-
Cum fac să fiu deajuns pentru mine
Când m-am dus la una dintre ședințele de terapie de acum ceva vreme, una dintre întrebările care mi s-a pus a fost: – Ție îți place de tine? Am stat mult pe gânduri. Mi-ar plăcea să scap de celulită pentru totdeauna și evident, să mănânc orice fără să mă îngraș. Apoi, m-am gândit că întrebarea probabil se referă la partea mea emoțională, că doar de aia eram acolo. Acuma, sincer, cui îi place la nebunie de omul interior căruia îi este teamă să nu greșească, care mănâncă de supărare sau care țipă fără motiv? Așa că am spus nu. – Aș vrea să mă accept așa cum sunt. Aș vrea…
-
Obișnuiți-vă să vă fie bine, pentru momentele când vă va fi greu!
Cred că una dintre cele mai mari tentații pe care le avem după ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie este aceea de a nu mai ieși din tipar, facem ritmic același lucru, devenim dependenți de omul de lângă noi, mamele uneori de copii și începem să uităm de noi. Cred că de aici provine și temerea celor care nu vor să se căsătorească. – Cum să stau toată viața lângă același om, să mă duc la serviciu și să aduc bani acasă ca să plătesc ratele la bancă și taxele la stat? – Păi, și eu? Când o să mai vizitez lumea, când o să mai am timp…
-
Orice copil își va da la schimb tricoul de marcă pentru un tată prezent și-o mamă relaxată
Tricouri de marcă, pantaloni sofisticați, încălțăminte de zeci de euro care peste 1 lună nu le mai vine, landou ultima generație și jucării cât cuprinde. Mâncare bio: mere, pere, lămâi, dovlecel, lapte, iaurt, carne și biscuiți fără zahăr plus atenție maximă la numărul de glucide dintr-o înghețată. În nici un caz pâine albă sau pui din comerț, cereale dulci sau iaurturi cu fructe. Totul asezonat cu tableta sau telefonul încă de la vârsta la care începe să stea copilul în funduleț. – Ia privește tu rața asta plimbătoare dintr-o parte în cealaltă a ecranului până îți pregătește mama un piure din legume bio. Iar copilul nu și-a mai luat ochii…
-
Iubește în așa fel încât omul pe care-l iubești să se simtă liber
Nu cred să fi existat vreodată o declarație de dragoste mai frumoasă ca aceasta. Fără să-mi fie clar ce caut la omul de lângă mine, în afară că-l visam înalt și brunet, n-am agreat niciodată oamenii posesivi, care sună interminabil la telefon, la care trebuie să raportezi unde ai fost, câți bani ai cheltuit și mai ales cu cine. Poate că așa mi-a fost norocul să dau peste omul care nu mi-a pus niciodată la îndoială încrederea și mi-a dat toată libertatea de care am avut nevoie să fiu eu însămi. Iar la schimb, și eu, la rândul meu, am făcut la fel. În general nu-mi pasă ce fac oamenii…
-
15 semne că părinții au rămas singuri acasă
De o săptămână jumătate n-am mai ieșit din casă. Vecinele m-au sunat să mă întrebe dacă sunt bine, iar fetele de la Lidl sigur cred că m-am mutat din cartier. Astăzi am mâncat la prânz o pungă de pufarine, iar la cină am descoperit o pungă de orez basmati uitată de vreo 2 luni în spatele pastelor în trei culori pentru copii. Mâine o să iau la puricat sertarul de jos de la frigider că în rest e totul gol, sper să găsesc niște roșii pricăjite măcar să-mi iasă de-o salată. N-am mai ieșit din pijamale de 3 zile și tot cu această ocazie am realizat că dacă adun toate…
-
9 ani de căsnicie. Nu cei mai simpli și nici cei mai ușori.
Acum vreo 3 săptămâni am plecat pentru câteva zile cu copiii, în vacanță, la părinții mei în Bacău. Soțul meu a rămas acasă pentru că nu a avut liber, iar zilele de concediu sunt bine calculate pentru la vară. Abia ce ajunsesem, copiii obosiți, miorlăiți, flămânzi, eu nu visam decât la o gură de liniște și puțină cafea când mă sună să mă întrebe ceva de un contract. Puteam să nu-i răspund, dar eu răspund mereu la telefoane, mai ales la ale soțului meu. Nefiind însă momentul potrivit îi spun, în portugheză: – Nu mă pot gândi la asta acum. Vorbim mai încolo sau mâine. Abia când începi să vorbești…
-
Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!
Ori că m-am născut dimineață, ori de la prea multă cafea sau poate vreo gură de vin scăpată fără să știu în sarcină, ceva sigur s-a produs ca să-mi nu-mi priască zilele de duminică de când mamă m-am făcut. Știți voi, ziua aia de duminică, pe care până și Dumnezeu a petrecut-o plimbându-se pe-un norișor, vizitând câmpurile de meri înfloriți, ar trebui să fie universal relaxantă pentru toată lumea. Copiii să se joace în liniște, soțul să pregătească masa, iar mama să se relaxezi în cadă, cu o carte și-o cafea bună. Nu 5 minute, nici 6 sau 7, ci o zi întreagă de duminică. N-ai să vezi așa ceva!…
-
Din încercările vieții unui bărbat: mersul la cumpărături
Să știți că Dumnezeu când a început să împartă abilitățile așa în stânga și în dreapta, a știut el ce face. Nu le-a împrăștiat chiar alandala, a avut el un plan de a aduce pacea-n casă: unora le-a dat cardul, iar altora, abilitatea de a cumpăra. N-ați văzut? De câte ori își ia un bărbat un costum nou, prima dată o întreabă pe nevastă: – Iubita, cum îmi stă? De câte ori își ia nevasta o pereche de pantofi noi, prima dată îi cere părerea prietenei ei cele mai bune, că bărbatul a murit între timp de inimă, după ce s-a întors de la vânătoare și-a văzut că nu mai…
-
Cum am dat-o-n bară ca părinte și am supraviețuit
Nu cred în sintagma: părinte perfect cum nu cred nici în autodefinirea: nu sunt un părinte perfect. Cred, în schimb, că orice părinte visează să devină la un moment dat perfect. (Orice ar însemna perfect pentru noi, unde înțelesul cuvântului perfect e relativ.) Să-și bea cafeaua în liniște în timp ce copiii se joacă pe covor, împreună, fără să se certe, fără să se bată, fără să-și smulgă jucăriile. Să dea copilul fix la facultatea la care visează mama de când l-a născut. Sau și mai bine: să dea la facultatea la care copilul visează de când s-a născut și pe care mama și-o dorește tot de-atunci. Să mănânce broccoli,…
-
Strângem bani pentru zile negre sau îi cheltuim pe zile albe?
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Acum ceva timp, să fie vreo 2 ani, recrutam pentru o poziție de tehnician la firma unde lucram. La unul dintre interviuri, s-a prezentat un tip la vreo 30 și un pic de ani, tot voios și bine dispus. Contrar celorlalți mai stresați, mai rigizi, mai…




























