-
Jucăria cea mai frumoasă a copiilor sunt părinții
– Mami, ce se face de Ziua Copilului? – Mergem în parc și ne jucăm. – Ba nu. Părinții fac ce vor copiii. – Și ce-ai vrea tu să fac eu? – Să-mi iei tabletă. – Iar mie o baghetă. – De Ziua Copilului toată lumea devine copil și ne jucăm împreună. – Păi da, eu cu tableta, Beti cu bagheta, iar tu te uiți la noi. Voi ce faceți de Ziua Copilului? Se știe că pe vremea copilăriei noastre, singurele bucurii erau desenele pe asfalt iar în cazul meu se organizau concursuri de scriere literară de unde eu mă întorceam acasă cu un teanc de cărți. Visam la bani…
S-ar putea să-ți placă și
Cine e doamna care umblă prin casă?
Bunico, te aștept ca și când!
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
-
Strângem bani pentru zile negre sau îi cheltuim pe zile albe?
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Acum ceva timp, să fie vreo 2 ani, recrutam pentru o poziție de tehnician la firma unde lucram. La unul dintre interviuri, s-a prezentat un tip la vreo 30 și un pic de ani, tot voios și bine dispus. Contrar celorlalți mai stresați, mai rigizi, mai…
-
Te înțeleg, iubirea mea!
Am ieșit de la cosmetică și l-am sunat pe soțul meu: – Bună, voiam să-ți zic că mi-am făcut un tratament cosmetic, ca să știi unde s-au dus banii pe săptămâna asta. – Ok. – Mi-am dat seama că îmbătrânesc. Mi se văd super urât ridurile de pe frunte. – C’est la vie! – Nu e nici un c’est la vie. Că eu arăt ca naiba, iar tu, ia uite ce bine arăți tu după 40 de ani! – Oi fi arătând eu bine, dar nu e despre asta. Trece vremea și nu facem nimic ca să ne îmbogățească sufletul, zice el împăcat. – Asta așa e. Uite, mie mi-ar…
-
M-am învățat cu ei în brațe
– Tati, știi, când ești plecat, noi o să dormim în pat cu mami. – N-aveți voie, cu mami dorm doar eu, spune el glumind. – Ba da, că mami nu poate dormi fără noi. N-aveți cum să fiți părinte și să nu știți vorba ceea ”nu-l lua în brațe că se învață”, ”nu-l pupa că se învață”, ”nu-l alinta că se învață” și nu știu la ce l-ai mai făcut că orice i-ai face oricum se-nvață. Și dacă-i dai să mănânce numai pâine, tot se-nvață pentru că, nu știu dacă știți, dar: Învățarea e continuă, oriunde, tot timpul În altă ordine de idei, orice i-ați face copilului oricum…
-
El cum o fi? Pledoarie pentru cel plecat departe
A plecat din nou. Îl îmbrățișez cu drag. El mă sărută, eu îl strâng tare la piept. El mă privește. Eu îl petrec cu privirea. – Te iubesc, îmi strigă în timp ce se îndreaptă spre mașină. Eu închid ușa repede să nu-mi vadă ochii. El pleacă spre aeroport, eu mă duc la copii. Sunt incompletă, dar fericită. El cum o fi? Sunt doi ani de când n-am mai stat atât de mult departe unul de celălalt. Ultima dată plecasem în Portugalia cu copiii 3 săptămâni fără el. În rest, ne privim în fiecare dimineață în ochi, ne vorbim rar dar cu sens, ne iubim din priviri și mângâieri tandre,…
-
Așa o să te ţin în braţe
Cred că dacă ne-am oferi mai mult timp, nouă, să ne amintim cum eram noi copii, ce aveam noi nevoie și după ce plângeam cel mai mult, cred că viața noastră de părinte ar fi mai simplă. Dacă am face pace cu noi și ne-am lăsa să fim părinți. Pur și simplu. E noapte și noi ne întoarcem de undeva de unde amintirea n-a dăinuit peste ani. Mama o ține pe sora mea de mână, tata pe mine. Mi-e tare somn și abia am trecut de alimentara din cartier. Mai avem cel puțin 10-15 minute până acasă. Suntem pe jos, nu-mi amintesc de ce nu avem mașina cu noi.…
-
Ce bine e la noi acasă!
Pândeam momentul să prindem liber la Therme cam de când luaseră copiii vacanță, de acum 2 săptămâni. Am verificat zilnic gradul de ocupare și în fiecare dimineață era undeva între 3 și 4 din 6 niveluri. Unde să te mai duci? Că 30 de minute facem numai pe drum, iar în 30 de minute se ocupă Thermele mai ceva ca magazinele când au promoție la tigăi. Așa că am prelungit așteptarea copiilor până la nivelul maxim. În noaptea aceea, ne-am pus ceasul să sune ca la plecările cu avionul, câte două ca nu cumva să ratăm trezirea. La primul sunet am sărit din pat ca arși, direct în costumele de…
S-ar putea să-ți placă și
Curățenia de Paște, anul 1900
Mama cu două mâini drepte
Ce vei să te faci când vei fi mare?
-
Crăciunul e despre lumină, speranță și familie. E despre Nașterea lui Iisus și bunătatea lui Crăciun
Mă uit la bradul care clipocește în dreapta mea și simt o bucurie și-o încântare de parcă aș avea din nou 7 ani. Mi s-a oprit memoria la 7 ani. E posibil să fi avut 6 sau 8, dar creierul are memorie selectivă. Alege ce-i place lui mai mult, momentele importante, pietre de hotar care-și pun amprenta pentru totdeauna și în funcție de care ne vom creiona viitorul. Îmi amintesc când țineam post, pentru că atunci când nu ai lapte, unt sau carne postul e foarte ușor de ținut. Când abia așteptam să vină 22 decembrie să ne cumpere tata brad, cel mai mare și cel mai frumos din piață…
-
Mamele pot multe. Dar cel mai greu, pot să se relaxeze.
Am fost întrebată mai demult care este lucrul de care-mi amintesc cu drag din copilăria mea. Din noianul de amintiri, sunt câteva care sar ca floricele în ceaun, sărate și aromate, doar-doar să le aleg pe ele. Ca-ntr-o listă aleatorie, aș putea menționa pepenele din portbagajul lui tata, cititul pe o bancă din parcul Trandafirilor sau prima casetă cu Michael Jackson. – Is Dangerous, ta-na-na-na, Dangerous….. Împreună la bine și la greu Dar cel mai mult și cel mai mult îmi amintesc cu drag de puținele momente când plecam toți 4, în familie în vizită la rude sau în concediu. Ideea lui împreună îmi dădea senzația de unitate, că aparțin…
