-
Cereți-le copiilor să vă ajute la treabă!
Din categoria, dacă nu mă apucam, nici nu știam de ce sunt în stare, trebuie să vă povestesc întâmplarea asta că poate vă motivează și pe voi să cereți mai mult ajutor la cei din jurul vostru ca să nu vă mai simțiți copleșite, neînțelese și singure pe plantația hainelor murdare și a casei neaspirate. Într-una din zilele acelea când eram numai cu cel mare acasă, cel mare având 9 ani pentru cei care au deschis radio-urile mai târziu, m-am apucat să fac curat la mine în baie. Când fac curat în casă îmi place să o iau ușor, pe bucățele, azi o baie, mâine bucătăria, ca să nu mă…
-
Cum facem față presiunii sociale când vine vorba de copii
Pregăteam zilele acestea o discuție despre educația financiară și mi s-a pus întrebarea: cum fac eu față presiunii sociale atunci când vine copilul acasă și cere și el telefon ca al colegului sau o jucărie așa cum a văzut în parc? Problema e complexă și nu pentru că ar fi greu de gestionat, ci pentru că în spatele unui răspuns clar stă un întreg proces de educație și de parenting, dar și de cuplu și financiară. Așa cum cred că toate provocările ce ne apar în cale sunt lecții pentru dezvoltarea noastră ulterioară, cred că presiunea socială face parte din viața noastră și pe cât de stresantă și frustrantă este,…
-
Un copil mi-a spus la un moment dat așa…
Drumul de acasă până la școala copiilor are două rute, pe Autostrada Soarelui sau pe Centura Bucureștiului și în fiecare dimineață pun GPS-ul să-mi spună care e traseul cel mai scurt în funcție de trafic. Pentru că ceea ce poate dura 11 minute, uneori sau de cele mai multe ori durează și 30 de minute dacă ai nenorocul să prinzi vreun accident. În dimineața cu pricina, povestea se repetă, iar GPS-ul mă trimite pe Centură. Nu apuc să merg 2-3 km că prind imediat coloană. În direcția opusă, nimeni. În direcția mea, plin de mașini. Mă uit nervoasă la traseu, la minutele care se scurgeau fără să mă mișc din…
-
Momentele petrecute cu copilul nu exclud momentele petrecute cu noi. Chiar dacă asta înseamnă să facem curat în casă.
Treaba asta cu ”lasă curățenia, hainele nespălate și mâncarea de pregătit să mai aștepte că nu pleacă nicăieri. Acum bucură-te de copii!” pe care în continuare o aud la fiecare colț de internet, pe cât de tare mă enervează, pe atât de mult e confirmată. E adevărat și testat că dacă le lași pe toate în mijlocul casei și pleci, la întoarcere tot acolo le găsești. Pe de altă parte, însă, lăsatul acesta baltă mă neliniștește, îmi dă o senzație neprietenoasă în suflet când intru în casă și văd holul de la intrare plin de zgura din pantofii de fotbal ai copilului. (Între noi fie vorba, când se întâmplă asta,…
-
Prețuiți-vă copiii!
– Ah, dacă aș putea să urlu cât de tare mă enervează părul copilei mele! – Dar ce te enervează atât de mult? m-aș întreba dacă aș fi propriul meu terapeut. – Mă enervează că stă cu el tot timpul pe față, că nu se piaptănă, că nu și-l prinde….și-i stă atât de bine cu părul prins! – Și ce anume te enervează că stă cu el tot timpul pe față, m-aș întreba eu, în continuare. Și n-aș mai avea răspuns aici. Și totuși, ceva mă muncește rău pe dinăuntru. *** Zilele trecute, luam masa toți în familie. Avusesem o discuție cu Beti în timpul zilei care mă supărase rău.…
-
Cel mai de preț lucru nu este să întrebi, ci să asculți
Când suntem mici suntem întrebați constant dacă știm vreo poezie, dacă doamna de la grădi e frumoasă, dacă am învățat să citim și să spunem ceva în engleză. Când mai creștem, suntem chestionați dacă ne-am făcut iubiți. Și indiferent de răspuns suntem bombardați despre cum ar trebui să arate, să vorbească, cum să se comporte cu noi și noi cu ei. Mai creștem puțin și suntem întrebați despre când ne căsătorim, când facem copii și apoi, alt copil, cât câștigăm la serviciu și întotdeauna primim un set continuu de opinii, păreri, sfaturi. De cele mai multe ori nesolicitate. Mai pe la final, raportăm despre pensie și la ce-o folosim că…
-
Copilul meu. Copilul. Eu.
