Mama pe tocuri e angajata care merge la birou, mama care crește copii și femeia care vrea să fie iubită
Cristina este o prezență extrem de rară în grupurile unde mă regăsesc eu. Este mamă, lucrează și scrie pe blog și am cunoscut-o mai bine citindu-i poveștile de viață, terapeutice pentru mine.
La prima impresie mi s-a părut o persoană fragilă, finuță și frumoasă. Citind-o, am descoperit o femeie extrem de puternică. Finuță și frumoasă.
E un fel de Fata Morgana, pe care o întâlnești în momentele prețioase ale vieții tale. Fix atunci cânt trebuie.
Când m-a invitat să scriu povestea mamipetocuri.ro pe blog-ul ei mi s-a părut semn divin. Pentru că povestea mea nu e ca oricare alta, cu început clar, cuprins și posibil final fericit. E întortocheată precum percursul meu prin viață.
Iar Cristina m-a pus în fața propriei mele povești. S-o retrăiesc mintal și s-o pun cât de frumos pot eu, în cuvinte.
Mami pe tocuri chiar merge pe tocuri?
Am cunoscut mai de mult o doamnă pe care dacă o întrebai câți ani are, îți răspundea astfel:
– 55 de la naștere, 10 de la a doua naștere. De la transplant.
Câți ani are blogul meu? De când scriu?
Aș vrea să pot da un număr exact, așa cum apare în buletinele noastre. Dar cel mai sincer răspuns este acesta:
– Habar nu am.
Scriu organizat din clasa a cincea. Dar câteodată am impresia că și la grădiniță scriam, cu toate că încă nu știam să desenez literele.
Apoi, am amintiri cu mine scriind compuneri în clasa a II-a, a III-a despre natură, plopi și umbre în soare. Tot bucată din mine era și aia.
Apoi, în clasa a V-a m-am înscris la un cenaclu literar care nu știu cât m-a ajutat să-mi dezvolt latura creativă, dar m-a ajutat enorm să am încredere în mine și să mă implic. Era și singura zi din lună când primeam bani de buzunar pentru biletul de autobuz, iar eu îi dădeam pe bomboane. Minunată zi!
De câte ori te poți naște?
Am început să scriu……
Continuarea pe blog-ul Cristinei.
