-
Petrecerea mamelor care își fac timp pentru ele
Una dintre cele mai mari realizări profesionale cu care am încheiat anul 2021 a fost, fără nici un dubiu, întâlnirea Petrecerea mamelor fără petrecere de Crăciun. Un eveniment pe care l-am visat de dinainte să devin mamă, pe când organizam întâlniri lunare cu fetele în oraș doar așa să ne ventilăm și să schimbăm opinii despre viață. Nu știam pe atunci că tocmai aceste întâlniri ne vor aduce mai târziu confirmarea că suntem cei mai buni părinți pentru copiii noștri, dar și relaxarea de care orice mamă are nevoie când relizează că drumul nu e tocmai de poveste. Petrecerea mamelor fără petrecere de Crăciun s-a născut dintr-o nevoie viscerală de…
-
Fetița cu rochie albastră
Într-o zi, după ce am culcat copiii iar viața mă aștepta nerăbdătoare în același loc cu bomboane și un pahar de rosé, mi-am ordonat fericirea după momentele de împlinire. Ce m-a făcut pe mine fericită până acum? Să fie pepenele pe care ni-l aducea tata în portbagaj, ieșirile la iarbă verde în familie, vacanțele la bunici, că m-am căsătorit, că am terminat facultatea sau că am fost mereu pe cont propriu și independentă? În fiecare dintre acestea se ascunde, fără dubiu, fericirea îmbrăcată în multe feluri. La 6 ani, părinții mei au fost nași de cununie la o fostă elevă de-a mamei. Eram îmbrăcată cu o rochie albastră, am făcut…
-
Mamele ar trebui să fie nemuritoare
Au trecut vremurile când mă duceam la vreo petrecere sau eveniment cu sufletul la gură și plină de întrebări: – Oare vor adormi fără mine? – Oare or să plângă? – Oare se vor descurca? Realitatea e că n-am plecat niciodată de-acasă dacă am avut cel puțin o fărâmă de îndoială că lucrurile nu vor decurge tocmai bine. Pentru că eu dacă mă duc undeva, mă duc să mă simt bine, nu să stau cu grijă și telefonul în mână. Ieșirile în oraș sunt pentru relaxare Dar cum vremea trece, copiii se măresc, iar producția de vin crește, de câte ori se ivește ocazia de-o ieșire în oraș nu prea…
-
Petrecerea mamelor fără Petrecere de Crăciun de acum și pururea
În decembrie 2016 se finaliza una dintre cele mai grele perioade din viața mea, ca părinte și om. Copiii aveau 4, respectiv 2 ani și simțeam, după mult timp, că există speranță după ce ne mutasem cu casa în afara Bucureștiului, plimbasem copiii de la o creșă la alta, vreo 3 la număr și tot atâtea perioade de acomodare, eu încercam să mă mențin ba în rol de angajat, ba de antreprenor, ba de blogger, când visul meu era să dorm 4 ore legate. Când abia îmi revenise suflul, terminasem sesiunile de terapie, începusem să prind curaj și să văd luminița, sosea Crăciunul. Facebook-ul dădea pe dinafară de poze cu…
-
Mama are 7 vieți. Iar una e pentru rosé
Cele mai bune decizii le-am luat când cortexul prefrontal era plecat puțin în vacanță. Adică creierul ăla care mai și gândește în afară să facă tumbe când bea un pahar de rosé. Când eram în aeroport în Atena și mi-am amânat brusc întoarcerea ca să mă conving că grecul ăla de-mi bântuia visele nu era grecul vieții mele. Când am plecat la Sighișoara fără să știe mama, devenind astfel cel mai nebunesc moment al vieții mele. Știu, sună trist ca fiind singurul, dar mă agăț și eu de ce am. Când mi s-a oferit să plec în Portugalia și m-am dus să-l găsesc pe băiatul viselor mele. Când m-am întâlnit…
-
În ziua în care mama nu a mai putut, Dumnezeu a creat Rosé-ul
Nu că am avut vreodată dubii că din când în când îmi sare piulița și deraiez pe coclauri. Dacă aș fi avut un serviciu normal, din ăla la care faci jogging de dimineață ca să vadă șeful c-ai ajuns la timp și de la care pleci spărgând ușa ca să ajungi la grădi la cel mic, m-aș fi afundat în treabă, aș fi băut vreo 5 cafele, mă întorceam acasă epuizată, cu treaba de la birou făcută, fără chef de viață dar suficient cât să adorm buștean pe canapea. Dar dacă sunt mamă ”care muncește de-acasă” am plecat de dimineață să fac un retur la niște haine de copil la…
-
Cafeaua de la 10 – Cum putem sărbători zilele de naștere ale copiilor cu buget redus
De pe meleagurile vremurilor din care vin eu, numai copiii singuri la părinți își serbau zilele de naștere. Acasă, cu tort îmbrăcat în frișcă și muzică la modă, pe care dansam în sufragerie. Iar dacă te găseai pe lista invitaților, era ca și cum câștigai Oscarul pe viață, pentru popularitate. Ca să nu mai zic de fericirea supremă care te ținea vreo câțiva ani buni. Făceam cadouri cărți de citit și scriam dedicații de mână, din suflet, necopiate de pe internet. Astăzi, sunt copii care își sărbătoresc zilele de naștere cu bugete care depășesc cu mult salariul minim pe economie, alții care nici nu știu când e ziua lor. Și…
