Viaţa bate filmul
-
Al treilea copil: soțul
A fost un moment în viața mea, acum vreo două săptămâni, când doar vitaminele și cafeaua m-au mai ținut în viață în încercarea disperată să mențin într-un echilibru perfect între responsabilitățile zilnice de: șofer privat al copiilor: dus la grădiniță, dus la fotbal, luat de la grădiniță angajată cu serviciu activ, cel puțin teoretic: vorbit la telefon, trimis emailuri, calmat clienții nervoși, trimis oferte, follow up bucătăreasă: mâncare proaspătă în fiecare zi partener de joacă: prinselea, ascunselea, să desenăm, să ieșim în parc cu bicicletele, să jucăm muuuuult fotbal mamă (și tată): spălat, citit povești, luat în brațe, iubit, pupat, alintat, vorbit calm, frumos, liniștit, zâmbit, trezit noaptea de 2,3,4…ori…
-
Învățământ de stat sau particular? Mai bine alege omul dedicat și pasionat de meserie.
Azi, de Ziua Educației, se fac 3 săptămâni de când copiii mei merg la o grădiniță de stat. A fost o decizie extrem de greu de luat. Încă mă mai trec fiori când mă gândesc la experiența școlară de pe vremea copilăriei mele. Însă, am pus în balanță plusurile și minusurile. În detrimentul particularei a jucat un rol decisiv drumul petrecut în trafic până la grădiniță. Făceam aproape o oră dus, o oră întors. Apoi, costurile destul de mari pentru orice X (ori) 2 copii. Dincolo de taxa lunară, teatrul e de două ori mai scump, circul e de două ori mai scump, excursiile la fel. Referitor la grădinițele de…
-
Drum fără prioritate
Nu știu alții cum sunt, dar eu, când trebuie să plec cu amândoi copiii pe undeva mă cam ia tremuriciul. Și asta, bineînțeles, ca urmare a tuturor experiențelor din mașină în care ei urlau, se băteau, se enervau reciproc, iar eu, din față, conducând, cu posibilități minime de a reuși să rezolv cumva situația. Chiar și așa, în ultima perioadă am dezvoltat abilități de deschidere a cornului și aruncarea lui în spate doar cu dinții, recuperarea porcului lui Beatriz căzut pe jos, în spate cu doar două degete și mâna contorsionată, dansul din Cartea Junglei în zâmbetele taximetriștilor și camionagiilor din zona mea rezidențială și nu în ultimul rând, plonjarea…
S-ar putea să-ți placă și
La voi curge apa?
7 lucruri pe care nu le știați despre mine
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
-
Acesta NU este un articol despre oboseală
Se știe, toate mamele sunt obosite. Nu cred să existe vreo mamă care să se ocupe zilnic de copilul ei și să nu fie obosită. Oboseala e o stare în sine când devii mamă. – Ce mai faci? – Am născut, sunt obosită și mi-am pierdut dreptul de a avea sfârșit de săptămână. End of story. Mă tot amuz cu Alexandra, una dintre prietenele mele care nu are copii. Îi tot povestesc una-alta când mai ajung pe la birou, evident despre copii, și, chiar dacă s-a obișnuit cu stilul meu de viață, câteodată reușesc să o iau prin suprindere. O dată, profund uimită îmi spune pe la mijlocul unei povestiri…
S-ar putea să-ți placă și
Zâmbetul e la un curier distanță
Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
Aprecierea naște eroi
-
Relația de cuplu – între logică și emoție
M-a fascinat întotdeaua relația dintre cupluri. De ce se căsătorește lumea dacă ajunge să se certe? În general, de la nimicuri? Ca apoi, eventual, să și divorțeze. Chiar nu-l vezi, n-o vezi de la început? Nu ai văzut că vorbește mult? Că nu e organizat? Apoi, copiii. Care ori suferă din lipsa prezenței constante a unuia dintre părinți, ori suferă că are doi părinți care nu se înțeleg. Am trăit mereu cu aceste întrebări în minte. Copil fiind, mi-am imaginat că părinții mei s-au iubit, atât, dar atât de mult încât Dumnezeu nu a mai avut de ales decât să-i lase să rămână împreună. Peste vreo câțiva ani, după ce…
-
12 ani de magie
Stau cu „Lecții de magie” – Elizabeth Gilbert de o veșnicie pe masa de lucru pentru a îi face o recenzie și să împărtășesc cu voi minunăția asta de carte și cum mă urmărește ea, zilnic, de când am citit-o. Dar cum tocmai ea spune în carte că ideile se plimbă prin Univers și la un moment dat își aleg pe cineva care să le dezvolte și în caz că persoana aleasă nu împărtășește aceleași preocupări, pleacă mai departe spre altcineva care este mai pregătit să se ocupe de ele – abia în seara asta, am reușit să îmi conectez ideile între ele. Căci ideile stau și te așteaptă, nu…
S-ar putea să-ți placă și
Două pușculițe
Cam cât poate plânge un copil la grădiniță? Aproximativ 3 ani
Zâmbetul e la un curier distanță
-
Când rămâne mama singură acasă
Singură cu doi copii, voiam să zic, că doar nu s-a mai pomenit mamă fără copii singură acasă. Am un sentiment că acest articol se încadrează perfect la categoria: haha, ce amuzant, dar să nu mi se întâmple mie asta. Ca orice mamă cu doi copii acasă, neumblată la coafor de vreo 4 luni, la manichiură tot pe-atât înmulțit cu doi, prietena cea mai bună a aragazului și-a oalelor de inox, la ce se poate gândi prima dată când îi pleacă bărbatul de-acasă? Nu, nu la shopping, nici la Therme și nici la băut rose toată noaptea, uitându-se la filme lacrimogene. O mamă singură acasă cu doi copii își spune…
