Stil de viață
-
Suntem atât de singuri! Și totuși, atât de conectați cu noi înșine
Tot văd în dreapta și în stânga, zilele acestea mai mult ca niciodată, uimirea unei țări întregi despre cât de singuri suntem. Câtă singurătate! strigă lumea cât e internetul de mare. Iar eu, nu încetez să mă tot întreb, care-i problema de a fi singur. Ce este această singurătate de care ne speriem mai ceva ca bau-baul din poveștile pentru copii? Că trăim iluzia unei vieți sociale din fața calculatorului, asta o știm cu toții. Însă, ce e atât de rău în a fi singur? Mi se pare că tocmai, oamenii puternici și echilibrați pot fi singuri, găsesc cu ce să-și ocupe timpul, au o liniște interioară creativă și care…
-
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Da, trăim în secolul vitezei, azi avem un telefon de ultimă generație, peste un an apare altul și mai sofisticat, azi mi-am cumpărat ultimul model de mașină, la anul deja e vechi. Putem merge astăzi oriunde ne poartă gândul, iar lumea înstărită își poate cumpăra deja pământ pe Lună. Timpul curge diferit ca acum zeci de ani, când eram copii și ne juca în fața blocului până se înnopta afară. Azi, copiii noștri aleargă în tandem cu noi ba să se ridice în două picioare mai repede, ba să facă pipi la oliță, ba să citească înaintea tuturora, ba la tenis, ba la fotbal, ba la înot. Suntem duși de…
-
Niciodată camerele copiilor n-au fost mai ordonate și masa pusă mai rapid
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text][fusion_text] Ne-am apucat de educație financiară că nu se mai putea. Acum, deja avem vechime, suntem la tura 2 de responsabilități și plată a bonificațiilor. Totul a început vara trecută când pe de o parte, m-au epuizat rugămințile mele de a-și face paturile, de a-și pune la…
-
Mama care lucrează cu copiii de-acasă se relaxează după ora 10 seara
Uitasem cum e să lucrezi de-acasă cu copiii. Să scrii emailuri cu o mână și cu alta să încălzești cereale. Să răspunzi la telefon din baie, în timp ce copiii se ceartă de la slime. Să-i anunți că azi ai de lucru și ei să-ți răspundă: – Asta e masă de bucătărie, nu birou. Să nu existe ”mai trimit emailul ăsta și gata” pentru că se apropie ora de prânz și de dincolo se aude: – Doamne, ce mi-e foame! Mama asta nu ne mai dă mâncare? – Mamiiii, îmi tai un măr? Că eu nu pot că mă tai la degete! Îți sare tot cheful să mai termini ceva,…
-
Nimeni și nimic nu garantează pe lumea asta că ceea ce fac cei din jurul meu aduce fericirea în casa mea!
Eu nu știu cum rezistă proaspetele mămici ale zilelor noastre, că eu dacă aș avea copii mici și aș citit tot ce se scrie pe internet în legătură cu părințeala, pe cuvânt că mă găsea bărbatul într-o zi, plecată în vizită, la Spitalul 9 pe termen nedeterminat. Cred că sunt mai bine de 10 luni de când am închis canelele de comunicație cu ceea ce se scrie despre cum să-ți crești copiii pe internet. Ajunsesem să trăiesc prin prisma celorlalți, să mă afecteze calmul mamelor din jur când eu abia puteam să-mi țin lacrimile de frustrare, să mă întreb dacă copiii mei sunt normali că nu cer în brațe pe…
-
Comunismul e mai mult decât a nu avea. Comunismul e despre frică și dezumanizare de care azi, încă, nu suntem salvați.
– Doamne-ajută, să nu ne oprească nimeni! Tata a făcut o cruce mare și a pornit motorul. Eu și cu soră-mea stăm în spate, pe bancheta sub care clipocește motorina în canistre. Miroase a speranță și a teamă soră cu moartea. – Să faceți și voi, copii o cruce, să nu ne oprească nimeni, ne îndeamnă tata. Aveam 5 ani când tata mă lua în aventurile lui de a face rost de mâncare. Carne, unt, lapte, ulei. Știa că dacă îl va opri miliția și-l va prinde cu motorina luată de pe piața neagră va face pușcărie. Însă, dacă mă vedea și pe mine li s-ar fi făcut milă, și-ar…
-
Gustați bănuții de ciocolată și încercați să vă (mai) opriți!
Am primit zilele trecute de la Sweeteria o cutie plină cu tot felul de produse fără zahăr, dar îndulcite cu stevia, un ingredient natural cu zero calorii și zero indice glutemic. Ca să vă introduc în context, eu nu sunt prietena zahărului absolut deloc, nici măcar în ciocolată, dar nici prietena îndulcitorilor de oricare ar fi ei, nu sunt. Așa că, beau cafeaua doar neagră, mănânc ciocolată neagră și rareori diversific, iar acum că e sezonul, nu beau vin fiert că are zahăr. În contrabalans, sunt iubirea de-o viață a bomboanelor Pentru că visul meu din copilărie era să mă fac vânzătoare la magazinul de bomboane Până când mi-a spus…
-
Moș Crăciun există și miroase a magie
Am împachetat cadourile în hârtie roșie, am scris etichetele iar soțului meu i-am lăsat mesajul: ”Să-ți iubești soția, Dle Ing. Cris!” E o glumă cu substrat pe care numai el o înțelege cu adevărat. Pe cardurile bancare portugheze, numele lui are în față și cuvântul “inginer”, așa e politica la ei. Când îi mai spun așa e pentru că vreau să știe că știu că ar vrea să fie acolo, în țara lui, alături de familia lui, dar e aici, cu noi, alături de familia lui. De aia știu că mesajul e deja îndeplinit, dar ce bucurie simt când mă transform în Moș Crăciun și pot să fac oamenii importanți…
-
Un uscător nu vine niciodată singur. Aduce o casă liberă de haine la uscat, o canapea liberă de haine la călcat și o mamă liberă la relaxat
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Nu cred să existe ceva mai util la casa omului cum este uscătorul de rufe. Toate gurile au rămas deschise, ochii clipesc des, neuronii procesează la viteză maximă, bătăile inimii s-au mărit. Cum adică, uscător? Nu știu dacă vă amintiți, dar când au apărut primele filme…
-
Fericirea la 3 camere, fără garaj
Luna trecută, seara acasă, eu găteam în bucătărie, soțul meu se uita la filmele lui cu bărci. Mi-a trebuit o privire să explodez. Atât de absent, de indiferent, eu muncesc, el se relaxează. Nu e corect! Și ne-am certat, i-am reproșat, el a tăcut. Și iar m-am enervat! Acum două seri, povestea s-a repetat. În casa în care ne-am mutat, el se uită la bărci dar e atât de aproape de mine încât simt că mă privește, mă iubește din priviri și dacă mi s-ar întâmpla cevă ar fi lângă mine într-o secundă. Copiii sunt cu el, le povestește despre lumea largă, oceane și insule. Atunci m-a lovit asteroidul! Care-i…




























