-
Femeia știe exact ce vrea
Se vorbește dintotdeauna că femeia nu știe ce vrea ca să fie fericită. S-au dat cercetătorii peste cap de trei ori ca să vină apoi să ne spună că toată nefericirea asta li se trage femeilor de la creierul amestecat ba cu rufe nespălate, ba cu cele necălcate, ba cu cina nefăcută, copiii neduși la înot și temele neterminate. Ca atunci când ai 5 drumuri de făcut prin oraș, ți s-a stricat GPS-ul iar destinațiile devin brusc un amalgam de nervi, programări depășite și drumuri cu sens unic de care habar nu aveai. Pe când, creierul bărbatului este organizat pe categorii, iar categoriile pe cutii, iar cutiile în rafturi, iar…
-
Martie e despre flori, soare și factura de la gaz mai mică
Noroc că mi-a dat Dumnezeu copii, c-am ajuns și eu să înțeleg semnificația anumitor zile din calendar. De exemplu, 1 martie. Până să devin mamă și să-mi crească copiii câțiva ani, nu am înțeles niciodată luna martie. Singura amintire pe care o am din copilărie e cea în care trebuia să duc zambile la școală pe un frig năprasnic îmbrăcată în fustiță și pantofi, că na, în calendar venise primăvara. Nici până în ziua de azi nu mi-e clar dacă e iarnă, primăvară și de ce se tot bucură lumea când ori zăpada e până la brâu, ori fleșcăraia până la șosete. Martie nu e despre soare, flori și factura…
-
3 jocuri sub 50 lei pentru copii isteți
Dar înainte de toate, am să vă prezint 3 jocuri peste 100 lei cu care copiii mei nu s-au jucat (aproape) deloc. De câte ori nu vi s-a întâmplat să cumpărați jocuri pe care să dați o grămadă de bani și cu care copiii să se joace fix 3 minute ca apoi tot mama sau tata să fie cele mai căutate jucării de prin casă? Pentru că și eu sunt una dintre voi, astăzi vă prezint top 3 cele mai scumpe și cele mai puțin îndrăgite jocuri de la noi din casă, iar la schimb vă dau top 3 cele mai îndrăgite jucării sub 50 lei bucata. Voi cu ce…
-
Un nou început
M-am întâlnit zilele trecute cu o prietenă care caută în disperare o școală bună pentru copilul ei. Și-mi povestea c-a primit de la câteva persoane o recomandare bună la una dintre școlile din zona ei și s-a dus să vorbească cu respectiva învățătoare. A intrat în timpul orelor în școală fără nici o problemă. S-a dus la secretariat, s-a interesat de clasa respectivei învățătoare, fără nici o problemă. Putea fi o mamă în căutarea unei școli bune, putea fi un părinte care voia să-și regleze conturile în mod personal cu un cadru didactic, putea fi un soț care să-și omoare soția, angajată la școală, putea fi oricine, să facă orice.…
-
Sunt nervoasă, dar îmi trece
Că nu sunt tocmai cea mai calmă persoană care mi-aș dori să fiu, se știe. Chiar acum câteva zile, i-am spus unei bune prietene de-ale mele: – Mi-aș dori să-mi pot gestiona mai bine propriile mele crize de furie! După întâmplarea de mai jos, cred că am și reușit. Un pic mai repede decât mă așteptam. Învățarea experiențială Nici faptul că am fost copil de nota 7 nu e tocmai un secret. Nu mi-a plăcut școala, nu pentru că preferam să chiulesc sau să fumez cu băieții în parc, ci, din contră, chiar eram conștiincioasă și dornică să studiez și să iau note mari. Doar că stilul meu de învățare…
S-ar putea să-ți placă și
Începe școala, bine-mi pare!
