-
Fie Sf. Valentin sau Dragobete, iubirea e la fel
Așa cum avem Ziua femeii, Ziua somnului, Ziua mondială fără mașină, Ziua mersului pe jos, Ziua mersului pe bicicletă și alte zile similare, mi se pare cel puțin just să avem și o zi a iubirii. Că măcar în ziua aia să ne simțim speciale, dacă în celelalte ne-a uitat pământul la birou sau spălând rufe cu copiii agățate de noi. Acuma, că e Sf. Valentin, că e Dragobete, cine mai stă să se uite. Dacă ar fi totuși să mergem la baza semnificației, Sf. Valentin ar fi fost un preot care a cununat un păgân cu un catolic, de aici semnificația iubirii care merge dincolo de cutume și limite sociale.…
-
Masa de la ușă ascundea fluturi în stomac
În 2003, la o masă dintr-o cafenea mirosind puternic a țigară se reîntâlneau doi tineri. Era o seară tristă de toamnă târzie. Ar fi putut să ningă, în schimb vântul bătea cu putere printre blocuri, frunzele pomilor demult uscate erau aruncate cu putere împrejur. Ar fi putut să ningă, dar asta ar fi făcut tabloul mai puțin gri. Și-au luat o masă chiar lângă ușa de la intrare, de altfel, singura liberă. Au cerut o cola și o cafea târzie. Apoi, s-au uitat unul în ochii celuilalt. Ea plângea de dor și dragoste, el o îmbrățișa puternic. În stomac aveau fluturi, iar sufletele se făceau bucăți. De așteptare, de separare.…
-
Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Dacă ar fi să se facă un top cu lucrurile pe care mamele ar vrea să schimbe la ele, sunt convinsă că locul fruntaș ar fi câștigat de “să nu mai țip la copii”. Nu cred să existe frământare mai mare pentru o mamă ca atunci când țipă la copii, când simte că-și pierde calmul, frustrările de care este cuprinsă și părerea de rău că – din nou a țipat la puiul de om, fragil și nevinovat. Vina de care sunt cuprinse apoi își scoate colții ascuțiți într-un rânjet odios și le reduc toate eforturile și bunele intenții la 0 (zero). Și așa, rămâne mama din nou, cu sufletul sfâșiat…
-
Eu știu ce mi-ai zis când tocmai ai tăcut
Azi am fost la Carrefour-ul din Mega Mall. Nu sunt mare fan Carrefour, prefer Lidl de un milion de ori și Mega Image, daaaar, în Carrefour găsești banane Dole (cică singurele care nu ar fi gazate), mere foarte bune, perele preferate ale lui Beatriz- kaiser și Pui Fericit de la Agricola Bacău, despre care știu sigur că nu are hormoni. Astăzi, pe lângă cele de mai sus, i-am mai luat lui Cris și niște lame de bărbierit despre care mi-a spus să-i cumpăr cu prima ocazie. De când nu i-am mai cumpărat, uitasem că sunt aproape 100 lei, 8 bucăți. Mi se pare enorm! Cred totuși că-l țin vreo 6…
-
Pe 9 mai sărbătorim iubirea, pe 20 sănătatea ei
Astăzi se împlinesc 7 ani de când m-am căsătorit cu ”omul meu de bază”, prietenul meu cel mai bun, sufletul și împlinirea mea, Cris. 13 ani de relație, 7 ani de căsătorie. Ani mulți, unii mai grei, alții și mai grei, frumoși și plini de învățăminte. Căci dacă ar fi să trag linie și să adun ce am învățat cel mai mult și cel mai mult din toți anii aceștia petrecuți împreună, ar fi vreo câteva lucruri interesante: răbdarea – să ascult, să tac, să înțeleg rezistența – la frustrare atunci când nu pot exprima ceea ce aș vrea, de a nu cheltui cât aș putea, de a fi calculată…
-
Ce-și doresc bărbații când femeile au treabă
