Strângem bani pentru zile negre sau îi cheltuim pe zile albe?

Acum ceva timp, să fie vreo 2 ani, recrutam pentru o poziție de tehnician la firma unde lucram.

La unul dintre interviuri, s-a prezentat un tip la vreo 30 și un pic de ani, tot voios și bine dispus. Contrar celorlalți mai stresați, mai rigizi, mai serioși pe care îi intervievasem până atunci.

M-a surprins tare atitudinea lui, relaxat și foarte comunicativ.

Când a venit vorba despre salariu și beneficii, îmi spune, printre altele:

– Eu am și alte surse de venit. Tatăl meu a murit acum câțiva ani și mi-a lăsat mie, singurul copil, 2 apartamente pe care le am în chirie. Așa că, pentru mine contează mai mult experiența decât salariul în sine.

N-a fost să fie angajatul nostru, din alte considerente, dar de-atunci mi-a rămas în minte relaxarea lui vis a vis de disperarea altora de a schimba un loc de muncă pentru câțiva lei în plus la salariu.

Și tot de-atunci, mă tot întreb:

Ce contează? Banii sau experiența?

Am văzut până acum multe familii care mizează pe excursii, vizitat alte țări, în detrimentul economisirii și investirii banilor.

Noi facem parte din a doua categorie. Petrecem mai mult timp în casă, pe lângă casă și investim în lucruri concrete.

De facem bine sau nu, Dumnezeu știe. Că poți muri mâine și să nu te mai bucuri de nici o investiție la bătrânețe sau poți muri la 100 de ani, supraviețuind greu cu pensia de la stat.

Când am plecat de-acasă la 19 ani, luam cu mine 100 lei, suficient să-mi ajungă doar de pâine o lună întreagă și cu singura lecție financiară învățată de la tata:

– Să ai mereu un ban în buzunar, banii atrag bani.

Părinții mei n-aveau ce economisi, darămite să investească. Așa că m-am angajat din primul an la facultate și nu mi-a fost tocmai bine. În timp ce colegii mei mergeau în Club A, eu mă trezeam la 7 ca să mă duc la serviciu. Ca apoi să alerg disperată la examene, la facultate.

Mi-a plăcut mereu, însă, independența. Nu le-am cerut bani părinților mei, dar nici nu i-am cheltuit pe-ai mei cu ușurință. Pe cât de greu îmi era, pe atât de bine mă simțeam când puneam sub hârtie, în dulapul din cămin, 5 lei, 10 lei, așa, pentru zile negre.

Banii atrag bani.

Când am plecat în Portugalia, aveam strânși vreo 500 de euro, bani de buzunar. O avere pentru timpurile și condițiile mele de atunci. Mi-a fost tare greu să-i strâng, visam la shaorme care abia apăruseră în Grozăvești, în timp ce eu mâncam sandvișuri și biscuiți. În Portugalia însă mi-au fost de mare ajutor. Practic, au reprezentat biletul meu de plecare. Siguranța că voi bine, că mă voi descurca în caz că voi avea nevoie de ajutor și nu voi avea la cine apela.

Am cheltuit 400 euro, iar cei 100 au rămas ca să-i pot înmulți. Banii fac bani. M-am lăsat de fumat ca să pot economisi mai mult, mi-am cumpărat o singură ținută de haine frumoasă cu care să pot ieși în oraș cu Cris, pe-atunci la începutul relației noastre, și mi-am dorit să am oricând bani când mă va scoate în oraș ca să nu dau impresia că nu mă descurc pe cont propriu.

Să-mi pot plăti înghețata și filmul.

Am și eu orgoliul meu.

Ce le spun mai departe copiilor mei?

Să ne asigurăm ziua de mâine, cât se poate și stă în mâinile noastre.

Trăiește clipa e un slogan bun, atâta timp cât există mâncare pe masă și internetul e plătit. Nu vreau să le fie foame copiilor mei sau teamă pentru ziua de mâine, așa că dau Viena, Paris-ul și New York-ul pe economii și investiții, pe hrană sănătoasă și siguranță. Dau vacanțe exotice și călătorii în Italia, pe școli în care încrederea, respectul, atenția și dăruirea sunt principii de bază.

Îmi doresc copii relaxați, care să-și folosească creierul și imaginația ca să investească în ei și în viitor și nu stresați că nu au pâine pe masă și să se angajeze oriunde pentru 3 lei în plus.

Îmi doresc să-și urmeze visele, fără să fie condiționați de lipsa hranei sau a siguranței.

Nu știm viitorul. Mâine poate fi orice.

Dar prefer un mâine cu nevoile de bază asigurate, liber la fericire (autocunoaștere, dezvoltare, împlinire) decât un mâine liber și necondiționat, împrumutând bani de la bancă.

*** Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.

Sursa foto