-
Vor crește mari, va fi mai simplu…
A venit și la mine timpul să le înțeleg pe mamele care au un singur copil și nu-l mai vor pe al doilea. Mă rog, poate nu neapărat că nu-l mai vor, că poate dacă ar rămâne însărcinate nu s-ar face gaură în cer, dar nu țin în mod deosebit să mai aibă alți copii. Acum ceva timp, citeam un articol despre o mămică ce explica de ce nu mai face al doilea copil. Nu prea am rezonat, nici nu prea am cum, dat fiind: că vin dintr-o familie cu doi copii, iar relația cu sora mea e mai mult decât specială că soră-mea are 4 copii și mi se…
-
Când două mame întâlnesc 6 copii
Ieri a fost ziua porților deschise la mine acasă. După trei săptămâni de vacanță în care ai jucat toate jocurile din toate colțurile casei, ai făcut toate puzzle-urile ce se puteau face, ai gătit toate rețetele de ciorbe, legume, fripturi, deserturi alături de copiii tăi, ai făcut în fiecare zi câte un alt om de zăpadă și ai ieșit cel puțin 30 de minute în aer liber la mișcare, ai scos sania de la naftalină, ai fost la piscină, le-ai pus și câte un film la televizor și totuși, te trezești dimineața și încă mai e vacanță înseamnă că a sosit momentul să te duci în vizită pe la alte…
-
Dermatita atopică, test de anduranță
Astăzi, Beti are aproape 6 ani și de 2 ani a scăpat complet de dermatita atopică. Însă și azi i se mai irită uneori pielea dacă mănâncă prea multe dulciuri (peste 2-3 porții) sau produse care ori nu sunt foarte proaspete ori au în compoziție ingrediente procesate. Până la urmă, chiar suntem ceea ce mâncăm! Beatriz, fetița mea de aproape 3 ani, are dermatită atopică. De la vârsta de 9 luni i se descuamează pielea de pe față și de pe piciorul drept. În situații critice, îi apar bubițe sau pete roșii pe tot corpul. Iar noaptea, inconștient, se scarpină până la sânge. Numai cine nu are copil cu dermatită…
-
Visul ascuns al oricărei mame
Azi am ieșit din captivitate. Stăteam de trei zile în casă, la mâna bărbatului: adu pâine, cumpără unt, nu am ouă, iar el mă suna stresat din magazin: unde-i cacaua, de ce am nevoie de pere, de ce-i răspund la telefon așa greu (ce fac, că doar stau în casă toată ziua) și totuși, la ce-mi trebuie gelatină?? Deci, nu se mai putea. Eu cred că fiecare trebuie să facă ce știe mai bine: adică, eu să fac cumpărături. De când m-a trimis mama prima dată să cumpăr pâine pe cartelă de la Alimentara din Șerbănești, Bacău, am avut o revelație. Voi fi cea mai bună cumpărătoare de produse alimentare.…
-
Când vacanța mică durează 17 zile +
9 ianuarie. A 17-a zi cu copiii acasă. De 17 zile nu am mai fost la birou, abia am reușit să scriu câteva oferte rapid la somnul de prânz al copiilor, iar telefoanele se dau doar în baie cu ușa închisă sau în garaj, strecurându-mă neobservată pentru câteva secunde. După 17 zile sunt epuizată de stresul că am o grămadă de chestii de făcut și totuși, nu am cum să le fac. Sunt stresată că sunt începute și neterminate, că ar trebui să fiu altundeva decât acasă în pijamale, că am întâlniri la care nu reușesc să ajung. De 17 zile joc Monopoly 5+, toate jocurile cu zar, nisip kinetic,…
-
Pentru o viață sănătoasă, puneți întrebări
Una dintre lecțiile cele mai importante pe care le-am învățat de-a lungul experienței mele profesionale a fost primită de la un fost șef de-al meu acum câțiva ani buni. După ce am făcut ceva așa cum mă tăiase pe mine capul și nu a ieșit tocmai bine, mi-a spus atât: – Te rog sa nu faci presupuneri. Mai bine întreabă. În metoda ESPERE (găsiți foarte multe informații pe internet) se folosește metafora cu fularul care este ținut de fiecare capăt de o altă persoană. Jumătatea cu a cărui capăt este ținut de mine este partea mea de relație, iar jumătatea cealaltă cu capătul ei, este partea celuilalt de relație. Când…
-
Aprecierea naște eroi
Profesia a fost mereu un punct sensibil la mine. Primele mele amintiri sunt cu mama îmbrăcată într-o rochie movulie, vaporoasă cu brațele pline de flori. Frumoasă și extrem de iubită de toți copiii de la grădiniță. Apoi la serbări, părinții o felicitau, copiii îi săreau în brațe, pe unii i-a și cununat după mulți ani. Cu tata am imaginea lui Popey, marinarul care merge teleghidat după mirosul de spanac, dacă ați văzut desenele. Așa și el după mirosul de motorină și ulei de mașină. Are mecanica în sânge, și cred că eu l-am moștenit. De soră-mea nu mai zic. Pentru mine este model de profesionalism în meseria ei. Eu muncesc…
-
Eddy ”The Eagle”, în spatele unui copil de succes stă o mamă încrezătoare
Azi vă recomand un film. Nu am să vă spun multe despre el. Pentru că inspiră atât de mult încât aș vrea să-l vedeți cu toții. Este despre un băiat care și-a dorit toată viața să ajungă la Jocurile Olimpice. Este despre mama unui băiat care o secundă nu s-a îndoit de performanțele lui. Este despre o lume întreagă care a râs de el. Un băiat cu probleme care ajunge la Jocurile Olimpice. Campion. Este despre puterea de a-ți depăși limitele, de a avea curaj nebun, despre determinare și încredere deplină în copilul tău. Ce rol decisiv jucăm în viața copilului nostru! Ce rol greu, fără partitură, fără script, fără…
-
Povestiri din camera cu doamnă pe ușă
Mă îndrept spre camera restaurantului cu un desen cu cap de femeie pe ușă. Este închisă, mă sprijin de perete și aștept. – E ocupat, se aude de dincolo de ușă glasul unei fetițe. – Da, e ocupat, repetă a doua voce de adult după ea. Probabil mama, gândesc eu. Pentru câteva secunde se lasă liniște. – E ocupat! strigă de această dată fetița. – Da, iubita mea, spune mama mai încet. – Pleacă, te chem eu, spune fetița. – Nu te pot lăsa aici, răspunde mama. – Pleacăăăăăăăă, țipă fetița. Te chem eu! – Nu te las aici singură, repetă mama stresată. – Pleacăăăăăăăăă, țipă mai tare fetița. Iese…
-
2+0+1+7 = 10, anul care va fi așa cum vom vrea noi să fie
Am reușit și noi să ne întoarcem acasă de la munte. Nu am să vă plictisesc cum a fost, cum n-a fost, cum putea să fie, cum mi-aș fi dorit să fie. Nu am plecat cu nici o așteptare, ăsta e planul meu secret dintotdeauna. Nu ai așteptări, nu ai cum să te enervezi sau să te stresezi. Mai ales când nu prea ai nimic în control: nici programul de masă, activitățile, copiii. A fost interesant, cu jumătate din oameni pe care i-am cunoscut atunci și cu alții pe care îi știam de pe facebook, a fost cum trebuia să fie. Acum, ajunsă acasă, rememorând zilele, îmi dau seama că…
