Jurnal de părinte
-
Aud copilul cerându-mi ceva dulce. Iar eu, părintele, devin copilul care n-a primit bomboane în copilărie
Later edit: Lista cu cei doi câștigători este: Tina Militaru Mihaela Stanciu Stefania Cosmina Bulumac Roxana Loredana Ibrion Anamaria Filmul extragerii este aici (scuzați calitatea, nu mi-am dat seama că îmi tremură așa rău mâna): Tina și Mihaela, aștept email de confirmare pentru participarea la eveniment. Ștefania, Cosmina, Roxana, Loredana și Anamaria, vă ofer 30% reducere la prețul biletului de la eveniment (50 lei biletul). Dacă sunteți interesate aștept email de confirmare. Vă mulțumesc tare mult pentru participare și stați pe-aproape! Revin cu invitații la alte evenimente la fel de interesante Vă îmbrățișez cu drag! ………………………………………………………………………………………………………………….. Acum ceva timp în urmă, am filmat împreună cu Tomi Cristin pentru Școala Familiei.…
-
Cu ce rămân copiii din aceste sărbători?
Amintirile despre Paștele copilăriei mele se îmbină cu un gust dulce de cozonac și vacanță, alături de unul încâlcit în care scuturam covoare și tăiam legume pentru salata boeuf. Mă amintesc cu unghiile mirosind a pătrunjel și morcov fiert, urcând și coborând scările cu traversele în brațe, iar uneori căram și apă de la pompa din spatele blocului până la etajul 4, fără lift. Știu că nu erau chiar cele mai relaxante zile din viața mea, dar uitându-mă acum în spate mi se pare că erau cele mai frumoase zile petrecute în familie. Mergeam cu toții la Înviere, mama ne pregătea lumânările din ceară galbene pe care ne chinuiam s-o…
-
Teama la copii îi face mai puternici și mai încrezători
Când avea Andre vreo 3 ani, și Beti numai 1, am trecut printr-o perioadă foarte grea, poate cea mai complicată de până acum. Abia ne mutasem într-o casă nouă, schimbasem grădinița, colegii și ambientul. Eu eram atentă la activitățile de la grădiniță, căutam o creșă pentru Beti, încercam să mă acomodez cu distanțele și cu un nou program de lucru. Oricât de atentă am încercat să fiu la nevoile copiilor, tot am trecut cu vederea unele lucruri extrem de importante. Lupul, chipul fricii și al întunericului ”Dacă nu ți-e teamă de mușcătura unui crocodil înseamnă că nu ești viu. – Copile, nu poți scăpa de frică. N-ai nici cum s-o…
-
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Aud deseori în jurul meu părinți care nu mai știu ce să le cumpere copiilor de zilele lor de naștere, de Paște sau de Crăciun. Copiii nici atât. E suficient să se uite la o publicitate la TV ca să știe exact pe ce să dea mama banii și cum să se mai umple casa cu ceva ce va fi uitat într-un colț în următoarele minute. Pentru că au de toate și primesc de toate. În paralel, alți copii nici nu știu diferența între o masă caldă și un colț de pâine. Între o zi normală și ziua lor de naștere. Sunt copii care nu au primit niciodată nimic cadou.…
-
Toată lumea are nevoie de o mamă
Se spune că existența mamei este prima certitudine cu care se naște copilul. Cumva, într-un mod peste puterea noastră de înțelegere, copilul care se naște știe că nu este singur pe pământ. Că lângă el se află o mamă care-i va îndemna primii pași în viață. Și mama asta face. Îi stă alături copilului. Îl îmbracă, îl hrănește, îl ascultă, îl învață, îl ia în brațe și-l mângâie. – Mama mea e cea mai bună, auzim deseori ieșind din gura copilului nostru. Confirmarea supremă că suntem pe calea cea dreaptă. Ca o zână bună care vede numai ceea ce facem noi bine, iar greșelile sunt iertate miraculos, împăturite într-un suflet…
-
În timp ce bărbatul pune plase de țânțari, femeia simte că e împlinită sentimental
Când ni s-a confirmat că al doilea copil va fi fată, soțul meu s-a bucurat enorm pentru rezultat, în timp ce mie mi se scurgeau întrebările prin inimă, ca sângele prin vene: Oare cât de diferit o să fie? O să trebuiască să iau tot manual de parenting de la capăt? O să mă descurc la fel de bine în postura de mamă de fată precum sunt deja ca mamă de băiat? Cât este de diferit să crești o fată față de un băiat? Oare ce mă așteaptă? Care va fi relația dintre ei? El îi va lua păpușile, iar ea mașinile? Oare o să fiu o mamă bună? Văd…
-
Mama, cel mai popular personaj din familie
În sâmbăta aceea în care aș fi vrut să dorm până la 12, să-mi beau cafeaua în pat și să vegetez ca un pătrunjel în razele soarelui, copiii făceau concurs – cine sare mai sus și atinge lustra cu degetul mic. Lustra de deasupra patului meu. Era 8, dar aș fi jurat că e numai 5. Într-o lume normală, o mamă la ora 8 dimineața are deja ciorba pe aragaz și a doua cafea băută. Eu abia puteam empatiza cu propria-mi față și ochii căzuți între pernă și capul patului. – Hai, mami, vino și dă-ne cereale! – Eu vreau apă! – Eu vreau să mănânc! – Eu vreau desene!…
-
Mama și puterile ei fantastice de a transforma 8 martie într-o viață de om
Când un copil se naște, prima certitudine cu care vine pe lume este existența mamei. Se rupe dintr-un suflet tainic și va căuta mereu să se întoarcă în brațele lui. Mama este masterchef. – Ce-ați dori astăzi să mâncați? Vă face mama o fripturică de pui cu mămăliguță caldă? Și la desert, niște sfinți? Mama este ceas deșteptător. – Hai, trezește-te! Mai ai 10 minute și trebuie să pleci la școală! Micul dejun te așteaptă pe masă. Mama este cea mai prețioasă agendă. – Ești pe drum spre casă? Ai dus copiii? Ai ajuns la 9? Îi iei la 5? Ia-i și tu mai devreme să nu fie chiar ultimii…
-
Am renunțat la dulapul de sus
La noi în casă există eu, el, copiii și dulapul de sus. Eu sunt personajul principal. Cel puțin în scrierile mele. Deseori nervoasă, creativă, care pune muzică la maxim spre disperarea soțului. Strigă la copii de jos, când ei se spală pe dinți sus în baie, spre disperarea soțului. Mai ard mâncarea, îmi iese și perfectă, beau bere când nu am inspirație și mă trezesc la 5 să corectez. Nu înțeleg ce am făcut de-mi este bine, apoi îmi amintesc că mi-a fost mulți ani prea greu. Și că singurul scop în viață a fost ” să dau peste cineva care să mă înțeleagă exact așa cum sunt eu”. Ceea…
-
Munca de-acasă și rolul de mamă sub același acoperiș. Acoperișul casei tale.
– Bună ziua, puteți să vă mutați un pic mașina mai în față? Va trece tractorul să scoată zăpada și nu are loc. În pijamale și cu părul prins în mijlocul capului, zâmbesc ciudat. – Mami, mami, cine e, cine e? – Unde-i tractorul? – Care zăpadă? – Unde pleci? – Vreau și eu cu tine. – Mă iei și pe mine? – Unde duci mașina lui tati? – Vii înapoi? – Când te întorci? – Stai mult? Caut nervos cheile de la mașina soțului plecat de trei zile din țară și cu pași înceți, ca și când aș fi vrut să mi-i controlez să nu fugă care încotro o…





























