-
Luptele care nu se dau acum, se vor da, oricum, în viitor!
De când stau acasă muuult mai mult decât m-aș fi așteptat vreodată, realizez în fiecare zi cât de important e să ne lăsăm copiii să-și poarte propriile lupte. În paralel, mă uit în jurul meu la cei ajunși la vârsta maturității care încă nu știu să ia decizii, nu își recunosc vina, nu își asumă repercusiunile faptelor sale, nu știu ce vor, ce caută și ce-i face fericiți și, din nou, îmi dau seama cât de important e să-i lăsăm pe copii să-și poarte propriile lupte cât sunt în controlul nostru pentru că mai devreme sau mai târziu, aceste lupte tot de vor da. Doar că atunci când noi nu…
-
Dragostea în vremea măștii
Obișnuiesc din când în când să-l mai întreb pe Andre dacă și-a făcut vreo prietenă la școală. Sunt un pic din bunica sau unchiul acela din copilăria noastră care ne întreba: – Și, ai vreun iubit la școală? Iar noi ne rușinam și ne rămâneau cuvintele în gât. Sunt mai mult decât convinsă că sunt mulți dintre voi care consideră această întrebare nepotrivită, nelalocul ei. Dar fix aici stă plăcerea comunicării asertive și a schimbului de opinii. Că voi credeți una, eu cred alta și poate la un moment dat ne înțelegem și putem fi de acord cu părerea celuilalt. Și de nu, măcar să o acceptăm ca fiind a…
-
Răbdarea, explicată de un bărbat copilului
Că soțul meu este una dintre cele mai calme persoane pe care le cunosc, iar eu eram ocupată cu un rose când a venit Dumnezeu în vizită cu răbdarea, nu mai este o noutate pentru nimeni. Uitându-mă, însă, la copiii noștri, unul mai răbdător, altul mai puțin, tind să cred că te naști cu răbdarea, dar o și poți căpăta, exersând-o. Nu e tocmai simplu, dar nici nu poți face rabat de la ea. Răbdarea te ajută să-și menții calmul, să faci față unui stres, unei situații critice, să iei decizii corecte și să duci la bun sfârșit o acțiune dată. Mamă, ce bună sunt la teorie! Aproape c-ai crede…
-
Ești prea drăguță ca să-mi placă de tine!
Zilele trecute am fost în vizită la Casa Timiș, un loc minunat lângă București, un pic cam scump, dar cu servicii la care nu aveai ce reproșa. Ne-am plimbat prin podgorii, am mers cu bicicletele, am mâncat pe terasă, iar în tot acest timp, copiii s-au jucat la locul de joacă foarte curat și bine pus la punct. A meritat toată cheltuiala pentru câteva ceasuri de relaxare și bună dispoziție! Și cum stăteam noi așa și ne delectam, eu cu un prosecco, restul cu un vin roșu, numai o văd că vine cu lacrimile șiroindu-i pe chip, Beti a mea cu fetița unora dintre prieteni, încercând s-o liniștească. – AAAAAAAAAA,…
-
Părinții n-ar trebui să-și vadă niciodată copiii murind! Cazul Alessia și Alexa (SMA1)
Dacă mă întrebați cum îmi imaginez eu o lume perfectă, e cea în care copiii nu mai suferă. Nici de războaie, nici de foame, nici de boală. Din prispa meseriei mele, am văzut atâția loviți de războaie și înfometați și bolnavi….Duc în fiecare zi cu mine imaginile copiilor cu care am lucrat încă de la 20 ani, unii mă rugau să-i iau cu mine acasă, alții mă implorau să le cumpăr o înghețată, alții doar să-i ajut la teme. Durerea are multe fețe. Când ești flămând și o coajă de pâine te mulțumește. Când ești singur, poți oricând să găsești o carte care să-și țină de urât, o melodie care…
-
Copiii pot deveni mai mult decât ceea ce le spun părinții că sunt!