În cazul în care ați răspuns cu băutură și femei, aflați că asta-i doar în filme. Realitatea se reflectă din altă perspectivă. Acum vreo câțiva ani buni, pe când nici măritată nu eram și nici copii nu aveam, a venit Cris acasă de la serviciu și mi-a spus: – Vreau să-mi iau o chitară să mă apuc să învăț să cânt. Am nevoie să fac ceva să mă relaxeze. Sunt stresat și am nevoie să ies din starea asta. – Păi, tu nu știi să cânți la chitară. Ce treabă ai tu cu chitara? Tu ești programator. – O să învăț de pe Youtube. Acuma, totul e pe internet. Îmi…
-
Niciodată visul n-a fost mai aproape de a fi atins
Acum mai bine de 20 de ani, eram eu printr-a șasea, scriam mici articole despre o iubire imposibilă față de Axl Rose la Cenaclul literar ”Ramuri tinere”. Participam și la concursuri, iar din primii bani câștigați mi-am luat o pereche de ochelari de soare super fițoși care m-au ținut fix 3 zile, iar de restul rechizite la școală. Pentru mine, scrisul la acel cenaclu reprezintă cea mai frumoasă amintire din toată copilăria mea. Puteam sta ore în șir să scriu, să tai, să reiau, să repun în frază până să dau forma finală. Trăiam fiecare cuvânt, virgulă și propoziție. Făceam paranteze, acolade, adăugam, scoteam. Citeam și reciteam de zeci de…
S-ar putea să-ți placă și
Dragostea în vremea măștii
Halvița copilăriei mele
O întâlnire anulată, o zi parțial ratată, o mamă semi relaxată
-
Două pușculițe
Iarna aceasta a fost prima dată când copiii mei au fost cu uratul și au primit niște bănuți. Mamă extrem de organizată în casă, adică eu, obsedată să pun lucrurile la locul lor și să nu le găsesc alandala prin toate colțurile, am dat fuguța la primul Pepco și le-am luat la copii 2 pușculițe – porcușor, una roz și una galbenă. Rapid – rapid, pușculițele s-au umplut de mărunțiș. Iar de aici, până a deveni jucăria preferată a lor a fost doar un singur pas. Toată ziulica , cele două mâțoșenii își calculau agoniseala. Andre mai lua 10 bani de la Beti, apoi îi dădea înapoi 50 doar, doar…
-
Pilda înmulțirii iubirii cu infinitul
După ce am citit povestea de noapte bună, copilul cu nevoie de atenție mi-a spus: – Mami, știi cine sunt eu? – Da, copilul meu drag. – Nu. Sunt mami. – Păi dacă tu ești mami, eu cine sunt? – Ești bebe. Ești bebe mic care doarme cu mama lui, îmi explică el rolurile inversate. Și mi-a făcut loc lângă el, și m-a pupat, m-a îmbrățișat, apoi, mi l-a dat pe măgărușul lui cu care doarme dintotdeauna. – Ești bine, bebe? m-a întrebat el drăgăstos. – Sunt, iubirea mea. – Acuma bebe doarme până dimineață cu mama lui. Și a început să mă mângâie pe păr până am adormit amândoi…
-
Voi ce v-ați spus ultima dată?
Acum câteva zile eram într-un mall. Lângă mine, la o masă, 3 tineri de liceu povesteau: – I-ai mai scris? – I-am scris, i-am trimis mesaj, la început mai pe ocolite, apoi, i-am zis direct și am invitat-o în oraș. N-a vrut. Ce să-i mai fac? – Ia uite la ăla, puștanul, mai mic decât noi, ce gagică are! – Unde, mă? – Uite-acolo, o vezi? – Mda….pare mai mare ca el… …..nu am mai ascultat continuarea. M-am ridicat și am plecat zâmbind. Oare așa o să se uite și Andre după fete pe stradă? Pe o bancă pe culoarul cu magazine, undeva mai retras, doi tineri stăteau strâns îmbrățișați.…
S-ar putea să-ți placă și
M-am învățat cu ei în brațe
Scările la casă, pericol sau probă de curaj?
Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