Al treilea copil: soțul
Santorini, locul unde știu sigur că nu m-aș mai întoarce
-
Copiii noștri vor doar să ne vadă fericiți
Pe timpuri, pe vremea stră-stră-stră-bunicilor noștri se făceau copii pentru a fi folosiți ca mână de lucru la muncitul pământului sau la treburile casnice. Oricât de trist ar suna, asta era realitatea. Murea un copil, se făcea altul. Altfel, rămâneau fructele neculese și animalele nerânite. Asta explică și de ce unii dintre noi încă ne-am dat viața pentru un serviciu, dar într-un concediu n-am pleca nici morți. Din fericire, astăzi trăim timpuri mult mai prietenoase în ceea ce privește nașterea și educația copiilor. Fiecare timp cu pecetea lui. Care-i rolul meu în viața copilului? Copiii nu se nasc la întâmplare și în mod clar, fac referire la nașterile planificate, într-o…
-
Ziua în care mama a visat să facă baie
Când vine ziua în care mama trebuie să facă baie, un amalgam de sentimente se năpustesc asupra ei. Îi vine să plângă de fericire pentru cele 3 minute jumate în care va auzi doar apa șiroindu-i pe pielea depilată acum o lună jumate. Îi vine să sară în sus de bucurie imaginându-se singură, în cabina de duș, făcând exact ce-i place, mai puțin să bea cafea, să mănânce înghețată, să stea pe facebook sau să vorbească la telefon. Și mereu atentă la ușă să n-o strige nimeni. Pentru că mamele din momentul în care devin mame, dezvoltă puteri supranaturale: aud vocile copiilor chiar și când aceștia sunt în parc cu…
-
La final, ce contează nu e să știi să spui Nu, ci când să răspunzi tare și răspicat DA
Anul acesta sărbătoresc majoratul în câmpul muncii. 18 ani de când mă trezesc dimineaţa ca să mă duc la serviciu, 18 ani de băut cafea la birou, 18 ani de plătit taxe, de străbătut Bucureștiul dintr-un capăt în altul, de mers la facultate, de făcut voluntariat și toate deodată. 18 ani de când n-am spus aproape niciodată ”Nu”. Epuizată fiind și în rol de mamă, soție, antreprenor, blogger și adult în căutarea echilibrului în viață, m-am oprit, abia trăgându-mi răsuflarea și cu lacrimile strânse în bărbie să-mi fac radiografia deciziilor pe care le-am luat în viață. Am greșit undeva? Ce m-a adus în situația asta și cum naiba ies din…
-
Aceia suntem noi, părinții
Vezi copiii aceia care se joacă lângă apă? Aleargă după un val, râd când îi prinde jucăuș de picior, se aruncă în apă și râd cu gura până la urechi. O vezi pe mama aceea care desenează cu piciorul o inimă perfectă? Un val trece și-o lasă înjumătățită. Copiii o imită, desenând cu degețelele tigrii imaginari, pești și căsuțe. Valul se întoarce la ei, lăsând totul incomplet. Ei o iau de la capăt, mama aleargă după val, certându-l. Copiii râd și-o stropesc cu picioarele. Mama îi ia în brațe și-i sărută pe ochișorii sărați. – Mami, hai, prinde-mă! Strigă copiii în timp ce aleargă pe plaja întinsă. Mama se duce…
S-ar putea să-ți placă și
Cât de mult contează diferența de vârstă între frați?
Mama mea e magică!
Oficial, am avut o zi de vis!
-
El cum o fi? Pledoarie pentru cel plecat departe
A plecat din nou. Îl îmbrățișez cu drag. El mă sărută, eu îl strâng tare la piept. El mă privește. Eu îl petrec cu privirea. – Te iubesc, îmi strigă în timp ce se îndreaptă spre mașină. Eu închid ușa repede să nu-mi vadă ochii. El pleacă spre aeroport, eu mă duc la copii. Sunt incompletă, dar fericită. El cum o fi? Sunt doi ani de când n-am mai stat atât de mult departe unul de celălalt. Ultima dată plecasem în Portugalia cu copiii 3 săptămâni fără el. În rest, ne privim în fiecare dimineață în ochi, ne vorbim rar dar cu sens, ne iubim din priviri și mângâieri tandre,…