Nu am nici o îndoiala că ați auzit cel puțin o dată în viața voastră de sintagma: Copiii devin ceea ce părinții le spun că sunt! Sună tare bine, adevărat, dar și puțin de speriat! Expresia asta are partea ei de adevăr, copiii au tendința de a deveni ceea ce li se spune că sunt. Dacă auzi ani în șir că nu ești bun de nimic, la maturitate vei avea, fără nici un dubiu, probleme mari cu încrederea în sine. Dacă auzi ani la rând că ești frumoasă, poți să fii tu Muma Pădurii că tot prințesă te vezi, ceea ce e mai mult decât minunat! Iar dacă auzi ani…
-
Mamelor din lumea-ntreagă: școala e ultimul stres când empatia s-a dus pe apa sâmbetei!
Știți de ce la războaie se duceau, cu puține excepții, doar bărbații? Nu pentru că erau mai puternici sau mai îndemânatici la arme, nici mai pricepuți la mânat calul sau pus bombe, ci pentru că dacă erau chemate femeile, s-ar fi amânat războaiele până în zilele noastre, că s-ar fi certat între ele cine-și crește copilul mai bine. S-ar fi dus naibii împărțirea lumii, eliberarea sclavilor și descoperirea de noi teritorii. – Cum fată să-l trimiți la școală pe timpul războiului? Eu am chemat-o pe soacră-mea la mine, să se ocupe ea. Mai bine acasă, decât cine știe ce pe ce coclauri să umble, fără mine. Să-l mai tragă și…
S-ar putea să-ți placă și
Dermatita atopică, test de anduranță
Formele nevăzute ale unei mame
Aici suntem medici și nu oameni!
-
Șoc și groază: Copilul meu nu citește!
Dacă deții un copil care nici nu vrea să citească, nici pian nu face și nici nu știa să scrie înainte să intre la școală, ai impresia că toți părinții din univers s-au unit pentru a-ți face-n ciudă cu biblioteci întregi și teancuri de zeci de volume citite de copiii lor până la vârsta de 10 ani. Al tău mai are un pic și face 9 și nu te poți lăuda decât cu un teanc de instrucțiuni de Lego și etichete de înghețată. Nu citesc, dar supraviețuiesc! Să nu care cumva să credeți că m-am aliat cu Necuratul și încurajez lumea la necitit. Mai ales pe copii. Nici pomeneală! Lectura…
S-ar putea să-ți placă și
Iubirea nu e prea mult. Iubirea e sau nu e.
Marți, 13
5 obiecte care-mi fac viața mai ușoară în bucătărie
-
Cum mi-am tuns copilul și n-am luat bătaie
Că am o problemă cu părul copilei am mai spus-o pe aici, și au trecut 2 ani de când am comunicat-o public și tot nu m-am liniștit. Nu e nimic mai enervant să văd cum îi intră înghețata în păr și cum i se lipesc toate firele de păr de pastele cu fructe de mare. – Nu vrei să-ți prind părul, Beti? – Nu, mami, mie îmi place așa, pe spate! – Bine, iubirea mea, dar știi, uneori ar fi bine să-l mai prinzi că-ți stă mai bine! – Dar mie îmi place așa, pe spate. Precum vedeți, n-am evoluat deloc. Tot la stadiul în care eu mă rog de…
-
Pe o scară de la 1 la 10, ce fel de mamă sunt eu?
Eram toți trei adunați în jurul mesei, la prânz, când i-am întrebat pe copii: – Pe o scară de la 1 la 10, eu ce fel de mamă sunt? După o perioadă în care am fost destul de absentă din rutina lor de zi cu zi, eram acasă dar nu prea, mă mustra cumva conștiința că mi-am pierdut ratingul în fața lor. Încrederea se găsea undeva pe fundul oceanului, răbdarea și atenția fuseseră luate cu ultima apă de ploaie căzută pe terasă. Uneori, așa mi-ar fi plăcut să mă transform într-o albinuță și să mă pot duce să văd dacă toți cei care pozează în super părinți: și creativi și…
