-
Copiii sunt mesagerii Eului nostru interior
Dumnezeu vorbește prin copii. Sau cum vreți voi să numiți canalul de comunicare cu spiritualitatea: Univers, Eul nostru superior, Putere Divină. Cert e că dacă e cineva care ne poate arăta drumul pe care să-l urmăm în împlinirea vieții noastre pe acest pământ în rolurile noastre sociale: părinte, soț, soție, angajat, șef, prieten, mătușă, unchi și altele, acesta este copilul, canal direct de comunicare cu intuiția, inner – self, cum ar zice americanul. Dar câți dintre noi reușesc să comunice cu Eul interior de câte ori este nevoie, când ne simțim pierduți, epuizați, obosiți de viața cotidiană? Foarte puțini spre deloc. Unii nici nu concep că am avea nevoie de…
-
Copiii au nevoie de limite ca de aer
E o lecție pe care am primit-o și eu, ca părinte, de la copiii mei, ca toate lecțiile cu adevărat importante pe care le primim în viață. Am fi trăit într-o lume perfectă dacă ne-am fi născut deja cu toate lecțiile învățate, toate lucrurile știute și toate experiențele trăite. O lume perfectă fără de culoare și interes. Sau haos. Sunt tipul de părinte care preferă să explice o dată, o singură dată și să se întâmple. Problema e că încă nu s-a inventat copilul care să asculte de prima dată, de aceea, pe termen lung, părinții se împart în cei care amenință și pedepsesc ca să se facă ascultați, în…
-
Cea mai frumoasă zi din viața mea
Când s-au întors ieri copiii de la școală, din prima zi de școală după multe zile de stat acasă, în pandemie, i-am întrebat curioasă: – Și, cum a fost azi la școală? Și ca niciodată, unde altădată mi-ar fi răspuns cu jumătate de gură: – Bine… Ieri mi-au spus amândoi în cor: – A fost cea mai frumoasă zi din viața mea! Și doar mă știți că nu prea sunt emotivă de felul meu, dar de data asta aproape că mi-au venit lacrimi în ochi. Pentru că nu-mi amintesc de vreo altă zi de școală să aducă atâta fericire ca cea de ieri. Lor, dar și mie deopotrivă! Andre s-a…
-
Cum știi că e prea mult?
Păi nu prea știi, asta-i problema. Că fiecare zi e o altă zi de făcut mâncare, de călcat, pus iar la spălat, de făcut curat, de mers la cumpărături, de jucat cu copiii, de verificat să nu stea copiii pe filme în timpul orelor, de făcut teme, de lucrat pentru serviciu, de răspuns la niște emailuri și astea sunt doar primele lucruri care mi-au venit în minte așa, la prima strigare. Intri într-un cerc vicios, într-o rutină care te obosește până la epuizare și de care-ți dai seama abia când nu te mai poți trezi dimineața din pat, când urli la copii ca disperata, când ai uitat cum sună vocea…
-
Cum am reușit să nu mai țip la copii. Motivația de a mă schimba
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Lupta mea împotriva țipatului a început acum câțiva ani când mi s-au întâmplat 3 lucruri fundamentale care au dus, în final, la această majoră schimbare de a nu mai țipa la nimeni în jurul meu și de a-mi controla tonul vocii conștient: Când copilul meu cel…
-
Ceasurile inteligente pentru copii oferă liniște mentală părinților
Poate că vă întrebați la ce mi-a trebuit să testez ceasurile inteligente XKids dacă de 3 luni singura monitorizare pe care o fac este să nu stea copiii pe jocuri în timpul orelor de școală. Mă refer la cel mare, că Beti este umbra mea și mai degrabă m-ar monitoriza ea pe mine: unde mă duc, ce fac, când mă întorc și câte acadele mai sunt în cutie. Ei bine, până nu am intrat în posesia acestor ceasuri nici prin cap nu-mi trecuse cât de utile pot fi, dincolo de monitorizarea efectivă a locației copilului. E ca atunci când faci mâncare de 2 ori pe zi și începe să-ți placă…
-
Brațele unei mame nu sunt niciodată goale
Mă găsesc de multe ori așezată pe fotoliu, după ce ba am lucrat, ba am făcut mâncare, ba am pus la spălat, mă găsesc așezată să mă odihnesc și-mi simt brațele goale. – Iubirea mea, vii la mine în brațe, puțin? îi spun eu copilului jucăuș de lângă mine. Iar el vine fericit și mi se suie-n brațe, iar apoi de niciunde mai apare încă un copil și se așază și el pe picioarele mele, iar eu îi strâng tare, tare iar brațele mi se fac elastic și le pot cuprinde de zeci de ori inima și sufletul și dragostea și toată viața îmi curge prin vene precum o apă…
-
Viața în pandemie, ca o vacanță acasă cu copiii după tine
Când am început să aud pentru prima dată îndemnul: trebuie să învățăm să trăim cu virusul acesta, nu m-am gândit niciodată că e vorba de a ne schimba complet ritmul vieții pentru a face loc haosului și imprevizibilului din viața noastră. Mi-am imaginat că ne vom întâlni mai des cu el pe stradă sau la serviciu, că va trebui să ne schimbăm comportamentul și obiceiurile purtând mască, ca într-o relație de cuplu, unde personalitatea fiecăruia este deja formată, dar ne mai dăm unul după celălalt ca să supraviețuim împreună. Da de unde? Că ăsta a venit peste noi și ne obligă să facem numai ce vrea el: să ne lăsăm…
-
A fost odată ca niciodată un slăbit fără diete
O să vă anunț în premieră că m-am apucat de slăbit, ca să nu credeți că mi-a fost preluat controlul de un extraterestru îndrăgostit de smoothie-uri, ciocolată fără zahăr și apă cu lămâie, seara, după ce culcă copiii. Dar cum sunt cunoscută ca aia care și-a tăiat părul lung până la fund pentru că și-a dat seama dintr-o poză că-i stă ca naiba, s-a lăsat de fumat de mâine și nici n-a mai pus țigara-n gură vreodată sau s-a despărțit de iubit pentru că nu părea fericită în pozele cu el, într-una din zilele acestea grele de pandemie mi s-a pus pata să mă cântăresc și să mă îngrozesc. Mă…
-
Generația copiilor care ar fi putut iubi școala
– Mâine începe școala! mi-am anunțat aseară copiii. – Daaaa? îi sclipesc ochii fericiți lui Beti. Școala aia adevărată? E interesant cum un copil de 6 ani care abia a început școala de o lună a reușit să înțeleagă prin propria experiență că școala din bucătărie, la calculator nu e școală adevărată. E o joacă obositoare, un chin pentru ochi, o forțare a atenției și a concentrării, o pierdere de timp și energie atât pentru părinți cât și pentru copii, ambalată în frustrare și oboseală psihică. Noi facem parte din generația copiilor pentru care școala reprezenta un chin și-o teamă continuă de a nu ne uita manualul acasă, de…



























