-
Ce le spunem copiilor despre război
Toată lumea e speriată și pe bună dreptate de cele ce se întâmplă în Ucraina. La o aruncătură de băț de țara noastră, părinți, copii, bunici, poate chiar propria noastră familie, oameni dragi pe care-i cunoaștem trec prin cele mai negre zile ale vieții lor. Când spui război, spui moarte, spui durere, suferință, pierdere. Război este sinonim cu cele mai grele cuvinte din dicționar. Și totuși, războaie sunt peste tot în lume. Îmi amintesc acum câțiva ani buni, când lucram în Portugalia cu copii din Africa proveniți din zone foste colonii portugheze și îmi povesteau cum și-au văzut părinții împușcați în război, aveam impresia că războaiele au rămas în cărțile…
S-ar putea să-ți placă și
Tu vrei să fii fericit?
Cum să-ți montezi singur mașina de spălat rufe
Viața bate bancul cu neveste în bucătărie
-
Ziua în care nu am făcut nimic
Vă vine să credeți că am avut parte nu de una, ci de un weekend întreg singură, fără să nu fac nimic? Dacă mi-ar fi spus cineva acum o lună că voi ajunge să am 2 zile numai pentru mine, iar eu să reușesc să le păstrez doar pentru mine, i-aș fi spus că e nebun. Pe cuvânt de mamă care dacă ar fi putut ar mai fi cerut niște zile în plus de la Dumnezeu ca să mai scrie niște emailuri sau să se mai joace puțin cu copiii. Dar e o vorbă tare înțeleaptă care spune că Dumnezeu nu îți dă ce vrei, îți dă ce ai nevoie.…
-
Ziua în care am făcut liniște
Așa cum există ziua de post, ziua în care am făcut curat în casă, ziua în care am iubit și ziua în care ne-am despărțit, ziua în care am devenit mame sau bunici, ar trebui să existe și Ziua în care am făcut liniște Ziua aceea în care nu vorbim cu cei din jur, nu sunăm pe nimeni, nu răspundem la telefon. Ziua aceea în care ne conectăm cu noi, cu gândurile noastre, cu emoțiile noastre. Cu ceea ce ne dorim, ceea ce ne place sau de ce anume vrem să scăpăm. Așa cum casa are nevoie de timpul nostru ca să fie curățată și corpul de timpul nostru ca…
-
Mai presus de liniștea părinților stă fericirea copilului
Când eram însărcinată cu Andre, unul dintre sfaturile pe care le-am primit a fost ca părinții să se pună de acord în educația copilului. Să nu fie unul polițistul bun și celălalt rău. Amândoi să se susțină și să transmită mesajul coerent copilului. Dacă stau să mă gândesc, cam asta spun și cărțile de parenting, alea pe care eu nu prea le-am citit decât pe diagonală. Inițial, sfatul primit făcea tot sensul din lume. Mai apoi, la o ieșire în oraș, tot pe principiul: părinții să nu se contrazică în fața copilului, o femeie mi-a povestit cum într-o seară la masă, soțul ei, dintr-un motiv serios la momentul acela i-a…
-
Pe oamenii nervoși îi tratezi cu bunătate
Vinerea trecută, după ce l-am lăsat pe cel mare la școală, mi-am continuat drumul obișnuit către grădiniță. Când am ajuns în parcare, am zărit un loc liber exact în fața ei. M-am uitat de două ori să văd dacă nu cumva mi se pare și chiar am avut acel gând specific: – Prea frumos să fie adevărat! Ceea ce s-a și demonstrat ulterior, pentru că în timp ce eu mă îndreptat spre locul respectiv, vine o mașină din dreapta mea și trece milimetric de mine. Eu pun frână brusc, mașina se tot duce, eu reușesc să parchez. Dar ghinion! Că mașina nu s-a tot dus cum mi-am imaginat eu, ci…
-
Pacea copilului e de patru ori mai de preț decât dreptatea mamei
Pacea e de patru ori mai de preț decât dreptatea (Arsenie Papacioc) Dacă ar fi să mă întâlnesc cu mine cea de dinainte să devin mamă sau de acum 3 ani când experimentam cele mai mari crize cu copiii, mi-aș spune așa: – Draga mea, regulile sunt bune, cele mai bune, dar acum relaxează-te un pic, mergi în colțul opus al camerei și privește din nou către problemă. Ce vezi? Un copil care nu vrea să doarmă sau care nu vrea să mănânce fără plușul preferat, care nu vrea să îmbrace pijamaua sau care plânge după pisica vecinei de vis a vis. La bază e un copil obosit, trist, amărât,…
S-ar putea să-ți placă și
Bine ai venit, rutină, în viața mea!
Mama, cel mai popular personaj din familie
12 ani de magie
-
Povestea momentului de libertate (adaptare din viața unei mame)
Preambul Probabil e al 5642 articol despre cum mamele îți propun ceva și iese cu totul și cu totul și cu totul ALTCEVA. Și al 7845 articol în care timpul e relativ, nu ne aparține, iar scăparea stă la colțul numit “0 (zero) așteptări”. Și acum, povestea A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nici că s-ar povesti și nici femeile frustrate nu erau, a fost o perioadă în viața unei mame care nu-și mai vedea capul de treburi, liste, drumuri prin oraș, copii de dus și de luat de oriunde și de peste tot, trafic blocat și carne hormonată în galantar. Iar această perioadă se numea…
S-ar putea să-ți placă și
Pentru o viață sănătoasă, puneți întrebări
Ce e mai greu decât o zi de vineri?
În ce direcție e viața?
-
Cu ce rămân copiii din aceste sărbători?
Amintirile despre Paștele copilăriei mele se îmbină cu un gust dulce de cozonac și vacanță, alături de unul încâlcit în care scuturam covoare și tăiam legume pentru salata boeuf. Mă amintesc cu unghiile mirosind a pătrunjel și morcov fiert, urcând și coborând scările cu traversele în brațe, iar uneori căram și apă de la pompa din spatele blocului până la etajul 4, fără lift. Știu că nu erau chiar cele mai relaxante zile din viața mea, dar uitându-mă acum în spate mi se pare că erau cele mai frumoase zile petrecute în familie. Mergeam cu toții la Înviere, mama ne pregătea lumânările din ceară galbene pe care ne chinuiam s-o…
