-
2020, du-te, învârtindu-te!
Trag după mine anul acesta de parcă aș fi evadat de la carceră cu tot cu bolovanii legați de picior după mine. Fiecare mișcare mi se pare greoaie, fiecare clipă neinspirată, îmbrac în fiecare zi costumul de în dungi și mă pregătesc pentru stat în casă, făcut mâncare și scris 3 emailuri. Mereu la masa de la bucătărie, stabilind mereu programul de ecrane copiilor și ei, la rândul lor, plictisiți și fără chef de program. De câte ori intru într-un magazin, admir fiecare produs de pe raft, citesc toate etichetele pentru că nu știu când mă mai prinde Dumnezeu singură, data viitoare. Acum două zile am plecat la bancă să…
-
Pandemia-ți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă
– Deschide ochii și vezi-ți bărbatul! a spus Pandemia când a bătut la ușă. – Păi ce să mai văd, că-l cunosc de 15 de ani! Tot habar nu are unde-i tomberonul de-mi vine să-i bag coșul pe gât! – Acum ai ocazia să-i faci o hartă…. O sun pe o prietenă zilele trecute și îmi spune că soțul ei face ceva de mâncare. Eu, sătulă până peste de cap să tot jonglez prin meniurile zilei, ba paste, ba carne de pui, ba porc, iar paste, iar ”oare ce mai fac mâine de mâncare?”, îmi apare un gând răzleț dar disperat: – Aș vrea și soțul meu să facă…
-
Viața în pandemie, ca o vacanță acasă cu copiii după tine
Când am început să aud pentru prima dată îndemnul: trebuie să învățăm să trăim cu virusul acesta, nu m-am gândit niciodată că e vorba de a ne schimba complet ritmul vieții pentru a face loc haosului și imprevizibilului din viața noastră. Mi-am imaginat că ne vom întâlni mai des cu el pe stradă sau la serviciu, că va trebui să ne schimbăm comportamentul și obiceiurile purtând mască, ca într-o relație de cuplu, unde personalitatea fiecăruia este deja formată, dar ne mai dăm unul după celălalt ca să supraviețuim împreună. Da de unde? Că ăsta a venit peste noi și ne obligă să facem numai ce vrea el: să ne lăsăm…
-
Capacitatea bărbaților de a se autopuncta și-a femeilor de a se aglomera
Și, voi cum o mai duceți cu partenerul vostru în casă? Cum mai stați cu relația de cuplu? Vă mai recunoașteți vocile când strigați din baie că n-a schimbat rola de hârtie igienică sau aveți impresia că vorbiți cu vecinul de peste drum? Îi săriți în brațe de fericire când îl vedeți seara venind acasă sau îl așteptați cu sacul de gunoi la ușă? Sau poate că lucrați amândoi de-acasă și rândul lui la făcut mâncare nu mai vine. Pandemia asta a reușit să ne întoarcă relația de cuplu pe toate fețele, să ne pune la încercare zi de zi, de parcă am fi într-un joc pe calculator și e…
-
Nici rutina nu mai e ce-a fost!
Nu știu despre voi, dar mie mi-au trebuit 3 săptămâni să-mi intru într-un oarecare ritm de când a început școala. Nu mă plâng, Doamne – ferește, nici pomeneală! Copiii mei merg la școală zi de zi, iar asta este într-adevăr o binecuvântare! Doamne, te rog eu din sufletul meu de mamă care aleargă pe toate palierele stadionului olimpic în timp ce bagă și la spălat, face și mâncare, scrie și emailuri, rezolvă și probleme la serviciu, duce copilul și la fotbal și pe celălalt la gimnastică, nu-mi lua și bucuria asta că nu vreau să mă întorc în pijamale și nici pe doamna la mine în dormitor nu mi-o mai…
-
Început de școală în pandemie, surprinzător, un pic mai bine!
Așa de mult mi-a plăcut începutul acesta de an școlar că dacă s-ar putea l-aș mai trăi de vreo câteva ori, ca într-un film din ăla, de se repetă aceeași zi la nesfârșit. N-am fumat nimic și nici nu prea beau alcool la început de zi, asta dacă aveați vreun dubiu! Am văzut ceva fotografii pe Facebook cu situații unde s-a stat la rând la intrarea în școală ca acum 30 de ani la pâine și ulei, fără distanțare și vreun interes asupra măsurilor impuse. În cazul nostru, s-a aplicat respectul și buna cuviință și tare mi-a mai plăcut! Dovadă că se poate dacă există o bună organizare! În primul…
-
Fie covid-ul cât de grav, an școlar fără flori încă nu s-a inventat!
Nu vreau să sune ca o scuză expirată, dar treaba asta cu datul de flori la început de an școlar continuă să fie o reminescență din timpurile apuse când de 23 August se făceau poduri de flori și se scria în culorile lalelelor ”Trăiască Ceaușescu! ” sau un loc de muncă la primărie, o programare la medic sau un pat într-o rezervă începea întotdeauna cu un buchet de flori și o cutie de bomboane. În plus, dacă faceți o cercetare scurtă, o să observați că obiceiul acesta cu florile se întâlnește cel mai des în țările foste comuniste. N-o să vedeți așa ceva în Danemarca, Norvegia, Anglia, Franța sau Portugalia.…
-
Pandemia trece, noi rămânem să plătim
N-o să vă risipesc timpul ținându-vă lecții despre teoria conspirației în ceea ce privește pandemia din care încercăm să ieșim, mai cu neuronii ciufuliți, mai cu buzunarele goale, iar unii dintre noi cu mai puțini la strigarea catalogului. E clar că virusul există și trebuie să ne obișnuim cu existența lui. Am râs noi de Zorro când mergea să bea bere cu masca pe ochi, dar noi l-am depășit cu brio când mergem astăzi mascați să ne cumpărăm castraveți din piață. Mă rog, cei mai responsabili dintre noi. Că eu am fost să-mi cumpăr cireșe săptămâna trecută și nimeni nu purta mască în piață. Mai eram și cu copiii după…
-
Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna în casă!
De departe cel mai neobișnuit sfârșit de an școlar a fost cel al școlii on line de anul acesta. L-am așteptat ca o zi frumoasă de primăvară după o iarnă grea, ca un răsărit de soare după o noapte tristă, ca un copil abia născut după zeci de ore de travaliu. După 3 luni de stat în casă cu copiii, abia am așteptat să mai vină încă 3 luni de stat în casă cu copiii! Ultima zi de școală acasă, prima zi de trezit fără doamna învățătoare în casă! Nu cred să existe ceva care să egaleze într-un fel stresul pe care l-am simțit în toată perioada aceasta în care…
-
Cu ce rămânem la final de școală on line
De când tot bat monedă și scriu pe tema școlii on line am remarcat că părinții se împart în două mari grupe: cei care se stresează rău cu școala și cei care o lasă mai moale. Evident, fac referire la grupele de vârstă unde participarea părinților este necesară, undeva între grădiniță și clasele aV-a – aVI-a, să spunem. Eu fac parte, evident, din prima categorie. De unde până în pandemie nici nu știam bine ce materie învață copilul meu la școală, că era și la afterschool și când îl luam după fotbal acasă era și mâncat și cu temele făcute, acum sunt de-un stres greu de egalat. De fapt, cred…
