Tanti Prezentatoarea le zâmbește cald. Și, știți ce? Eu o cred. Pe Mirela o cunosc puțin spre deloc. Știu că este apropiată de oameni, bloggeri și media, dar întâmplarea a făcut ca drumurile noastre să nu se intersecteze până acum. Pe de altă parte, dacă îmi doresc un moment de liniște în mașină sau în timp ce fac…
-
Vacanța mare, test de verificare a abilităților de părinte
Dacă mă vedeți săptămâna asta pe stradă vorbind singură să știți că de la ziua de ieri mi se trage. Un weekend și-o zi liberă De mult am învățat că de murit n-o să mor așa de simplu. Nu știu dacă mi se trage de la copilăria fără banane care m-a învățat că oricât de mare-i pofta, dincolo de răbdare apare o piață plină cu de toate sau de la primii ani de mamă în care a trebuit să le învăț pe toate o dată și a doua oară prin metoda clasică: încercare și eroare. De murit nu mor, că mamele au șapte vieți și una bonus pentru rosé. Uitasem…
-
Tiribam, Tiribum! Haideți cu mine în Zurlandia, acum!
Nici nu știu cine e mai fericită, eu sau Beti că mergem la Zurlandia pe 16 și 17 iunie, la Domeniul Știrbey. – Mami, când e Zurli? – Peste două săptămâni. – Mami, e mâine? – Nu, Beti, peste două săptămâni. – Poimâine? – Nu sâmbăta asta care vine, cealaltă. – E mult sau puțin? Eu am două motive mari și late pentru care mă bucur atât de mult: 1. că o să fie Zurli pentru toată lumea. În 80 000 de metrii pătrați, 9 scene care vor spune povești diferite, 2 zile pline, de dimineață până seară, nu va mai exista temerea că nu ajungi la timp, că e…
-
Ce fac eu de 1 Iunie (5 idei și două bonus clasate pe gen)
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Știu că nu m-a întrebat nimeni și e cel puțin ciudat să mă apuc să mă întreb singură și tot eu să răspund. Dar ca în orice banc cu Leana și Costel, există o explicație. Noi, ca familie, ne urnim tare greu din casă. Că așa…
-
Înfruntă-ți frica și vei crește copii puternici!
Legenda spune că atunci când mama a aflat că are iar, fată nu a plâns dar nici prea bine nu i-a căzut. Mai mult sau mai puțin conștient, mamele își proiectează atât temerile cât și așteptările în copii. Își doresc să fie băiați, că aparent, genul masculin are viața mai ușoară. Nu știu din ce film se trage că mie mi se pare extrem de relativă treaba asta cu ”viață ușoară”/ ”viață grea”. Eu n-aș putea să fac ceea ce face soțul meu la birou, nici într-un milion de ani, iar asta face să pară greu. Dar nici ce fac eu nu e tocmai simplu, iar el sigur n-ar face-o…
S-ar putea să-ți placă și
Lupte de putere
Lecția castelului de nisip
Am făcut pauză de la ecrane, iar copiii au supraviețuit
-
Regulile educă, iar excepțiile întăresc relațiile dintre noi
Abia așteptasem ziua de sâmbătă să mă prindă și pe mine ora 8 în pat. Visam la mirosul de așternut răcoros, la mușchii ce mi se vor întinde leneși pe saltea, la ochii ce mi se vor deschide încet, relaxați. – Mamiii, se aude ușor în urechea dreaptă. – Hîîîîî….., răspund eu în chineză. – Mamiiiiiiii, repetă vocea ca un ecou. – Da, Beti, răspund ca să nu prelungesc agonia. – Putem lua înghețată? – Acuma nu. Dimineața nu se mănâncă înghețată. – Păi noi vrem înghețată. – Am înțeles. Dar mâncăm mai încolo înghețată. A plecat. Eu am rămas cu un colțișor de gând că nu e tocmai liniștitor…
-
Detaliul care face diferența în club
Acest articol nu este despre cum am fost în club, femeie la 36 de ani, cum mi s-a făcut dor de copii și am plecat acasă la prima muzică ce frustra motorul unei motociclete pe uscat. Nici despre cum îmi doream să adorm în liniște și să mă împac cu ideea că ieșitul în club și pierdutul nopților a dispărut pentru totdeauna din fișa mea de post. Ba din contră…. Cred cu tărie că dacă nu faci anumite lucruri la momentul lor, va fi din ce în ce mai greu să le vânezi după. Precum o oportunitate pe care dacă nu o primești în viața ta cu brațele deschise, mai…
