Jurnal de părinte
-
Înfruntă-ți frica și vei crește copii puternici!
Legenda spune că atunci când mama a aflat că are iar, fată nu a plâns dar nici prea bine nu i-a căzut. Mai mult sau mai puțin conștient, mamele își proiectează atât temerile cât și așteptările în copii. Își doresc să fie băiați, că aparent, genul masculin are viața mai ușoară. Nu știu din ce film se trage că mie mi se pare extrem de relativă treaba asta cu ”viață ușoară”/ ”viață grea”. Eu n-aș putea să fac ceea ce face soțul meu la birou, nici într-un milion de ani, iar asta face să pară greu. Dar nici ce fac eu nu e tocmai simplu, iar el sigur n-ar face-o…
-
Regulile educă, iar excepțiile întăresc relațiile dintre noi
Abia așteptasem ziua de sâmbătă să mă prindă și pe mine ora 8 în pat. Visam la mirosul de așternut răcoros, la mușchii ce mi se vor întinde leneși pe saltea, la ochii ce mi se vor deschide încet, relaxați. – Mamiii, se aude ușor în urechea dreaptă. – Hîîîîî….., răspund eu în chineză. – Mamiiiiiiii, repetă vocea ca un ecou. – Da, Beti, răspund ca să nu prelungesc agonia. – Putem lua înghețată? – Acuma nu. Dimineața nu se mănâncă înghețată. – Păi noi vrem înghețată. – Am înțeles. Dar mâncăm mai încolo înghețată. A plecat. Eu am rămas cu un colțișor de gând că nu e tocmai liniștitor…
-
Cum a fost la Londra?
Pentru cei care au deschis radioul mai târziu, săptămâna trecută am fost plecată 5 zile la Londra. – Fără copii și fără soț? – Da. – Adică, singură? – Da. Am stat la o prietenă. – Ahhh, așa da. Iar la toate mamele le-a venit inima la loc. – Și, cum a fost? – Hmmmm, bine…. Mă tot gândesc de ceva vreme, cum să pun în cuvinte cum a fost la Londra. A fost frig, a plouat rău, a fost impresionant, am fost pusă față în față cu propriile mele temeri, mi-au apărut altele, am intrat în diverse conflicte interioare, le-am rezolvat umblând prin parcuri, gândind și analizând foarte mult.…
-
Povestea momentului de libertate (adaptare din viața unei mame)
Preambul Probabil e al 5642 articol despre cum mamele îți propun ceva și iese cu totul și cu totul și cu totul ALTCEVA. Și al 7845 articol în care timpul e relativ, nu ne aparține, iar scăparea stă la colțul numit “0 (zero) așteptări”. Și acum, povestea A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nici că s-ar povesti și nici femeile frustrate nu erau, a fost o perioadă în viața unei mame care nu-și mai vedea capul de treburi, liste, drumuri prin oraș, copii de dus și de luat de oriunde și de peste tot, trafic blocat și carne hormonată în galantar. Iar această perioadă se numea…
-
Tu ce fel de mamă ești?
Bineînțeles că sunteți o mamă bună, nu am nici un dubiu. Întrebarea pe care o pun nu are ca scop să facă diferența tranșantă între un părinte bun sau rău. Asta o fac, inconștient, doar creierele noastre, atunci când ni se pare că alții fac lucrurile mai bine ca noi. Exact ca atunci când vă uitați în oglindă și vă vedeți grasă la cele 65 de kg ale voastre, doar pentru că prietena are 60. A fi mamă este un rol Ca atunci când mă duc la serviciu și îmi pun costumul de angajat, când mă duc la cumpărături și îmi aranjez costumul de client care vrea merele cel mai…
-
Niciodată nu este prea târziu să faci orice pentru copilul tău!
Mă consider, din fire, o mamă destul de relaxată. Cred cu tărie că datorită felului meu de a vedea lucrurile mai în roz cu picățele, viața mea de mamă s-a ușurat substanțial. Cu toate astea, am și eu niște frici Ar fi ireal, totuși, să existe vreo mamă pe planeta asta fără nici o temere în ceea ce privește parentingul. Se scriu cărți pe tema asta mai ceva ca știrile despre covid. Și se vând tot pe-atâta. Nu poți alăpta? Ia de citește un catralion o mie de cărți despre alăptat și dacă tot nu te-ai lămurit sună gratuit la numărul acesta de telefon. Nu vaccinezi? Ia de citește alt…
-
Ce-l face pe om, un bun cadru didactic?
Mama mea este educatoare. Așa o știu, dintotdeauna. De când am deschis ochii prima dată, mama avea deja ”copiii ei” de la grădiniță. ”Copiii ei” erau săraci, locuiau într-un sat departe de Bacău unde mama făcea naveta. Se ducea zilnic, fără nici o excepție, deoarece ”copiii ei” aveau nevoie de ea: să îi ia în brațe, câteodată să-i îmbrace, să-i hrănească, să-i învețe litere și cifre, fructe și legume, meserii și încrederea în sine. Pe unii i-a cununat, când la rândul lor s-au dus la casele lor. Din când în când, mama mă lua și pe mine la ”copiii ei”. Eram fericită! Puteam să stau mândră în fața ”copiilor ei”…
-
Mama are nevoie de cafea!
Pentru cine a deschis mai târziu radioul, pe lângă un blog, o obsesie pentru cerceii lungi și un soț muncitor mai dețin și doi copii: Beatriz de 4 ani și Andre de 6 ani. Vă fac rezumatul ca să nu vă răcesc prea mult cafeaua. De când a făcut Beti, să zicem vreo 3 ani, mi se pare că lucrurile au început să se simplifice major. În primul rând, înțeleg ce vrea. Nu prea stă ea să explice, mai degrabă bate din picior dar tot consider că am evoluat. Apoi, nu mai strigă toată noaptea după mine, merge singură pe trotinetă, se îmbracă și se spală pe mâini și pe…
-
Până la un adult responsabil și fericit, ne mănâncă modelul din familie pe pâine
Partea cea mai bună a faptului că avem privilegiul de a ne crește copiii în secolul 21, liberi și neliniștiți, e că avem acces la informații. Dincolo de scutece, căruțuri 5 în 1 și cezariene. Dacă acum 20 de ani, copilul trebuia să știe de frică, acum ar trebui să avem cel puțin bunul simț să ne informăm că bătaia nu face altceva decât să inducă o stare de frică și nimic mai mult. Pe termen lung, fetița bătută va deveni soția supusă, iar băiatul bătut va deveni soțul agresiv. Vor fi oricum, dar nicicum echilibrați. Vorbesc în general, că excepții există întotdeauna. Cei cu nervii tari sau salarii mari…
-
Aici suntem medici și nu oameni!
Eu cu spitalele nu am o relație foarte strânsă. Aș preferă să nu știu de ele, dacă ar fi după mine să aleg. Am intrat de maxim 5 ori în spitalele noastre, Slavă Domnului, la care se adaugă cele două nașteri naturale. Doamna care mi-a salvat sănătatea mentală O experiență de consemnat a fost când am ajuns la Alexandrescu, pe când Andre avea doar 7 zile. Dormea întruna iar eu tocmai făcusem, fără măcar să știu ”furia laptelui”. Nu există cuvinte să exprim în ce hal plângeam în mașină, pe la 2 dimineața cu Andre în brațe dormind continuu, simțindu-mă ultima mamă de pe planetă care a născut un copil…
S-ar putea să-ți placă și
Cum aducem pacea în mijlocul unei crize
De câte mame e nevoie să adormi un copil?
Dacă tu nu mă crezi, eu mă cred
