3 momente enervant de amuzante din viața de femeie
Când iar vi se întâmplă să căutați cuțitul de pâine pe care-l aveți în mână și cheia de la mașina în care stați la semafor, amintiți-vă că uneia dintre voi i se întâmplă asta aproape zilnic:
1. Dopul, unde-i dopul?
Nu știu cum se întâmplă, dar de fiecare dată când sunt oprită în coloană și-mi deschid sticla ca să beau rapid o gură de apă, pentru că așa m-am obișnuit, nu pentru că s-ar face verde mai devreme, întotdeauna scap din mână capacul pe sub scaun.
Întotdeauna!
Chiar și atunci când îmi spun tare și răspicat:
– Ai grijă să nu-ți scape capacul pe sub scaun. Deja s-a dus!
Ultima dată am mers vreo 45 de minute cu sticla între picioare ca să nu o vărs pe scaunul din dreapta.
Mai aveam o variantă, aceea de o bea pe toată, dar nici stomacul meu nu era pregătit să primească brusc un litru jumate de apă, nici nu identificasem vreo toaletă pe raza mea de acțiune. Ceea ce e coșmarul vieții mele de când sunt mamă care lucrează de-acasă. Să fiu plecată să rezolv lucruri în oraș și să nu am acces la o toaletă decentă.
2. Soțul a cheltuit toți banii, să se știe!
Din aceeași categorie – Sunt cu capul în nori și nu prea-mi place – de câte ori sunt la magazin, la rând la casă și în spatele meu este cineva care se grăbește așa cum mă grăbesc eu dimineața să duc copiii la școală, scoate fum pe nări, mă împinge cu căruțul, produsele lui sunt înaintea produselor mele, eu rămân fără bani pe card. Se întâmplă o dată la un milion, când uit să pun bani pe cardul de cheltuieli și mă trezesc de fiecare dată fără nici măcar 100 lei pentru niște mere, banane și pâine. Și alte câteva lucruri nebugetate dar fără de care puteam muri: biscuiți, pufuleți și înghețată.
– Fonduri insuficiente, îmi spune casierița compătimitoare.
Grăbitului din spatele meu aproape că-i dă o lacrimă, de nervi, probabil, nicicum de grija mea, iar eu mă scuz precum o doamnă:
– Iar a cheltuit soțul meu toți banii.
Toată lumea se uită la mine. Mie îmi trebuie 3 minute și 50 de înjurături ca să transfer bani.
3. O doamnă aproape-n șlapi
Iar de departe, cel mai stânjenitor moment din viața mea de business woman a fost acum câțiva ani când lucram full time și m-am dus la o întâlnire cu șeful unei companii private. Era în perioada în care încă nu conduceam pe tocuri, așa că aveam mereu în mașină o pereche de pantofi de schimb. Fiind o întâlnire la o companie foarte importantă, m-am îmbrăcat cu cea mai bună rochie din dulap, asortând la ei o super pereche de pantofi stilleto pe care i-am înlocuit în mașină cu niște balerini comozi care nu aveau nici o legătură cu restul ținutei. Ghinionul meu a fost să mă întâlnesc cu domnul respectiv exact în parcare. El a venit zâmbitor la mine, iar eu am coborât într-o ținută super elegantă și papuci de cârpă.
Luând în calcul abilitățile bărbaților, probabil el nici n-a remarcat.
Dar eu nu m-am mai simțit niciodată atât de nepotrivit cum am făcut-o la acea întâlnire. Și mi-am jurat precum Xena pe sabie că niciodată nu voi mai suporta așa rușine și că voi învăța să conduc pe tocuri.
Am învățat după vreo 2 ani, când m-am lăsat de job iar adidașii sunt acum cei mai buni prieteni ai mei.
Că așa-i soarta!
Te bagă în cele mai nepotrivite situații ca să ai ce povesti nepoților când numai glumele au mai rămas de tine.
