-
– Băi, mami, vorbește și tu frumos!
Toată ziua s-au certat. – Hai să jucăm Jenga! le-am propus eu. – Daaaa, Jengaaaaa, au strigat ei în cor. Ce bine, vor amândoi același lucru, mi-am spus eu în șoaptă, fericită. Unul a început să facă turnul, iar celălalt să-și construiască un tanc din piese. Momentul în care unul a început să țipe, iar celălalt să fure piese stătea la o milisecundă. Doi au renunțat la Jenga în favoarea tancului, și așa am apucat să jucăm Bandito. Până când și celălalt a vrut Bandito și ne-a furat cartea principală. Iar am strâns rândurile și am luat-o de la capăt. Prieteni pentru totdeauna, da? – Mami, hai să ne prinzi!…
S-ar putea să-ți placă și
Liniștea, liniștea din capul mamei
Ce vei să te faci când vei fi mare?
Ziua în care m-am îndrăgostit de mine
-
Așa o să te ţin în braţe
Cred că dacă ne-am oferi mai mult timp, nouă, să ne amintim cum eram noi copii, ce aveam noi nevoie și după ce plângeam cel mai mult, cred că viața noastră de părinte ar fi mai simplă. Dacă am face pace cu noi și ne-am lăsa să fim părinți. Pur și simplu. E noapte și noi ne întoarcem de undeva de unde amintirea n-a dăinuit peste ani. Mama o ține pe sora mea de mână, tata pe mine. Mi-e tare somn și abia am trecut de alimentara din cartier. Mai avem cel puțin 10-15 minute până acasă. Suntem pe jos, nu-mi amintesc de ce nu avem mașina cu noi.…
-
Ce bine e la noi acasă!
Pândeam momentul să prindem liber la Therme cam de când luaseră copiii vacanță, de acum 2 săptămâni. Am verificat zilnic gradul de ocupare și în fiecare dimineață era undeva între 3 și 4 din 6 niveluri. Unde să te mai duci? Că 30 de minute facem numai pe drum, iar în 30 de minute se ocupă Thermele mai ceva ca magazinele când au promoție la tigăi. Așa că am prelungit așteptarea copiilor până la nivelul maxim. În noaptea aceea, ne-am pus ceasul să sune ca la plecările cu avionul, câte două ca nu cumva să ratăm trezirea. La primul sunet am sărit din pat ca arși, direct în costumele de…
-
Crăciunul e despre lumină, speranță și familie. E despre Nașterea lui Iisus și bunătatea lui Crăciun
Mă uit la bradul care clipocește în dreapta mea și simt o bucurie și-o încântare de parcă aș avea din nou 7 ani. Mi s-a oprit memoria la 7 ani. E posibil să fi avut 6 sau 8, dar creierul are memorie selectivă. Alege ce-i place lui mai mult, momentele importante, pietre de hotar care-și pun amprenta pentru totdeauna și în funcție de care ne vom creiona viitorul. Îmi amintesc când țineam post, pentru că atunci când nu ai lapte, unt sau carne postul e foarte ușor de ținut. Când abia așteptam să vină 22 decembrie să ne cumpere tata brad, cel mai mare și cel mai frumos din piață…
S-ar putea să-ți placă și
Rolul tatălui în dezvoltarea copiilor
Încurajați-vă copiii să-și trăiască propria viață
Voi în ce film jucați?
-
Mamele ar trebui să fie nemuritoare
Au trecut vremurile când mă duceam la vreo petrecere sau eveniment cu sufletul la gură și plină de întrebări: – Oare vor adormi fără mine? – Oare or să plângă? – Oare se vor descurca? Realitatea e că n-am plecat niciodată de-acasă dacă am avut cel puțin o fărâmă de îndoială că lucrurile nu vor decurge tocmai bine. Pentru că eu dacă mă duc undeva, mă duc să mă simt bine, nu să stau cu grijă și telefonul în mână. Ieșirile în oraș sunt pentru relaxare Dar cum vremea trece, copiii se măresc, iar producția de vin crește, de câte ori se ivește ocazia de-o ieșire în oraș nu prea…
-
Oare ce mă mai ține lângă el?
