Jurnal de părinte
-
Lăsați copiii să participe la serbări!
Tot la categoria: nu mai pot să aud că mor, intră și aceste sfaturi cu privire la de ce nu ar trebui să fim de acord cu serbările și cu spusul poeziilor în fața lui lui Moș Crăciun. Mă rog, eu mor la orice sfat de parenting, mai ales la alea care încep cu: Nu faceți asta sau Faceți asta! Viața, dragii mei, nu este în alb și negru. Nici măcar în gri nu este colorată. Fiecare om de pe planeta asta poartă cu el propria lui culoare, iar noi, părinții avem reponsabilitatea să descoperim și să înțelegem culoarea propriului nostru copil. Că mai ascultăm ce zice unu sau altu,…
-
E nevoie de un sat întreg ca să crești un copil. Dar numai dacă satul respiră în ritmul mamei.
O să vă spun din capul locului că nu sunt o feministă, cred în relația femeie – bărbat, cred în rolurile lor distincte și militez ca fiecare rol să fie asumat în relație cu ei și cu copiii lor. Cred cu tărie că fiecare copil are nevoie de o mamă și un tată pentru o educație echilibrată. Cu toate astea, de fiecare dată când aud o femeie care spune: – Mi-e frică să divorțez că nu știu dacă mă descurc singură! – Mi-e teamă să îi vorbesc că nu înțelege! – Nu pot veni la întâlnirea cu voi pentru că nu are cine sta cu copilul, el nu se descurcă…
-
Copiii care nu vor acum e pentru că vor să exceleze mai târziu
Primesc email de la școala copilului celui mare, în clasa a V-a, că se poate înscrie la olimpiada de matematică, el fiind un mare fan al acestei discipline. Și-l întreb: – Andre, vrei să te înscriu la olimpiadă? Stă puțin pe gânduri, iar apoi, răspunde: – Nu. Mă duc la anul. Ei, și pentru mine, dragilor, acesta a fost momentul când eu a trebuit să fac un pas în spate și să proces toate cele studiate până acum la nivel de informație genetică. Că eu voiam să îl înscriu de ieri. Că știu că poate, că știu că-i place, că știu că e o experiență din care poate învăța o…
-
Pentru un copil echilibrat, participați la evenimentele din viața lui
Cu ocazia zilei de 1 Decembrie, s-a organizat la școala copiilor o defilare de costume tradiționale. Se face în fiecare an, la o oră prestabilită, clasele se strâng în holul școlii și cântă diverse cântece patriotice și dansează. Spectacolul nu durează mai mult de 20 de minute cu tot cu poze, de obicei e la ora prânzului, iar participarea părinților nu este obligatorie. Cu toate astea, de când era Andre în clasa 0 eu am fost acel părinte care a participat la toate întâlnirile organizate de școală. Că e târg culinar, că e defilare de costume, orice se organizează, eu am fost prezentă. Așa am simțit că trebuie să fac.…
-
Diferența între consecința unui comportament nepotrivit la adult și amenințarea la copil
Nu am absolut nici un dubiu că dacă primeam 1 ban de fiecare dată când am auzit: – Păi, cum, copilul trebuie să știe că dacă nu mănâncă tot din farfurie nu primește desert, nu așa se întâmplă și la noi? Dacă nu muncim, nu primim salariu? Deveneam bilionară în euro. Și ca să vă răspund pe scurt, nu, nu este același lucru. Pentru că există ceea ce numim vârstă sau cum ar zice americanul ”timing”, ”a proper timing”, adică un moment potrivit pentru orișice ni se întâmplă în viață. Acest articol vine ca urmare a sutelor de comentarii pe care le-am primit la un alt articol despre anxietatea la…
-
Copiii care ne apasă butoanele
Dacă aveți cel puțin un copil, sigur aveți și prototipul care vă provoacă până la ultima fărâmă de răbdare. Iar dacă nu aveți copii sau nu pe acesta, sigur, sigur aveți un soț, o soție, un prieten la care țineți mult și care vă provoacă în toate felurile de vă întrebați mereu: – Oare sunt în relația potrivită? Că pe copil nu îl poți da afară din casă și să te separi, dar de soț sau de prieten te poți despărți. De aia și spun mereu: primim copiii de care avem nevoie. Pentru ei avem datoria să devenim mai buni, să ne transformăm, să ne vindecăm. Iubirea schimbă tot! După…
-
Engleza nu este ce facem. Este cine suntem.
Tocmai am ieșit dintr-un curs susținut de o tipă din Australia, cu o mulțime de participanți din toată lumea: Franța, Anglia, Australia, China, dar și România. Cursul a durat o oră, iar pentru ultimele 30 de minute am avut liber la întrebări. Aveam o întrebare care îmi stătea pe creier încă de la începutul orei, mi-am repetat-o în cap ca pe Tatăl Nostru, apoi, mi-am notat-o pe hârtie ca să nu o uit, ca la final să renunț cu totul la ea. A vorbit tipa din Anglia cu o engleză perfectă, a mai comentat și tipa din Franța care, teoretic, ar fi trebuit să aibă un accent specific, îl avea…
-
Copiii agitați sau anxioși pot fi viitorii adulți liniștiți
Cred că nu e familie pe planeta asta care să nu aibă cel puțin un copil agitat sau să nu fi auzit de vreunul care nu se poate concentra la școală sau la teme pentru că nu poate sta locului. Sau în extrema cealaltă, copii anxioși cărora le este teamă de aproape orice. Evident, motive s-au găsit care mai empirice, care mai de specialitate și fiecare a căutat o soluție cum a considerat mai bine. Unii s-au îndreptat către medicamente pentru ADHD, alții, să zicem cazurile mai ușoare și unde timpul și răbdarea părinților a permis, au primit limită la ecrane, program mai fix de făcut teme, ieșiri în aer…
-
Când copiii ne vorbesc urât e lipsă de respect
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Îmi amintesc că a făcut vâlvă acum cîțiva ani pe internet, un articol pe tema vorbitului urât copiilor cu părinții, articol cu care eu, atunci, nu am fost de acord. Se spunea că e ok să vorbească urât copiii cu părinții, că e o furie care…
-
Copilul face prostii și tot să-l iau în brațe?
Cele mai mari și cele mai complicate discuții pe care le am cu soțul acasă nu sunt despre bani, așa cum probabil se bănuiește, ci de la copii. Îmi amintesc că am auzit, la un moment dat, o vedetă la televizor spunând că partea bună în a-ți crește singur copilul, respectiv fără soț, e că îl poți educa cum te taie pe tine capul. Iar eu, în acel moment, am fost invidioasă pe ea. Pentru că mi se părea, dar nici acum nu sunt departe, că este super obositor să te pui mereu de acord cu partenerul în ceea ce privește educația copiilor. Cel mai simplu e să faci cum…




























