Viaţa bate filmul
-
Cutia Pandorei, un joc care aduce starea de bine în familie
Probabil toată lumea cunoaște povestea Pandorei, prima femeie de pe Pământ creată de zei despre care se spune că din curiozitate a dat drumul în lume tuturor relelor rămânând Speranța ca ultimă redută înainte de finalul călătoriei omului prin viață. De cele mai multe ori, sintagma Cutia Pandorei este folosită ca să transmită ideea de precauție și chiar de neputință în fața lucrurilor și situațiilor care nu sunt în controlul nostru. Cu toate astea, cred cu tărie că în ciuda lucrurilor care da, nu stau complet în controlul nostru, avem puterea să le facem pe cele care ne clădesc calea și direcția, mai prielnice, mai încântătoare, să le dăm o…
-
Curățenia de Paște, anul 1900
Suntem la masa de seară. Copiii vorbesc unul peste celălalt, se ceartă de la piureul de cartofi, că n-ar fi suficient pentru amândoi. Eu mă supăr că nu au pus șervețele: – Pentru că nu mai sunt în suport, mami. Trebuie să cumperi! – Am cumpărat, sunt în sertarul cu șervețele pe care ar trebui să-l cunoască toată lumea. Și că tot veni vorba de lucruri pe care ar fi trebuit să le cunoașteți deja, mâine facem curățenie, un bun motiv să vă prezint din nou casa și unde găsiți lucrurile din ea. Fiecare face în camera lui plus baia aferentă. Apoi, împreună bucătăria. – Ce e aia aferentă? –…
-
În clasa a II-a am avut un vis
Cine este fratele/ sora mai mică să ridice mâna sus. Eu tocmai am făcut-o. Voi, ceilalți, ascultați povestea, n-o să vă pară rău, promit! Acuma, cei cu mâna ridicată sus: când erați copil, ce vă doreați cel mai mult și cel mai mult în relația cu fratele sau sora voastră? Să fiți ca el, nu? Și eu. Așa că, într-o zi, pe când soră-mea era într-a șasea și citea o carte a început să râdă de una singură. Soră-mea citea mult și la fel de mult râdea și singură. Mi se părea super fascinant să citești romane întregi și să nu te deranjeze nimeni. Cumva, parcă știam că o să-mi…
-
Noi, în anul 2000…..
Mi-am petrecut mai mult de jumătate din copilărie în comunism. Primele amintiri, primele temeri, primele gânduri mi s-au format atunci, în comunism. Fac parte din generația ai cărei părinți nu s-au ”descurcat” să pună pe masă carne, unt sau ulei sau pentru care siguranța noastră era șoptitul direct în urechea celuilalt, noaptea sau închiderea bruscă a telefonului când se auzea cuplatul în partea cealaltă a firului. Sunt copilul care mergea cu aceiași pereche de cizme o iarnă întreagă și purtam hainele surorii mele mai mari în plină adolescență. Poate de asta nu e corect să spui că se trăia bine pe vremea aceea. Că se trăiește bine sub PSD. Îmi…
-
Mara și păpușa din cutie
Locuia odată într-un orășel frumos de munte o fetiță pe nume Mara. Tatăl ei pleca la muncă înainte ca ea să se trezească dimineața și se întorcea seara, târziu, apucând doar să-i spună: – Noapte bună, draga mea și s-o mângâie ușor pe păr. Mama ei lucra la spitalul din oraș. Avea grijă de oamenii bolnavi, pe unii îi hrănea, pe alții îi sprijinea. – Am program de oferit zâmbete, spunea ea în glumă, vorbind despre serviciul ei. Venea mai devreme-acasă. Avea de pregătit mâncare și de pus casa la punct. Mara o aștepta mereu, în fața casei sau la geam. Îi era dor și drag s-o vadă venind spre…
S-ar putea să-ți placă și
Există viață după dermatita atopică
Povestea Puiul, actualizată
O lume virtuală în care vom găsi, nu-mai COPII
-
Viața bate bancul cu neveste în bucătărie
Era un banc pe vremuri cu două babe care după 20 de ani au ieșit din pușcărie și au mai stat câteva ore la poarta închisorii să-și termine discuția. Și mai era o dată un banc în care Țața Ileana se întoarce de la poartă după 3 ore: – Unde-ai fost nevastă? – Am stat la poartă cu Mărioara. – Și de ce n-ai invitat-o în casă? – Se grăbea. Viața e mai mult decât un banc bun Acum trei zile, seara părea la fel ca oricare alta de până atunci. Copiii se jucau în grădină cu al doilea adult în rang de părinte, iar eu pregăteam cina. Cu o…
-
Serbarea, examenul maturității părintelui
Azi, ieri, mâine, poimâine….cine mai știe ce zi este azi și ce am făcut ieri? De când începe luna iunie, parcă tot universul se răstoarnă cu picioarele în sus. Începe cu 1 iunie zi liberă, apoi serbări, întâlniri, evenimente, totul acum că apoi se intră în concediu. O alergătură continuă cu și fără copii. Iunie, luna serbărilor Prima serbare din viața copiilor mei a fost la Sala Palatului. Știam demult, așa că planul inițial a fost să-mi iau o zi liberă de la birou, să stau acasă ca să ajung la timp, să nu mă stresez și să am loc de parcare. În realitate, m-am dus la birou unde o…
-
Există date în calendar și există date importante în calendar. Azi e una dintre acelea.
Azi se împlinesc 8 ani de când ne-am căsătorit. Nu voi scrie o scrisoare de dragoste celui care îmi stă alături de 14 ani. Aceste lucruri țin de cel mai înalt nivel al comunicării în cuplu, respectiv comunicarea intimă care ar trebui să se facă doar între cei doi implicați în relație. (Acesta este unul dintre motivele pentru care acele mesaje de iubire trimise pe Facebook, în văzul tuturora, sunt greu digerabile de către unii dintre noi. E ca și cum te găsești în dormitorul omului fără să vrei) Putem sărbători iubirea în orice zi De multe ori se spune că nu e nevoie de o zi de naștere, de…
-
Niciodată ProTv-ul n-a fost mai aproape de mine. De fapt, ne despart vreo 5 km de București
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] În ziua în care am ieșit din poștă mai ceva ca Simona Halep după ce a învins-o pe Sharapova, transpirată până-n ștrampi dar victorioasă, am primit un mesaj de la Andreea Rețea, care-mi spunea: – Filmăm cu tine! Oameni buni, sincer vă spun: noroc că nu…
-
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Aud deseori în jurul meu părinți care nu mai știu ce să le cumpere copiilor de zilele lor de naștere, de Paște sau de Crăciun. Copiii nici atât. E suficient să se uite la o publicitate la TV ca să știe exact pe ce să dea mama banii și cum să se mai umple casa cu ceva ce va fi uitat într-un colț în următoarele minute. Pentru că au de toate și primesc de toate. În paralel, alți copii nici nu știu diferența între o masă caldă și un colț de pâine. Între o zi normală și ziua lor de naștere. Sunt copii care nu au primit niciodată nimic cadou.…
