-
Martie e despre flori, soare și factura de la gaz mai mică
Noroc că mi-a dat Dumnezeu copii, c-am ajuns și eu să înțeleg semnificația anumitor zile din calendar. De exemplu, 1 martie. Până să devin mamă și să-mi crească copiii câțiva ani, nu am înțeles niciodată luna martie. Singura amintire pe care o am din copilărie e cea în care trebuia să duc zambile la școală pe un frig năprasnic îmbrăcată în fustiță și pantofi, că na, în calendar venise primăvara. Nici până în ziua de azi nu mi-e clar dacă e iarnă, primăvară și de ce se tot bucură lumea când ori zăpada e până la brâu, ori fleșcăraia până la șosete. Martie nu e despre soare, flori și factura…
S-ar putea să-ți placă și
Mai bine să râdem, că de plâns suntem sătui
Să nu te mulțumești cu puțin!
Poţi să-mi spui….Dina
-
3 jocuri sub 50 lei pentru copii isteți
Dar înainte de toate, am să vă prezint 3 jocuri peste 100 lei cu care copiii mei nu s-au jucat (aproape) deloc. De câte ori nu vi s-a întâmplat să cumpărați jocuri pe care să dați o grămadă de bani și cu care copiii să se joace fix 3 minute ca apoi tot mama sau tata să fie cele mai căutate jucării de prin casă? Pentru că și eu sunt una dintre voi, astăzi vă prezint top 3 cele mai scumpe și cele mai puțin îndrăgite jocuri de la noi din casă, iar la schimb vă dau top 3 cele mai îndrăgite jucării sub 50 lei bucata. Voi cu ce…
-
Sunt nervoasă, dar îmi trece
Că nu sunt tocmai cea mai calmă persoană care mi-aș dori să fiu, se știe. Chiar acum câteva zile, i-am spus unei bune prietene de-ale mele: – Mi-aș dori să-mi pot gestiona mai bine propriile mele crize de furie! După întâmplarea de mai jos, cred că am și reușit. Un pic mai repede decât mă așteptam. Învățarea experiențială Nici faptul că am fost copil de nota 7 nu e tocmai un secret. Nu mi-a plăcut școala, nu pentru că preferam să chiulesc sau să fumez cu băieții în parc, ci, din contră, chiar eram conștiincioasă și dornică să studiez și să iau note mari. Doar că stilul meu de învățare…
-
Țâțeeee!!!
Am plecat cu ultimul copil recuperat din holul școlii. – Te-am așteptat o grămadă, îmi zice el supărat. – Cam cât? îl pun eu la încercare. – De la 4 jumate. Și e 5. Când a învățat copilul meu ceasul? mă întreb retoric. S-au dus vremurile bune în care îl lăsam 30 de minute pe tabletă și de fapt erau 10. Ați citit greșit, eu nu fac asta niciodată. Pe cuvântul meu de mamă cu dublă personalitate. – Păi și e atât de mult? încerc să mă scuz. – E o orăăăăă!!!! – E juma de oră, dar lasă. A trebuit s-o iau și pe Beti, de aia am întârziat.…
-
Ziua în care mama a visat să facă baie
Când vine ziua în care mama trebuie să facă baie, un amalgam de sentimente se năpustesc asupra ei. Îi vine să plângă de fericire pentru cele 3 minute jumate în care va auzi doar apa șiroindu-i pe pielea depilată acum o lună jumate. Îi vine să sară în sus de bucurie imaginându-se singură, în cabina de duș, făcând exact ce-i place, mai puțin să bea cafea, să mănânce înghețată, să stea pe facebook sau să vorbească la telefon. Și mereu atentă la ușă să n-o strige nimeni. Pentru că mamele din momentul în care devin mame, dezvoltă puteri supranaturale: aud vocile copiilor chiar și când aceștia sunt în parc cu…
-
La final, ce contează nu e să știi să spui Nu, ci când să răspunzi tare și răspicat DA
Anul acesta sărbătoresc majoratul în câmpul muncii. 18 ani de când mă trezesc dimineaţa ca să mă duc la serviciu, 18 ani de băut cafea la birou, 18 ani de plătit taxe, de străbătut Bucureștiul dintr-un capăt în altul, de mers la facultate, de făcut voluntariat și toate deodată. 18 ani de când n-am spus aproape niciodată ”Nu”. Epuizată fiind și în rol de mamă, soție, antreprenor, blogger și adult în căutarea echilibrului în viață, m-am oprit, abia trăgându-mi răsuflarea și cu lacrimile strânse în bărbie să-mi fac radiografia deciziilor pe care le-am luat în viață. Am greșit undeva? Ce m-a adus în situația asta și cum naiba ies din…
-
5 lucruri care-mi complică viața în bucătărie
Nu de puține ori mi s-a întâmplat să mă duc după pâine sau șervețele la magazin și să mă întorc cu acest obiect minune care face friptura super crocantă și slabă în grăsimi sau cu cel care îmi separă gălbenușul de albuș pentru o Pavlova perfectă. Ei bine, vreți să știți cât de mult m-au ajutat? Cam atât: Sharing is caring că toată lumea știe că cine are o mamă relaxată acasă are o farfurie cu mâncare caldă pe masă!
-
Cum mă transform dimineața din bufniță în zână
Bufniță = mama care se duce să se culce la 10 seara, dar rămâne fără apă caldă fix când își pune balsamul în păr, mai are o mașină de rufe de întins, o bucătărie de strâns, doi copii de verificat și pupat, un soț de mângâiat, 2 pagini de citit, o cremă anticelulitică de întins, vreo 20 de dinți de spălat că restu-s plombați, o față de masat, niște păr de uscat că între timp a venit apa caldă, 9 unghii de tăiat că a zecea a fost roasă. Ora 2. Un copil plânge, altul vrea pipi. Ora 3. Noapte bună! Ora 4. Încă încearcă să adoarmă. Ora 6. Bună…
-
– Băi, mami, vorbește și tu frumos!
Toată ziua s-au certat. – Hai să jucăm Jenga! le-am propus eu. – Daaaa, Jengaaaaa, au strigat ei în cor. Ce bine, vor amândoi același lucru, mi-am spus eu în șoaptă, fericită. Unul a început să facă turnul, iar celălalt să-și construiască un tanc din piese. Momentul în care unul a început să țipe, iar celălalt să fure piese stătea la o milisecundă. Doi au renunțat la Jenga în favoarea tancului, și așa am apucat să jucăm Bandito. Până când și celălalt a vrut Bandito și ne-a furat cartea principală. Iar am strâns rândurile și am luat-o de la capăt. Prieteni pentru totdeauna, da? – Mami, hai să ne prinzi!…
-
Așa o să te ţin în braţe
Cred că dacă ne-am oferi mai mult timp, nouă, să ne amintim cum eram noi copii, ce aveam noi nevoie și după ce plângeam cel mai mult, cred că viața noastră de părinte ar fi mai simplă. Dacă am face pace cu noi și ne-am lăsa să fim părinți. Pur și simplu. E noapte și noi ne întoarcem de undeva de unde amintirea n-a dăinuit peste ani. Mama o ține pe sora mea de mână, tata pe mine. Mi-e tare somn și abia am trecut de alimentara din cartier. Mai avem cel puțin 10-15 minute până acasă. Suntem pe jos, nu-mi amintesc de ce nu avem mașina cu noi.…