V-ați întrebat vreodată, uitându-vă la domnul cu păr pe picioare de lângă voi: – Eu dacă mor mâine, tu ce faci, măi, fără mine? În timp ce el se uită la frigider încercând să găsească pachetul de unt din fața lui, continui: – Mori de foame, așa-i? L-am întrebat de multe ori pe-al meu, în timp ce-i coseam nasturele de la haină, pe când îi trimiteam rețeta de orez alb prin whatsApp sau când mi-a luat 15 minute să-i explic: – S-a stricat ușa de la dulapul din garaj. Uită-te te rog, la ea, că am nevoie s-o deschid. – Care ușă? – Sunt 3 uși în garaj. Una dintre…
-
Lăsați copiii să vină la tati!
N-am să mă ascund după a treia cafea și-am să vă spun că la noi în casă curge lapte și miere. Arătați-mi unde curge să vin și eu cu două găleți. Când doi oameni nu se înțeleg, primul vinovat este o terță parte, evident zodia: incompatibilitate astrală. Acuma, nu știu dacă voi credeți asta, dar pe mine nu mă lasă complet rece. Eu sunt capricorn și nu mă înțeleg cu zodiile de aer decât la cafea în oraș. Când vine vorba să facem o casă împreună, eu sunt cu pâinea, iar el visează să facem brutărie. Din același motiv, săgetătorii sunt prietenii mei buni care mă scot din amorțeală, mă…
S-ar putea să-ți placă și
Tiribam, Tiribum! Haideți cu mine în Zurlandia, acum!
Aici suntem medici și nu oameni!
Halvița copilăriei mele
-
Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte
N-am crezut c-o s-o spun vreodată, dar ascultatul plânsului copilului tău e semn de putere interioară demnă de Oscarul Părinților. Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte a fost aceea de a evita plânsul copiilor mei. Nici tata nu suporta să mă vadă plângând. Și mult timp n-am înțeles cum se justifică iubirea lui în fața incapacității de a asculta plânsul, când acesta e ceva uman, de multe ori, fără putere de control. Nici nu știu dacă am mai apucat să înțeleg ceva, pentru că între timp am devenit și eu părinte cu aceeași incapacitate de a asculta plânsul copiilor mei. Copiii vin să-ți vindece rănile sau…
-
Bărbatul să-și iubească soția sau să plece
Sunt la H&M, raionul pentru copii, și în timp ce stau cu nasul printre ciorapi și mă minunez că s-a făcut perechea 25 lei, aud undeva mai în față: – Făăăăăăi, făăăăăăăăăăăăăăăăăi! Ridic ochii cu o față din aia de parcă tocmai am vomitat prânzul chinezesc de seara trecută. Un tolomac bărbat striga după soția lui. Ea mă vede și rușinată (tot ea!) vine repede spre tolomac. Un copil tușea lângă el. – Nu vezi, proasta naibii, că tușește? Unde stai și te uiți ca prosta? Stai lângă ea că tușește. Eu tot un pic ca ea mă uitam la circ. Că dacă e să mă enerveze ceva, nervi din…
-
De ce plângi, mamă?
Se știe că plânsul este greu de gestionat. De la – băieții nu plâng niciodată, până la – vai, ce fetiță urâtă ești când plângi, lecțiile pe care le-am auzit încă din fragedă pruncie se materializează acum în adulții care nu știu să asculte un plâns bun. Pe unii copii îi distragem cu bomboane ca să nu plângă. Altora le dăm tableta, iar pe alții îi mustrăm: – Iar plângi? De ce plângi? M-am săturat să te aud plângând! Ceea ce e de condamnat. Doar parțial. Un copil poate plânge mult. E liber să plângă mult, din fericire pentru secolul în care s-a născut. Dar pe noi, părinții aceștia care…
