Viaţa bate filmul
-
Mirajul libertății când telefonul ți-a rămas acasă
V-am povestit eu acum ceva timp despre un not-to-do-list pentru potențarea capacității cerebrale. Vă amintiți? Mi-a plăcut atât de mult ideea, încât dimineața când mă trezesc la 5, telefonul este ultimul lucru pe care pun mâna. Doar să văd ceasul și atât. Dincolo că nu mă obosește și nu devin reactivă, așa cum zice și povestitorul, pentru 2 ore chiar mă simt liberă. Să fac ce vreau, cum vreau, unde vreau. Mă rog, nu depășesc limita casei și nivelul de liniște admis. Acum vreo 3 zile m-am simțit atât de eliberată, băusem un ceai și meditasem cu ochii aruncați pe geam în beznă, încât mi-am uitat telefonul cu totul la…
-
Mamele ocupate vorbesc separat, dar se înțeleg perfect
– Bună… – Bună, honey, ce faci? – În mașină cu copiii. Tu? – Dacă tu mănânci brioșa, îmi dai mie covrigul tău? Am ieșit cu Andrei la o cafea. Tocmai mi-a luat brioșa cu ciocolată. Andreeei, te rog nu fugi de mami…. – Te-am sunat să-ți zic…puteți vorbi un pic mai încet, vă rog? M-am gândit să vorbim la următorul live, dar să nu mă lași măi, n-ai văzut așa ceva. În orașul ăsta toată lumea se grăbește! Bine că-i las eu pe toți…Așa, scuze, spuneam să vorbim despre cum ne dăm feedback. – Andreeeeei, Andreeeeei, mami este aiiiici. Unde pleci? Cred că e o idee foarte bună. –…
-
E simplu să strigi ”fugi” atunci când n-ai primit o palmă în viața ta
Într-o zi, a intrat la noi în birou un domn înalt, slăbuț și bine îmbrăcat. Făcea notă discordantă cu toți ceilalți care ne cereau ajutorul de obicei. L-am invitat să ia loc la o măsuță mică, la care nu încăpeau mai mult de două scaune. Până la urmă, oamenii fac diferența, nu condițiile, nu sistemul. – Soția mea își neglijează copiii! Cuvintele lui au sunat dur în liniștea încăperii. Mi s-a părut ciudat. De la cuvântul ”neglijat”, până la duritatea cu care o spunea și rolul din care vorbea. Până atunci nu mi se mai întâmplase să văd un soț care se plânge de soția lui pe motiv că-și neglijează…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 5) – Povestea bunătății care se înmulțea
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3, partea 4) Am început prin a le spune celor de la Mc Donalds povestea noastră, ca voluntari în Comunidade. Cum ne ocupăm de copiii cu viața scrisă în povești cu războaie și pierderi de viață. Care nu cunosc sensul cuvântului familie sau oameni dragi, cu traume și sechele adânci, care-și găsesc fericirea într-un meniu din restaurantele lor. Am povestit despre calitatea mâncării lor zilnice și despre câtă bucurie ar aduce o ieșire la ei în locație. Nu știam cum vor reacționa și cum ar fi putut să mă ajute. Am recitit emailul de zeci de ori. Portugheza mea nu era încă…
-
Râul conștiinței trece fix pe sub podeaua casei noastre
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Studiile arată ca dacă un șobolan din Estul Europei a descoperit un drum nou spre a-și găsi mâncarea din labirint, un șobolan nou născut din Africa are deja în celule această informație. El va avea potențialul de a-și procura mâncarea, folosind exact noul drum descoperit de…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 3) – E scris în picăturile de mare și în firele de nisip
(Continuare de la partea 1 și partea 2) În ziua în care am sosit în casă, fetele urmau să plece la cinema. Nici azi nu-mi este clar dacă ieșirea a fost plănuită datorită sosirii mele sau era deja stabilită, însă m-au invitat și pe mine. Eram extrem de obosită și nu aș fi vrut să mă duc, dar am vrut să evit să fac o impresie proastă. Știți voi, suntem cei care au învățat că este important să se simtă ceilalți bine și mai apoi, noi. Și totuși, lecția asta pe care azi încercăm să o extirpăm ca pe o infecție, pe mine m-a adus mai aproape de împlinirea de…
-
Bărbatul – scurt ghid de îmblânzire
Vă vine să credeți sau nu, viața bărbatului este o continuă criză. Femeia iese la o cafea. Ce face bărbatul? O criză. Este lovit în orgoliu, nu i se împărtășesc sentimentele, așteptările, nu e nimic din ce visa să fie. Se duce la alta, pentru că el este cel mai bun, cel mai frumos, merge la sală, trage de fiare, dar, în realitate, suferința rămâne. Femeia se mărită, se face femeie la casa ei. Bărbatul ce face? Rămâne fără independență, deci e loc de-o criză. Nu mai poate ieși cu prietenii când vrea, acum trebuie să vină și ea. Bărbații vorbesc de-ale lor, unde-i locul femeii aici? Ea vrea un…
-
Drumul anevoios de la ”nu vreau” la ”ce părinte bun sunt”
Cred că nu e zi dată din viața mea să nu mă gândesc la oamenii care au doi sau mai multi copii. La soră-mea cu 4, la vecina mea vedetă cu 5, la prietena mea cu 7, la alte prietene cu 3, cu 2. Apoi, îmi fuge mintea la prietenele mele cu un singur copil, cele care sunt departe de casă sau altele cu probleme familiale mari, căci viața nu e simplă nicicum. Ca mamă, nu cred că e ceva mai greu pe lumea asta decât să-ți vezi copiii comportându-se diferit de cum ai vrea, de cum crezi că i-ai educat, de cum a-i spera să devină. Pentru că mama…
-
Ce e mai greu decât o zi de vineri?
Știți ce e mai greu decât o zi de vineri? Ați ghicit – o zi de sâmbătă. Acest articol vine în completarea acestuia. Asta ca să aveți imaginea completă, ca să nu credeți că m-am damblagit chiar de tot și că am început să scriu (chiar atât de) incoerent. Vă povesteam în articol că atunci pe când scriam era abia 7 seara ceasul. Scriam plină de speranță, imaginându-mi cum vom mânca cu toții, tati va culca copiii iar eu voi pleca fericită la film, și voi ajunge înaintea tuturora așa cum se întâmplă mai mereu. Mă voi așeza pe un scaun în mall, așteptând fetele, voi observa întâlnirile dintre prietene…
-
Când viața de cuplu devine o plăcintă cu roluri sociale
Nu există cupluri care să se înțeleagă perfect. Pe asta o știe toată lumea. Unele nu se ceartă niciodată sau poate, foarte puțin, dar asta nici pe departe nu înseamnă că se înțeleg. Cu siguranță ea nu este fericită lăsând tot timpul de la ea, uitându-se pe ea ca femeie, refuzând inconștient să-și facă mici plăceri – să-și facă părul, unghiile, să se îmbrace elegant, să-și cumpere o poșetă, să iasă cu o prietenă, etc – pe motiv că nu sunt bani, nu are timp, lui nu-i convine, așa ne este mai bine, oricum! Sau el lasă prea mult, el nu mai este cel fericit – nu mai iese la…





























