-
Te înțeleg, iubirea mea!
Am ieșit de la cosmetică și l-am sunat pe soțul meu: – Bună, voiam să-ți zic că mi-am făcut un tratament cosmetic, ca să știi unde s-au dus banii pe săptămâna asta. – Ok. – Mi-am dat seama că îmbătrânesc. Mi se văd super urât ridurile de pe frunte. – C’est la vie! – Nu e nici un c’est la vie. Că eu arăt ca naiba, iar tu, ia uite ce bine arăți tu după 40 de ani! – Oi fi arătând eu bine, dar nu e despre asta. Trece vremea și nu facem nimic ca să ne îmbogățească sufletul, zice el împăcat. – Asta așa e. Uite, mie mi-ar…
-
Cum mai salvăm un cuplu
Se spune că mariajul e precum o prăjitură care nu știi ce gust are. Crezi că ar putea fi dulce și bună, cu un gust divin pe care să-l ții minte toată viața, dar e posibil să fie cu roșcove în loc de zahăr și cu fructe acrișoare în loc de ciocolată, preferata ta. Să-ți placă dar să preferi alta din galantar. Când m-am măritat acum 9 ani, am plecat la drum cu ideea că dacă ne iubim, e suficient să ne fie bine împreună. În continuare cred asta. Pe noi, iubirea ne-a salvat de fiecare dată când părea că nu mai există drum de întoarcere. Iar în rest, n-am…
-
Copiii noștri vor doar să ne vadă fericiți
Pe timpuri, pe vremea stră-stră-stră-bunicilor noștri se făceau copii pentru a fi folosiți ca mână de lucru la muncitul pământului sau la treburile casnice. Oricât de trist ar suna, asta era realitatea. Murea un copil, se făcea altul. Altfel, rămâneau fructele neculese și animalele nerânite. Asta explică și de ce unii dintre noi încă ne-am dat viața pentru un serviciu, dar într-un concediu n-am pleca nici morți. Din fericire, astăzi trăim timpuri mult mai prietenoase în ceea ce privește nașterea și educația copiilor. Fiecare timp cu pecetea lui. Care-i rolul meu în viața copilului? Copiii nu se nasc la întâmplare și în mod clar, fac referire la nașterile planificate, într-o…
-
La final, ce contează nu e să știi să spui Nu, ci când să răspunzi tare și răspicat DA
Anul acesta sărbătoresc majoratul în câmpul muncii. 18 ani de când mă trezesc dimineaţa ca să mă duc la serviciu, 18 ani de băut cafea la birou, 18 ani de plătit taxe, de străbătut Bucureștiul dintr-un capăt în altul, de mers la facultate, de făcut voluntariat și toate deodată. 18 ani de când n-am spus aproape niciodată ”Nu”. Epuizată fiind și în rol de mamă, soție, antreprenor, blogger și adult în căutarea echilibrului în viață, m-am oprit, abia trăgându-mi răsuflarea și cu lacrimile strânse în bărbie să-mi fac radiografia deciziilor pe care le-am luat în viață. Am greșit undeva? Ce m-a adus în situația asta și cum naiba ies din…
-
El cum o fi? Pledoarie pentru cel plecat departe
A plecat din nou. Îl îmbrățișez cu drag. El mă sărută, eu îl strâng tare la piept. El mă privește. Eu îl petrec cu privirea. – Te iubesc, îmi strigă în timp ce se îndreaptă spre mașină. Eu închid ușa repede să nu-mi vadă ochii. El pleacă spre aeroport, eu mă duc la copii. Sunt incompletă, dar fericită. El cum o fi? Sunt doi ani de când n-am mai stat atât de mult departe unul de celălalt. Ultima dată plecasem în Portugalia cu copiii 3 săptămâni fără el. În rest, ne privim în fiecare dimineață în ochi, ne vorbim rar dar cu sens, ne iubim din priviri și mângâieri tandre,…
-
Mamele ar trebui să fie nemuritoare
Au trecut vremurile când mă duceam la vreo petrecere sau eveniment cu sufletul la gură și plină de întrebări: – Oare vor adormi fără mine? – Oare or să plângă? – Oare se vor descurca? Realitatea e că n-am plecat niciodată de-acasă dacă am avut cel puțin o fărâmă de îndoială că lucrurile nu vor decurge tocmai bine. Pentru că eu dacă mă duc undeva, mă duc să mă simt bine, nu să stau cu grijă și telefonul în mână. Ieșirile în oraș sunt pentru relaxare Dar cum vremea trece, copiii se măresc, iar producția de vin crește, de câte ori se ivește ocazia de-o ieșire în oraș nu prea…
-
Oare ce mă mai ține lângă el?
V-ați întrebat vreodată, uitându-vă la domnul cu păr pe picioare de lângă voi: – Eu dacă mor mâine, tu ce faci, măi, fără mine? În timp ce el se uită la frigider încercând să găsească pachetul de unt din fața lui, continui: – Mori de foame, așa-i? L-am întrebat de multe ori pe-al meu, în timp ce-i coseam nasturele de la haină, pe când îi trimiteam rețeta de orez alb prin whatsApp sau când mi-a luat 15 minute să-i explic: – S-a stricat ușa de la dulapul din garaj. Uită-te te rog, la ea, că am nevoie s-o deschid. – Care ușă? – Sunt 3 uși în garaj. Una dintre…
-
Lăsați copiii să vină la tati!
N-am să mă ascund după a treia cafea și-am să vă spun că la noi în casă curge lapte și miere. Arătați-mi unde curge să vin și eu cu două găleți. Când doi oameni nu se înțeleg, primul vinovat este o terță parte, evident zodia: incompatibilitate astrală. Acuma, nu știu dacă voi credeți asta, dar pe mine nu mă lasă complet rece. Eu sunt capricorn și nu mă înțeleg cu zodiile de aer decât la cafea în oraș. Când vine vorba să facem o casă împreună, eu sunt cu pâinea, iar el visează să facem brutărie. Din același motiv, săgetătorii sunt prietenii mei buni care mă scot din amorțeală, mă…
-
Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte
N-am crezut c-o s-o spun vreodată, dar ascultatul plânsului copilului tău e semn de putere interioară demnă de Oscarul Părinților. Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte a fost aceea de a evita plânsul copiilor mei. Nici tata nu suporta să mă vadă plângând. Și mult timp n-am înțeles cum se justifică iubirea lui în fața incapacității de a asculta plânsul, când acesta e ceva uman, de multe ori, fără putere de control. Nici nu știu dacă am mai apucat să înțeleg ceva, pentru că între timp am devenit și eu părinte cu aceeași incapacitate de a asculta plânsul copiilor mei. Copiii vin să-ți vindece rănile sau…
S-ar putea să-ți placă și
Toți bunicii să vină la mine!
Activități pentru copii izolați și părinți relaxați
De Black Friday, donez o carte!
-
Bărbatul să-și iubească soția sau să plece
Sunt la H&M, raionul pentru copii, și în timp ce stau cu nasul printre ciorapi și mă minunez că s-a făcut perechea 25 lei, aud undeva mai în față: – Făăăăăăi, făăăăăăăăăăăăăăăăăi! Ridic ochii cu o față din aia de parcă tocmai am vomitat prânzul chinezesc de seara trecută. Un tolomac bărbat striga după soția lui. Ea mă vede și rușinată (tot ea!) vine repede spre tolomac. Un copil tușea lângă el. – Nu vezi, proasta naibii, că tușește? Unde stai și te uiți ca prosta? Stai lângă ea că tușește. Eu tot un pic ca ea mă uitam la circ. Că dacă e să mă enerveze ceva, nervi din…
