Stil de viață
-
Detaliul care face diferența în club
Acest articol nu este despre cum am fost în club, femeie la 36 de ani, cum mi s-a făcut dor de copii și am plecat acasă la prima muzică ce frustra motorul unei motociclete pe uscat. Nici despre cum îmi doream să adorm în liniște și să mă împac cu ideea că ieșitul în club și pierdutul nopților a dispărut pentru totdeauna din fișa mea de post. Ba din contră…. Cred cu tărie că dacă nu faci anumite lucruri la momentul lor, va fi din ce în ce mai greu să le vânezi după. Precum o oportunitate pe care dacă nu o primești în viața ta cu brațele deschise, mai…
-
Oi fi mai proastă eu dacă renunț?
Mă tot bântuie întrebarea asta de vreo 15 ani încoace. De-a lungul timpului am jucat ambele variante: când n-am renunțat la nimic, mi-am luat catrafusele și am plecat, când am stat și-am desfăcut firul în patru, poate-poate om ajunge undeva. Nici una dintre situații n-a fost cea fericită. Pentru că în timp, urma să-mi dau seama că nici o relație nu se bazează pe modelul: unul face mâncare și celălalt mănâncă semințe. Unul crește copii și celălalt pleacă la bere. Unul doarme toată noaptea și celălalt se trezește din 2 în 2 ore. O relație e despre: eu las acum că te văd supărat, dar mă aștept să mă înțelegi…
-
Băiatul care aduce flori
Cum alergam azi cu mașina dintr-o parte a alta a Bucureștiului, ba după un copil, ba după întâlniri, am zărit cu coada ochiului pe o trecere de pietoni un băiat care ducea în mâini un buchet mare de flori. N-am fost niciodată impresionată de flori, în așa fel încât să dedic un întreg articol pe blog. O fi de la vârstă, o fi de la maturitatea de a vedea azi în gesturile mici atenția și aprecierea de A FI. Nu de a face mâncare bună, de a crește copiii bine, de a călca hainele la dungă și de a cumpăra fiecăruia produsele preferate pentru micul dejun. De a-i lua în…
-
Niciodată ProTv-ul n-a fost mai aproape de mine. De fapt, ne despart vreo 5 km de București
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] În ziua în care am ieșit din poștă mai ceva ca Simona Halep după ce a învins-o pe Sharapova, transpirată până-n ștrampi dar victorioasă, am primit un mesaj de la Andreea Rețea, care-mi spunea: – Filmăm cu tine! Oameni buni, sincer vă spun: noroc că nu…
-
Un telefon cu destinatar necunoscut
Este o zi frumoasă de primăvară. Păsărelele ciripesc, domnii se poartă la cămașă, iar doamnele tocmai au coborât densitatea ciorapilor de la 100 la 20. Vântul adie, eu găsesc loc de parcare. Nu strigă nici un portar după mine că am luat locul cuiva cu numele pe plăcuță, eu-mi fac cruce cu limba. Momentul nostru de conectare – Unde iei prânzul azi? mă întreabă el, într-un mesaj rapid pe Whatsapp. Câteodată simt că-mi citește gândurile. Sunt atât de lihnită de foame, încât cred că i-am transmis undele de foamete cruntă până hăt, departe, în cutia lui cu nimic și agenda plină cu treburi de responsabil-suprem-de-a-aduce-o-pâine-bună-pe-masă. Că de pus o pun…
-
Aud copilul cerându-mi ceva dulce. Iar eu, părintele, devin copilul care n-a primit bomboane în copilărie
Later edit: Lista cu cei doi câștigători este: Tina Militaru Mihaela Stanciu Stefania Cosmina Bulumac Roxana Loredana Ibrion Anamaria Filmul extragerii este aici (scuzați calitatea, nu mi-am dat seama că îmi tremură așa rău mâna): Tina și Mihaela, aștept email de confirmare pentru participarea la eveniment. Ștefania, Cosmina, Roxana, Loredana și Anamaria, vă ofer 30% reducere la prețul biletului de la eveniment (50 lei biletul). Dacă sunteți interesate aștept email de confirmare. Vă mulțumesc tare mult pentru participare și stați pe-aproape! Revin cu invitații la alte evenimente la fel de interesante Vă îmbrățișez cu drag! ………………………………………………………………………………………………………………….. Acum ceva timp în urmă, am filmat împreună cu Tomi Cristin pentru Școala Familiei.…
-
Ziua în care m-am îndrăgostit de mine
Nu cred să existe carte de parenting, de viață sănătoasă, de împlinire în familie, de îmbunătățire a vieții de cuplu și tot ce ține de dezvoltare personală să nu se amintească măcar într-un paragraf de: – plimbă-te pe străzi – miroase o floare – atinge o frunză – respiră natura – privește un răsărit – simte pământul cu picioarele goale – deconectează-te de rutină Sună bine, când stai pe canapea și în 10 minute trebuie să te duci să iei copiii de la școală. Sună și mai bine când ai de terminat un proiect care va asigura traiul familiei pentru următoarele luni, iar tu de 3 nopți abia reușești să…
-
Cu ce rămân copiii din aceste sărbători?
Amintirile despre Paștele copilăriei mele se îmbină cu un gust dulce de cozonac și vacanță, alături de unul încâlcit în care scuturam covoare și tăiam legume pentru salata boeuf. Mă amintesc cu unghiile mirosind a pătrunjel și morcov fiert, urcând și coborând scările cu traversele în brațe, iar uneori căram și apă de la pompa din spatele blocului până la etajul 4, fără lift. Știu că nu erau chiar cele mai relaxante zile din viața mea, dar uitându-mă acum în spate mi se pare că erau cele mai frumoase zile petrecute în familie. Mergeam cu toții la Înviere, mama ne pregătea lumânările din ceară galbene pe care ne chinuiam s-o…
-
Bula mea miroase a cafea și After Eight. Bula ei a bebeluș și lapte
– Așa mult te admir că-ți faci timp să stai cu tine, să te analizezi, mi-a spus într-o zi Ada. Am reflectat mult la fraza asta. Altfel, cum? Mi s-a părut cel mai frumos compliment. Oricum, dintr-o lipsă uriașă de confirmare, aproape orice mi se pare un compliment. Mă tratez, dar mai am mult de lucru. Am o bănuială că toată viața. Bula în care eu locuiesc este roz cu picățele Este bula în care eu revin cel puțin o dată pe zi, este momentul în care scriu pe acest blog și în categoria #destindemama de pe Facebook. Bula mea miroase a cafea și After Eight cu portocale, este liniște…
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…
