Stil de viață
-
De câte perechi de încălțăminte are nevoie un copil ca să fie fericit?
Nu mai pot să văd poze pe Facebook cu copii care-și afișează încălțămintea de Moș Nicolae pe două rânduri. Nu știu ce se întâmplă în viața voastră virtuală, dar a mea a fost invadată zilele trecute de copii care au câte 7-8 perechi de cizme și ghete de iarnă pe care și le-au aranjat frumos pentru poza de pe Facebook, în așteptarea Moșului. Fericirea nu este direct proporțională cu marca mașinii din garaj și numărul de rochii din dulap Asta îmi aduce aminte, cu aceeași tristețe, de Petrecerea de Halloween din cartierul de unde ne-am mutat de curând, unde copii care puteau avea tot ce visau cu o seară înainte…
-
Iubirea e atunci când înfrunți furtuna cu demnitate și nu înoți contra ei
Azi mi-a spus o prietenă, trecută bine de prima tinerețe: – Nu cred că ar fi trebuit să mă mărit vreodată. Pe cât de puternic a sunat afirmația pe atât de mult am apreciat asumarea. De multe ori ne ascundem după vacanța de astă vară unde ne-am înțeles parcă mai bine, după florile de acum o lună pe care mi le-a adus în loc de iartă-mă și nu mai știm, nu mai vrem să știm, că ne doare, că nu mai vrem, că am schimba ceva dar astăzi, nu. De câte ori ne-am privit în oglindă și-am fost sinceri cu noi: că nu avem chef azi de moaca celui de…
-
Meșterul nostru, zeul nostru
Se împlinesc 4 luni, 2 săptămâni și 3 zile de când îl aștept pe cel care mi-a făcut un corp de mobilă în baie să îmi îndrepte 2 sertare. Și se împlinesc 2 luni, 3 săptămâni și 4 zile de când aștept instalatorul să-mi schimbe o piesă la toaletă. Și probabil o să mai aștept eu mult și bine să mi se rezolve problemele în țara meseriașilor plecați în lumea largă și a amatorilor puși pe muncă de mântuială și câștig invers proporțional cu efortul. Sunt client al domeniului construcțiilor de vreo 12 ani, de când ne-am cumpărat casa noastră. În toți anii aceștia am avut nevoie de toată gama…
-
Una e să iei decizii, alta e să fii ferm în decizii!
Cine n-are un bătrân să-și cumpere, zice o vorbă din popor. Și cine o fi fost poporul ăla, mare dreptate a avut. Eu n-am chiar un bătrân dar mă pot lăuda cu o prietenă mai în vârstă ca mine pe care a bucurat-o viața cu un bărbat cam pe tipologia bărbatului meu: corporatist, rol plin de responsabilități, asumat până dincolo de șosete, mai ales cu finanțele. Doar că trăind câțiva ani în plus și acumulând experiență, pare că uneori știe exact ce sfaturi să-mi dea când eu nu mai văd decât un polonic în cap și-o ușă trântită-n nas. Bașca mai e și vecină cu mine, deci când ți-e lumea…
-
Invidiază-mă, numai eu știu ce-i în sufletul meu!
