-
”Privește partea bună a lucrurilor” a fost inventată de o mamă care s-a bucurat când copiii n-au dat foc la casă încercând să-i facă o surpriză pregătindu-i micul dejun
Abia așteptam să vină ziua de sâmbătă, să stau în pat până la 9, să-mi beau cafeaua pe terasă și să nu mai trebuiască să răspund la telefoane și emailuri. Și desigur, abia așteptam un copil să intre în cameră: – Mami, tu ce bei prima dată: smoothie sau cafea? – Smoothie, iubirea mea, răspund eu cu jumătate de gură, presimțind că mă așteaptă o mare surpriză. Soțul meu bufnește în râs râs lângă mine, eu îmi țin în frâu temerile de mamă care ar vrea să găsească bucătăria curată exact cum a lăsat-o aseară. Dar decât copii mici care mă trezesc la ora 6 dimineața de luni până duminică…
-
În cuplul în care se râde, sacoșele se pun singure la loc
Mă aranjez de dimineață pentru o întâlnire pe care o am după amiază. Doar că, ce să vezi, la 8 trebuie să duc copiii la școală, la 8.30 trebuie să trec pe la Lidl să fac stocul de fructe, la 10 pe la Cora să iau niște haine de iarnă de la curățat, la 11 am programare la unghii că plecăm în concediu, la 12 trebuie să trec pe la un angajat să ridic niște produse, și zic: mai bine mă pregătesc de acum ca să știu o treabă. Am plecat din casă cu rochiță, cu cercei solari și pantofi cu tot și am dat peste o ploaie torențială de…
-
În fiecare dintre noi stă un om resursă – Canapeaua Roșie. Și mama este OM, invitat: Mihaela Amariei
De când suntem tot mai conectați la viața socială a altora, știm mai bine ce-a mâncat vecina la micul dejun decât bărbatul nostru din casă și cunoaștem marca de pantofi a vedetelor internaționale decât hainele cu care a plecat copilul nostru din casă, tindem să ne lărgim raza de atenție și să cuprindem persoane cu care reușim să ne conectăm doar la nivel virtual. Și nu e neapărat rău, din fiecare experiență putem învăța atâta timp cât o considerăm valoroasă pentru stilul nostru de viață. Cu toate acestea, rezultatele celui mai mare studiu din lume, The Grant Study desfășurat pe o perioadă de 75 de ani arată că relațiile noastre…
-
Mi-aș dori să fiu ca ea!
Am spus-o de multe ori și voi continua s-o spun ca o rugăciune până în ultima zi a vieții mele că primim copiii de care avem nevoie. Și exact ca într-o superstiție, cu cât cred mai mult în asta, cu atât mi se confirmă mai mult că am dreptate. Una dintre cele mai mari dorințe din ultimii ani cu privire la mine, ca om dar mai ales ca părinte, a fost să fiu fermă cu copiii, să spun și să mă țin de cuvânt, nu cât în zona pozitivă a recompenselor că la asta sunt cea mai bună, cât în zona consecințelor, că aici mai am de lucru. Și ca…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul performant se naște în familie
Oficial, am avut o zi de vis!
Sunt mamă și declar că nu sunt multitasking
-
Fericirea în cuplu e ca un aluat la care frământă ambii parteneri
Am sunat-o în weekend pe prietena mea divorțată anul trecut, în plină pandemie, s-o invit la cină. Era plecată la munte cu iubitul ei. Acum două săptămâni, la fel, plecase nu-știu pe-unde la un hotel cu spa. Dacă nu i-aș cunoaște povestea zdruncinată, aș fi invidiat-o și sigur mi-ar fi ieșit pe gură: – Vreau și eu ca ea! La munte, singură cu soțul meu! Doar că o cunosc prea bine, știu hăul în care a intrat și greul pe care a trebuit să-l depășească pentru a fi bine astăzi cu ea și cu cei din jur. Are trei copii, un câine, o pisică și am o bănuială că erau…
-
Mamele bune sunt cele mai fericite
Știți, eu am o vorbă: că atâta am fost de tristă în prima parte a vieții încât acum mi-a rămas doar zâmbetul. Sunt puține lucruri care mă fac să plâng, care să mă emoționeze, care să mă impresioneze, dar de departe lucrul care îmi aduce bucuria cea mai mare sufletului este relația dintre copiii mei. Când îi văd că nu neapărat se joacă împreună, dar că reușesc să ducă relația lor la un nivel mai înalt, acela de a-și înțelege nevoile, de a se asculta, de a fi unul lângă celălalt când au nevoie, atunci simt cu adevărat că nici o noapte n-a fost pierdută în zadar, nici o strângere…
-
Suntem fericiți, doar că încă nu o știm
De când cu pandemia, umblă vorba prin târg că am fost fericiți și nu știam. Mesajul original e al unui jurnalist spaniol care povestește în articolul cu același nume cum nu își mai găsește lucrurile cu care se obișnuise să le aibă fără nici un efort cu câteva zile în urmă și realizează cât de important e să apreciem lucrurile de acum și să le trăim la maxim intensitatea lor. Am rezonat și nu prea. Sunt de acord cu ideea de a aprecia în fiecare zi ceea ce primim, ce avem, dar atunci când spui la trecut: Am fost fericiți e ca și cum, azi nu mai suntem și șansele…
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
S-ar putea să-ți placă și
Dincolo, cineva abia așteaptă să mă iubească
Există fericire după căsnicie?
Logica relației cu mine
-
Ce nu ne omoară, ne face mai puternici. Și cu câțiva neuroni frustrați la terapie.
Relația mea cu agenda e precum a fii-mii cu mâncarea, știe că o ajută dar dacă ar putea să nu mănânce nimic toată ziua ar fi perfect. Dacă stau să caut prin toată casa, sigur găsesc minim 3 agende, semn că uneori tresare în mine și nevoia unei vieți organizate. Una din ele datează de prin 2016, am primit-o de la serviciu și am scris de două ori: o dată în prima zi de birou, conștiincios, data și numele, și a doua oară acum 3 zile când am găsit-o pur întâmplător printre jucăriile copiilor: – Agenda meaaaaa, am șoptit eu nostalgic. Te-ai întors la momentul potrivit în viața mea, era…
-
Iubește în așa fel încât omul pe care-l iubești să se simtă liber
Nu cred să fi existat vreodată o declarație de dragoste mai frumoasă ca aceasta. Fără să-mi fie clar ce caut la omul de lângă mine, în afară că-l visam înalt și brunet, n-am agreat niciodată oamenii posesivi, care sună interminabil la telefon, la care trebuie să raportezi unde ai fost, câți bani ai cheltuit și mai ales cu cine. Poate că așa mi-a fost norocul să dau peste omul care nu mi-a pus niciodată la îndoială încrederea și mi-a dat toată libertatea de care am avut nevoie să fiu eu însămi. Iar la schimb, și eu, la rândul meu, am făcut la fel. În general nu-mi pasă ce fac oamenii…
