-
Echilibrul interior e atunci când bagi la spălat, bei cafea și fericirea a plecat cu tati în parc
Legenda spune că Osho a plecat în lume să descifreze armonia universală ca să înțeleagă de ce mama lui bea cafea în rochia aia bună, în timp ce băga rufe la spălat. După articolul cu Eul echilibrat m-a întrebat multă lume, probabil că și într-un fel retoric că n-oi fi eu chiar mama echilibraților, cum să facem să devenim unul dintre ei. Dacă ar fi să răspund scurt pe doi aș spune că încă nu s-a născut omul care să fie echilibrat în toată aria lui de viețuire: și acasă și la serviciu, și la bere cu prietenii, și cu mama soacră și cu vecina de la 3 care l-a inundat…
-
Nimic nu-i mai presus într-o relație decât să-i respectăm celuilalt limitele
Prototipul băiatului la care visam când l-am întâlnit pe soțul meu acum mai bine de 15 ani, era brunet, înalt și neapărat trebuia să împărtășească aceleași gusturi muzicale ca și mine. Un fel de Enrique Iglesias combinat cu Guns’n’Roses, dacă mă întrebați pe mine acum. Când l-am văzut prima dată, mi-am zis din start: – Nu e atât de înalt cum vreau eu (şi nici GNR nu asculta), deci pas. Ca atunci când îți cumperi rochia de mireasă și vrei să fie perfectă. Nu îți place prima, nici a doua, te întorci la prima, parcă se așeza mai bine pe corp și tot așa, cauți, încerci până simți că aia…
-
Oare ce mă mai ține lângă el?
V-ați întrebat vreodată, uitându-vă la domnul cu păr pe picioare de lângă voi: – Eu dacă mor mâine, tu ce faci, măi, fără mine? În timp ce el se uită la frigider încercând să găsească pachetul de unt din fața lui, continui: – Mori de foame, așa-i? L-am întrebat de multe ori pe-al meu, în timp ce-i coseam nasturele de la haină, pe când îi trimiteam rețeta de orez alb prin whatsApp sau când mi-a luat 15 minute să-i explic: – S-a stricat ușa de la dulapul din garaj. Uită-te te rog, la ea, că am nevoie s-o deschid. – Care ușă? – Sunt 3 uși în garaj. Una dintre…
-
Cine-i băiatul din fața mea?
Nu-mi plac clișeele de tipul: jumătatea mea bună. Eu nu sunt jumătatea nimănui. Eu sunt eu, un tot, un întreg. Ieri poate mai puțin bun, azi minunat. El e fix la fel. Ieri m-a enervat, deci n-a fost jumătatea mea bună. Eu am fost jumătatea lui bună. Că l-am salvat de la inaniție, pregătindu-i o cină bună într-o atmosferă liniștită. Vedeți voi, nimeni nu e jumătatea nimănui. El cu ea sunt două bule care se mulează una după cealaltă, căutând armonie ca să nu se spargă. Eu cu soțul meu formăm un cuplu care se ceartă foarte rar. Și când zic ceartă mă refer la orice între a ridica vocea…
-
Fericirea are chipul tău
Relațiile cu părinții nu sunt mereu așa cum ne-am fi dorit. Ca-ntr-un incendiu însă, salvezi ce poți, ce contează, ce e important. Pentru tine. Ca restul să ardă mocnit până la ultima scânteie. Tatăl meu nu a fost cea mai implicată persoană în educația mea. Dacă îl luai repede nici nu știa bine în ce clasă sunt sau pe cine mai am diriginte. Dacă îi ceream voie să mă duc pe la vreo petrecere mă trimitea la mama, refuzând să-și asume responsabilitatea a ceva ce nu avea în control. Dar acest tată pasiv, absent și de cele mai multe ori lipsit de răbdare a făcut un lucru esențial: M-a…
-
Ce cauți tu în viața mea?
– Eu nu știu cum de ne-am înțeles noi, îmi spune Olga într-o seară. – Cum adică? – Cum am devenit noi prietene așa bune? Că mie mi se zice mereu că am o personalitate dificilă, completează ea. Nici nu știu cum mi-aș putea găsi cuvintele să explic logic ce numai inima vorbește. Cum e posibil să nu ne vorbim cu lunile și-atunci când ne auzim să continuăm discuția exact din punctul de unde am lăsat-o ultima dată? Să ne vorbim fără teama de a fi interpretate, să treacă timpul cu orele și nouă să ni se pară secunde. Să ne acceptăm așa cum suntem, imperfecte, cu greșeli și neînțelese. Și…
-
Există date în calendar și există date importante în calendar. Azi e una dintre acelea.
Azi se împlinesc 8 ani de când ne-am căsătorit. Nu voi scrie o scrisoare de dragoste celui care îmi stă alături de 14 ani. Aceste lucruri țin de cel mai înalt nivel al comunicării în cuplu, respectiv comunicarea intimă care ar trebui să se facă doar între cei doi implicați în relație. (Acesta este unul dintre motivele pentru care acele mesaje de iubire trimise pe Facebook, în văzul tuturora, sunt greu digerabile de către unii dintre noi. E ca și cum te găsești în dormitorul omului fără să vrei) Putem sărbători iubirea în orice zi De multe ori se spune că nu e nevoie de o zi de naștere, de…
-
Oi fi mai proastă eu dacă renunț?
Mă tot bântuie întrebarea asta de vreo 15 ani încoace. De-a lungul timpului am jucat ambele variante: când n-am renunțat la nimic, mi-am luat catrafusele și am plecat, când am stat și-am desfăcut firul în patru, poate-poate om ajunge undeva. Nici una dintre situații n-a fost cea fericită. Pentru că în timp, urma să-mi dau seama că nici o relație nu se bazează pe modelul: unul face mâncare și celălalt mănâncă semințe. Unul crește copii și celălalt pleacă la bere. Unul doarme toată noaptea și celălalt se trezește din 2 în 2 ore. O relație e despre: eu las acum că te văd supărat, dar mă aștept să mă înțelegi…
-
Cum poți aduce pacea în cuplu
– Voi cum vă certați? m-a întrebat la un moment dat cineva. Tot în portugheză? Mi-am amintit brusc de toate momentele în care îmi venea să-i spun: – Vorbesc ca la pereți, degeaba, tot nu înțelegi! Și nu-mi ieșea decât: – Nu înțelegi nimic! pe lângă o expresie intraductibilă și o căruță de frustrare. După vreo câțiva ani, a înțeles parțial sensul cuvântului ”degeaba”. Precum și: văd negru în fața ochilor mă aștept să fii mai atent cu mine de 1 și 8 martie se oferă flori la doamne eu nu pot să fiu nervoasă și să vorbesc încet în același timp. Parțial este cuvântul de bază. Săptămâna trecută am…
-
Cafeaua de la 10 – Cum oferim și primim feedback constructiv?
Dacă vrei să rănești inima unei femei spune-i că nu-i frumoasă sau că nu este o mamă bună. Dacă vrei să rănești inima unui bărbat spune-i că nu performează profesional, că nu e suficient de bun în profesia lui. Așa mi-au rămas întipărite niște cuvinte de-ale unui cunoscut psihoterapeut de la noi din țară, spuse acum mulți ani într-o conferință. Nimic mai adevărat. Sunt cunoscute discuțiile în care ea îi reproșează lui: – Nici nu-mi mai amintesc când mi-ai zis ultima dată că mă iubești sau să-mi faci și mie un compliment. Să-mi spui că sunt frumoasă sau măcar să remarci că m-am tuns și mi-am schimbat culoarea la păr.…


