Mă duceam să-mi iau copiii de la școală. Am parcat rapid pe unul dintre puținele locuri rămase libere și m-am îndreptat spre intrarea în clădirea școlii. În față, părinți, bunici, frați mai mari sau chiar bone se strânseseră deja în așteptarea micuților. Eu m-am așezat în fața ușii din stânga, așa cum ne înțelesesem cu doamna învățătoare ca să nu se creeze confuzie când ies toate clasele. Și cum mă uitam lung prin geamul ușii ca nu cumva să o fi ratat pe Beti care ar fi putut ieși mai devreme, am văzut-o uitându-se la mine. I-am zâmbit, iar ea mi-a zâmbit înapoi. Apoi, mirată că nu vine spre mine…
S-ar putea să-ți placă și
De ce nu reușesc să slăbesc așa cum îmi doresc?
Ce gătesc când nu am chef să gătesc
Fericirea are chipul tău
-
Cum facem copilul să mănânce cu drag ce are în farfurie. 5 pași spre liniștea mentală a părintelui.
După articolele despre cum am reușit să-mi schimb tonul vocii în comunicarea mea de zi cu zi în familie și în jurul meu, am fost rugată să povestesc și cum i-am făcut pe copiii mei să nu facă mofturi la mâncare. O să vă spun din capul locului că această temă este una dinte cele mai sensibile pentru mine, o poveste extrem de greu de dus despre care am mai povestit în experiențele mele cu diversificarea, la cel mare și la cea mică, dar și în cartea Destin de mamă unde amintesc despre acest aspect. Mâncarea pentru mine a fost dintotdeauna un subiect extrem de sensibil. Cu toate că m-am…
-
A nu-ți pierde încrederea nu ține de ora de religie! Ea doar îți amintește că totul în viață e numai despre tine și Dumnezeu!
Mai am câteva idei de scris despre școala on line înainte să reintrăm în normal, dacă e să mai intrăm vreodată în normal. Iar astăzi vreau să vă vorbesc despre ora de religie. Când aceasta s-a introdus opțional în programa copiilor, să fie acum vreo 3-4 ani, ce mai scandal pe capul părinților care ba considerau că îndoctrinau copiii, ba că era binevenită în viața lor. Oricum, nu o să existe niciodată în lumea asta ca oamenii să se pună vreodată de acord. Asta se știe! Și nu e neapărat rău să ai idei contradictorii, ce e rău e să jignești și să-i faci pe cei din jur să se…
S-ar putea să-ți placă și
Și mie mi-e dor de tine, tată!
Primăvara nu e anotimpul ăla dinaintea verii?
De ce mai pleci dacă ți-e rău?
-
Femeia se hotărăște greu, dar și când i s-a pus pata!
Că fetele sunt răzgânditoare de felul lor asta o știe toată planeta. Nu vorbim despre excepții, de cele care știu exact ce vor, la ce oră și în ce ordine pentru că nu toată lumea se naște cu agenda în mână. Unele mai vin și cu paharul. De exemplu, pune-mă pe mine să aleg o față de masă pentru bucătărie. 10 minute petrec numai ca să văd ce model îmi place, apoi mai îmi trebuie 10 minute să citesc dimensiunile, apoi încă 15 ca să aleg materialul, apoi 10 pentru preț ca la final să-mi dau seama că nu-mi trebuie față de masă în bucătărie. Dar pune-l pe bărbatu-meu să…
