-
Copilul anxios, rezultat al amenințării și condiționării
Dacă mă irită ceva rău de tot în educația unui copil, atât de rău încât să mă doară stomacul, este să aud cum este amenințat un copil. – Ionică, dacă nu asculți, nu mai mergi la plajă! – Gigel, dacă nu mănânci, nu primești desert! – Mihaela, dacă nu dormi, nu te iau la petrecere! – Iuliana, dacă nu faci ce zic eu, rămâi acasă! – Marinică, dacă nu o pupi pe doamna, data viitoare nu mai vii în parc. – Tudorică, dacă nu zici mulțumesc, nu-ți mai citesc povestea diseară. Ar putea exista ceva mai odios decât chestia asta? Da! Glumele adulților pe seama copiilor: – Nu-i așa că…
-
Lăsați copiii să se plictisească!
Înainte să rămân însărcinată cu Andre, am citit o carte extraordinară a lui Ion Vianu – Amor Intellectualis. Citesc puțin, dar mă îndrăgostesc de fiecare carte pe care o am în mână. Dacă primele 10-20 de pagini nu mă prind, o las ca pe o rochie care nu se așează bine la umeri. Cred că e un gând greșit, căci Stephen King în ”Despre scris” spune fix contrariul – citește orice, o carte proastă te poate învăța mai multe decât una bună. Bănuiesc că are dreptate, dar timpul e atât de scurt căci numai chef să mi-l ocup cu povești plictisitoare nu am eu răbdare. Numai oamenii proști se plictisesc!…
-
Eu când sunt obosită, vreau să stau
Știți cărțile acelea în care există câte un joc pentru fiecare tip de teamă, frustrare sau anxietate a copilului? Le-am citit, dau roade, sunt bune. Am aplicat și teoria ”timpului special” în care părintele stă cu copilul după orele de la birou 10-20-30 de minute, cât îl ține răbdarea, energia și baierele de la creier. Merge, funcționează atâta timp cât cina nu e o urgență și nici uniforma care trebuie să fie mâine curată. Dar, să-mi fie cu iertare, astea cu: – Joacă-te cu mine, mami! – Vreau să joc fotbal cu tine, mami! – Hai la apă, mami! – Palete, mami! – Hai, ”Nu te supăra, frate!”, mami! –…
-
Niciodată nu este prea târziu să faci orice pentru copilul tău!
Mă consider, din fire, o mamă destul de relaxată. Cred cu tărie că datorită felului meu de a vedea lucrurile mai în roz cu picățele, viața mea de mamă s-a ușurat substanțial. Cu toate astea, am și eu niște frici Ar fi ireal, totuși, să existe vreo mamă pe planeta asta fără nici o temere în ceea ce privește parentingul. Se scriu cărți pe tema asta mai ceva ca știrile despre covid. Și se vând tot pe-atâta. Nu poți alăpta? Ia de citește un catralion o mie de cărți despre alăptat și dacă tot nu te-ai lămurit sună gratuit la numărul acesta de telefon. Nu vaccinezi? Ia de citește alt…
S-ar putea să-ți placă și
Cea mai așteptată vacanță în vacanță!
– Te aud, te văd, te iubesc!
Școala on line: Stan și Bran, varianta dramă
-
20400 de ore
Copiii mei se ceartă între ei, dar nu prea se bat. În primul rând pentru că nu au unde să vadă bătaie – amintiți-vă că modelul din familie stă la baza dezvoltării copilului în primii ani de viață. În al doilea rând, am fost destul de prezentă între ei cât să apuc să evit astfel de conflicte. Oricum parentingul modern e baza: Tu cum crezi că se simte? Crezi că îl doare? Oare pe tine te-ar fi durut? Ce crezi că ai putea face să nu mai plângă? Cu toate acestea, momentul cel mai bun pentru ei de a o pune de o bătaie zdravănă e când suntem toți trei…
-
Tren zburător de categoria aII-a, ghici ciupercă ce-i?
Au trecut anii când între 2 avioane abia aveam timp să-mi sărut iubitul, să fac un duș și să-mi schimb hainele. Azi eram în Germania, mâine în Grecia. Apoi în Bulgaria, după în Lituania. De câțiva ani buni, mai plec doar în Portugalia. Alte vacanțe nu ne prea facem, ne păstrăm pentru mai târziu. Acum, avem de strâns bani pentru școala copiilor și pentru acest viitor incert ce ne înconjoară. Săptămâna trecută am fost în Belgia la o formare pe tema Conflictului și gestionarea acestuia în familie susținut prin Școala Familiei, organizație din care fac parte de ceva vreme. Nu e moment publicitar pentru că nu câștig bani din link-ul…
-
Niciodată visul n-a fost mai aproape de a fi atins
Acum mai bine de 20 de ani, eram eu printr-a șasea, scriam mici articole despre o iubire imposibilă față de Axl Rose la Cenaclul literar ”Ramuri tinere”. Participam și la concursuri, iar din primii bani câștigați mi-am luat o pereche de ochelari de soare super fițoși care m-au ținut fix 3 zile, iar de restul rechizite la școală. Pentru mine, scrisul la acel cenaclu reprezintă cea mai frumoasă amintire din toată copilăria mea. Puteam sta ore în șir să scriu, să tai, să reiau, să repun în frază până să dau forma finală. Trăiam fiecare cuvânt, virgulă și propoziție. Făceam paranteze, acolade, adăugam, scoteam. Citeam și reciteam de zeci de…
-
Când parentingul devine un film de Hollywood
A trebuit să fac doi copii și să mai treacă niște ani ca să pot înțelege ceva despre parenting. Și chiar și-așa, tot mă lovește-n cap realitatea cu ghiuleaua când mi-e lumea mai dragă și pare că am totul în control. Citim unele dintre noi zeci de cărți, nu ne scapă nici o conferință, ba mai mult, unele mai scriu pe blog-uri și tot parcă mai e ceva de făcut, de învățat, de spus în ceea ce privește modul cum ne creștem copiii. Câte mame, atâtea experiențe. Tantrumurile, există sau e bazaconie? Era Andre mic când am auzit prima dată de tantrumuri și ”terrible 2s”. Ce-s astea, m-am întrebat eu?…
-
Cum gestionăm relația dintre frați?
Cel mai greu și cel mai greu în viața unei mame mi se pare gestionarea relației dintre copii. Toată răbdarea, energia, cumpătarea, empatia, atenția, toate cărțile citite, informațiile căpătate de-a lungul timpului din cărți și din experiențe personale se duc, zi de zi, pe gestionarea relației dintre copiii mei. La finalul unei zile, dacă trag linie și analizez ce mi-a ocupat cel mai mult timp și energie, este fără doar și poate, gestionarea relației dintre copii. Vinerea este una dintre cele mai grele zile. Pentru că omul din mine ar vrea ca la sfârșitul programului să se relaxeze, că doar e vineri, nu? Dar copiii aduc cu ei acasă oboseala…
-
Lupte de putere
Nu e nici un secret că discuțiile cele mai mari la noi în casă sunt de la tipul de educație pe care eu l-am asumat. Partea cea mai grea de înțeles pentru Cris este lipsa pedepselor. Nu înțelege cum un copil care a făcut ceva greșit nu poate fi pedepsit. Cum va înțelege el că a greșit? La mine e totul pe bază de emoție ceea ce la el nu se leagă. Îi tot explic că un copil face ceva rău, nepotrivit, de fapt, pentru că are nevoie de atenție sau are o teamă, frică pe care și-o exprimă astfel. Noi, când suntem obosiți sau stresați și tot ce am…
