-
Cu cât îți dorești mai mult cu atât trebuie să ai un puțin de la care să pleci
Acum vreo câteva zile, în timp ce mă actualizam cu noutățile de pe Facebook mi-au căzut ochii pe o postare a unei doamne care gestionează o asociații care se ocupă cu strângerea de fonduri pentru persoane aflate în dificultate. E destul de cunoscută, probabil unii dintre voi o și cunoașteți. Iar mesajul ei spunea cam așa, redau din amintire: ”cum rareori primim mesaje de mulțumire de la persoanele pe care le ajutăm, am rămas plăcut surprinsă, parcă a zis totuși emoționată, să primesc acest mesaj de la …..prin care ne mulțumește pentru efortul nostru de a o ajuta…” Și brusc, mi-am amintit de o situație de acum vreo 5 ani…
-
Casa cea mai luminoasă e cea aspirată de copii. Iar camerele cele mai ordonate sunt cele în care au făcut ei curat
Vă povesteam mai demult că m-am apucat să fac educație financiară cu copiii. Și nu că mi-ar fi șoptit un porumbel că așa i-aș responsabiliza mai mult și i-aș pregăti pentru viitor, cu toate că n-ar fi stricat dar porumbelul, precum știți, nu șoptește la urechile nimănui, ci a fost ultima soluție înainte să-mi pierd mințile într-un moment de maximă intensitate. Pe scurt, era haos iar eu cu haosul nu știu să colaborez. Atunci, am scos o foaie mare de hârtie și-am început să împart responsabilitățile în funcție de vârstă, în primul rând, iar apoi după nevoile mele. Păi cine-i șefu-n casă? Pe acestea le-am împărțit în două: 1. Cele…
S-ar putea să-ți placă și
1 Decembrie româno-portughez
Manualul de instrucțiuni stă la baza unei vieți relaxate
Fețele fricilor formidabile
-
Suntem fericiți, doar că încă nu o știm
De când cu pandemia, umblă vorba prin târg că am fost fericiți și nu știam. Mesajul original e al unui jurnalist spaniol care povestește în articolul cu același nume cum nu își mai găsește lucrurile cu care se obișnuise să le aibă fără nici un efort cu câteva zile în urmă și realizează cât de important e să apreciem lucrurile de acum și să le trăim la maxim intensitatea lor. Am rezonat și nu prea. Sunt de acord cu ideea de a aprecia în fiecare zi ceea ce primim, ce avem, dar atunci când spui la trecut: Am fost fericiți e ca și cum, azi nu mai suntem și șansele…
S-ar putea să-ți placă și
Arhiva tribunalului, verișoara urâtă a absurdului modern
Momentul tatălui de relaxare
Cum știi că e prea mult?
-
Activități pentru copii izolați și părinți relaxați
Da’ cred că nu e părinte în țara asta și în altele vecine care să nu se întrebe în această perioadă: – Eu ce mai fac cu copiii acasă? Și nu că n-am fi noi plini de idei, dar după atâta amar de vreme în care stăm acasă cu copiii parcă am mai avea nevoie de un refresh la bagajul de cunoștințe de petrecere a timpului liber, că de rolul de doamna învățătoare ne-am cam săturat. Faptul că am doi copii apropiați de vârstă mi-a mai ușurat viața. Se joacă împreună direct proporțional cu cât se și ceartă, asta-i clar, dar una peste alta, am momente când pot să stau…
-
Și noi, ce ne facem cu copiii acasă?
Aceasta-i întrebarea. Iar s-a împărțit țara noastră în două: cei care găsesc oportun să rămână copiii acasă și cei care n-au decât să se obișnuiască cu ideea. Eu sunt undeva la mijloc, consider preventivă și necesară măsura dar tot mi-a stricat puțin feng shui-ul. Nu mult, c-am avut suficiente înzăpeziri în București până acum încât să mă obișnuiesc cu școlile închise pe perioadă nedeterminată. Cel mai complicat de data asta este că trebuie să stăm acasă, nu tu parc, locuri de joacă sau vizite pe la muzee. Acasă, acasă, acasă Soțul meu, din contră, n-are nici un feng shui bușit în aripă, ba mi se pare că e mai liniștit…
-
De fapt, pentru ce mă pregătea pe mine viața
Vă mai amintiți când vă spuneam că viața la volanul mașinii din această iarnă mă pregătește pentru când voi fi șoferiță de raliu la 80 de ani? Ei bine, mă pregătea de fapt pentru luna următoare când voi rămâne în pană cu un copil în spate, în drum să-l iau pe al doilea de la școală. Nici nu știu dacă sunt eu care cobesc, mercur retrograd care n-are altceva mai bun de făcut decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala sau e vreun păcat neplătit de tata de pe vremea când încă era maistru instructor și repara mașinile prietenilor. Nu știu ce e dar se poate opri acum. Vă…
S-ar putea să-ți placă și
Copii mici, probleme mici, copii mari, probleme zero!
Excursie cu familia în România
Fețele fricilor formidabile
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
-
Idei de jocuri, alternative la tabletă și telefon
Dacă ar fi să aleg lucrul care mă enervează cel mai mult atunci când ies în oraș, la un restaurant sau într-un supermarket este să văd copiii puși în fața unui telefon sau a unei tablete. Mi se pare că-i anulezi existența și prezența din start. Că e ca un animal de companie pe care nu-l legi de stâlp, în fața magazinului. De ce mai ieși la restaurant, în familie, dacă-l pui să vadă desene pe telefon? De ce nu stați acasă și comandați mâncare dacă n-aveți chef să gătiți? Care-i sensul? Eu mi-am asumat din start că nu am energie și răbdare să fac cumpărăturile cu copiii după mine.…
-
Frații de vârstă apropiată vin cu-o mamă relaxată la pachet
– Știți cine-i mama care își bea cafeaua relaxată pe margine, în timp ce copiii ei se joacă împreună? – Eu! Întotdeauna am considerat că e treaba fiecăruia câți copii face, dacă face și la ce distanță de timp îi face. Mi se pare un lucru atât de personal că nici în glumă nu aș întreba un cuplu: – Și, când mai faceți unul? În plus, opiniile mele despre făcutul copiilor sunt atât de puternice și atât de bine bătute în cuie, încât oricare ar fi părerea altuia despre asta mă va lăsa complet rece. Dintotdeauna mi-am dorit doi copii, apropiați de vârstă. Și niciodată în viața mea nu…
S-ar putea să-ți placă și
Poţi să-mi spui….Dina
Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
Reparăm sau cumpărăm alta?
-
De câte perechi de încălțăminte are nevoie un copil ca să fie fericit?
Nu mai pot să văd poze pe Facebook cu copii care-și afișează încălțămintea de Moș Nicolae pe două rânduri. Nu știu ce se întâmplă în viața voastră virtuală, dar a mea a fost invadată zilele trecute de copii care au câte 7-8 perechi de cizme și ghete de iarnă pe care și le-au aranjat frumos pentru poza de pe Facebook, în așteptarea Moșului. Fericirea nu este direct proporțională cu marca mașinii din garaj și numărul de rochii din dulap Asta îmi aduce aminte, cu aceeași tristețe, de Petrecerea de Halloween din cartierul de unde ne-am mutat de curând, unde copii care puteau avea tot ce visau cu o seară înainte…