Păi nu trebuia să ating și eu pragul critic și să ajungă articolele mele până la urechile judecătorilor de serviciu? Trebuia, că altfel rămâneam nebotezată în ale blogging-ului autohton. Am scris săptămâna trecută două articole, pur întâmplător, dar după reacțiile stârnite mi s-a confirmat încă o dată că nu e după cum îți propui ci e după cum îți iese. Primul articol a fost despre cum alerg eu dintr-o parte în alta cu copiii pe la opționale și nu știu exact cum am ajuns în situația asta și dacă merită, moment la care s-a dezlănțuit uraganul mamelor supărate că mă plâng că stau în trafic, în mașină, la căldurică, altele…
-
Nu mă mai suna la birou
Cunosc multe persoane care dacă-și sună soții la birou și aceștia nu le răspund la telefon, se supără de nu te mai înțelegi cu ele. Am un prieten care-i răspunde soției de fiecare dată când aceasta-l sună, indiferent că e la birou sau la vreo întâlnire. Nu știu exact ce-l întreabă, ce-și pot spune, cert e că ea îl sună, el răspunde, probabil a fost la vreun curs de ”cum să ai o familie liniștită”, și-a învățat că răspunsul corect este: – Îi răspunzi soției la telefon. Iar al doilea răspuns corect este: – Da, iubirea mea, da, dragostea mea, așa este, viața mea! Și soțul meu răspunde la telefon…
S-ar putea să-ți placă și
Cum poți aduce pacea în cuplu
Cine-i băiatul din fața mea?
Pe tine soțul te susține, nu?
-
Generația copiilor sportivi cu părinții olimpici la oboseală cronică
Am plecat de-acasă înainte de ora 16. Am făcut 35 de minute până la grădiniță, și încă o jumătate de oră, 5 km mai încolo, la balet. La ora 17 fix începe ora. Inima îmi bate tare, prind a treia oară semaforul pe roșu, toată lumea se grăbește acasă, unii încă livrează pachete, alții cu ”școala” învață în cele mai (ne) potrivite momente să se descurce prin jungla traficului bucureștean. O basculantă îmi taie fața, un Audi taie benzile pe diagonală, un taxi forțează galbenul. Semaforul se face roșu. – O să întârziem, mami? – Cred că da, iubire. – Adică o să înceapă fără noi? – Sper că nu.…
-
Fata care ar fi putut salva o țară
În cazul în care vi s-a făcut dor să re(trăiți) timpurile din 1900 toamna sau poate nu știți cum era pe-atunci și aveți chef de senzații tari, mergeți să vă scoateți un cazier de la Secția de poliție nr. 9, Pantelimon. Or fi și pe la alte secții așa, nu știu să vă spun și sper nici să nu aflu. În primul rând, la noi, în Pantelimon nu ai unde parca. Da’ unde se parchează în orașul ăsta? De parcat, se parchează, dar complet ilegal așa că eu nu parchez. Pentru că risc să iau amendă sau să-mi ridice mașina, dincolo de spiritul civic cu care mă mândresc că altceva…
-
Mama zen există dar vine de pe altă planetă
Dacă ar fi să mă întâlnesc mâine, la rând la Lidl, cu peștișorul auriu cu sacoșa doldora de dorințe numai bune de îndeplinit, l-aș ruga frumos să mă facă o mamă zen, calmă, băi, da nu așa, calmă, doar calmă și gata, primul nivel. Nu! Să mă facă mama aia de care vorbesc toți psihologii în cărțile lor vândute în milioane de exemplare în lumea largă, marii vorbitori motivaționali prin conferințe, preoții pe la biserică, bunicile către fetele ajunse și ele mame, prietenele și bătrânele din parc, vecinele și tații din fața blocului: – Fiți calmă cu copilul! – Păstrați-vă calmul! – Vorbiți calm și relaxați-vă! – De ce te…
-
Copilăria nu ține dietă și nici celulită n-are
A venit mama la mine să stea cu copiii până trece vacanța. Cică vacanțele sunt binevenite ca să se conecteze copiii cu părinții. Adevărat! Dar pentru cei care se conectează cu copiii zilnic, între școală – balet – fotbal și înot, vacanța e și pentru a se conecta bunicii cu copiii și copiii cu sacoșele lor pline cu bunătățuri. 3 zile au trecut de când a venit și s-a dus pe pustiu viața mea sănătoasă și orele la sală unde-mi propusesem să scap de celulită. Bunică, viață sănătoasă și gustul copilăriei se înțeleg precum copiii mei când trebuie să împartă aceeași mamă. Ce să vă mai gătesc? întreabă ea în…
