-
Iubirea e să-i accepți celuilalt defectele
– Eu n-o iubesc pe Beti! a strigat Andre când tocmai ne așezasem să luăm cina. Mie mi-a stat, oare pentru a câta oară?, inima în loc. Nu există pe lumea asta lucru mai important pentru mine cum e copiii să se înțeleagă între ei. Asta, evident, după sănătate și lucrurile de bază, nu mai intru în detalii că le știți: mâncare, sănătate, siguranță. Beti n-a avut nici o reacție pentru că la nivelul lor de înțelegere, iubirea e sinonim mai degrabă cu înțelegerea dintre frați: iar ea tocmai se băgase în fața lui la spălat mâinile, la baie, așa că era de așteptat o asemenea reacție din partea fratelui…
-
Cea mai bună lecție de viață în relațiile din jurul nostru
Era frumos dacă aș fi știut dinainte, dar nici acum nu e prea târziu, că o dată ce înveți să pui limite o nouă lume îți apare dincolo de cortină. Ca și cum până acum m-am uitat toată viața la un singur film în reluare și dintr-o dată am schimbat canalul pe Netflix. Să înceapă petrecerea!! Vită, dulciuri și Ipad! Zilele trecute am fost tare mândră de mine. Și fusesem și la sală, mă abținusem să mai intru la Lidl doar așa să văd ce-a mai adus, ce să spun? Motive suficiente să mă simt deosebită. Cu toate astea, cum m-a făcut să mă simt limita pusă ferm și responsabil…
-
Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață. Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai…
S-ar putea să-ți placă și
Bărbatul, unde-i bărbatul?
În spatele unui băiat educat stă o mamă înțeleaptă!
Cum mai salvăm un cuplu
-
Ce nu ne omoară, ne face mai puternici. Și cu câțiva neuroni frustrați la terapie.
Relația mea cu agenda e precum a fii-mii cu mâncarea, știe că o ajută dar dacă ar putea să nu mănânce nimic toată ziua ar fi perfect. Dacă stau să caut prin toată casa, sigur găsesc minim 3 agende, semn că uneori tresare în mine și nevoia unei vieți organizate. Una din ele datează de prin 2016, am primit-o de la serviciu și am scris de două ori: o dată în prima zi de birou, conștiincios, data și numele, și a doua oară acum 3 zile când am găsit-o pur întâmplător printre jucăriile copiilor: – Agenda meaaaaa, am șoptit eu nostalgic. Te-ai întors la momentul potrivit în viața mea, era…
-
Nimic nu-i mai presus într-o relație decât să-i respectăm celuilalt limitele
Prototipul băiatului la care visam când l-am întâlnit pe soțul meu acum mai bine de 15 ani, era brunet, înalt și neapărat trebuia să împărtășească aceleași gusturi muzicale ca și mine. Un fel de Enrique Iglesias combinat cu Guns’n’Roses, dacă mă întrebați pe mine acum. Când l-am văzut prima dată, mi-am zis din start: – Nu e atât de înalt cum vreau eu (şi nici GNR nu asculta), deci pas. Ca atunci când îți cumperi rochia de mireasă și vrei să fie perfectă. Nu îți place prima, nici a doua, te întorci la prima, parcă se așeza mai bine pe corp și tot așa, cauți, încerci până simți că aia…
-
Toamna e atunci când începe școala, se coc strugurii și închid aerul condiționat din bucătărie
Ca orice cuplu trecut de prima tinerețe, cu suficientă experiență cât să evite discuțiile de tipul: – Tu niciodată nu cumperi pâine în casă! sau – Iar ai fost la coafor și-ai cheltuit jumătate din bugetul casei? care să pună mai presus de orice liniștea familiei, înțelegerea și gustul cafelei băută în doi de dimineață, nu-și găsește armonia până dopul de la pasta de dinți nu este înfiletat după fiecare utilizare, coșul de gunoi dus din proprie inițiativă și răspunsul nu este corect dat la întrebarea copilului: – La noi când vine toamna? – Pe 1 septembrie, am răspuns eu ca la ora de geografie unde abia am trecut clasa…
-
Copiii au nevoie să se dezvolte în ritmul lor, cum noi avem nevoie să ne facem treaba în ritmul nostru
Mi-au căzut zilele astea ochii pe tot felul de discuții între mame cu privire ba la copii care nu știu să citească și e obligatoriu la clasa I, ba la copii care nu știu engleză și cu acestea fiind spuse și-au ratat șansa în viață. Mi se pare că trăim niște vremuri atât de stresante pentru rolul de mamă încât, nu pot decât să mulțumesc Domnului că m-am născut mai flower power, și n-am vrut decât de vreo 2 ori să plec de-acasă și să nu mă mai întorc. Mi-am revenit rapid, pentru că între timp fii-mea începuse să meargă, iar cel mare se acomodase deja cu grădinița. Mi-am spus:…
-
Floreștii de la floricică
– Când o să fiu eu mare, o să fac doi copii. Un băiat pe nume Andre, că eu îl iubesc tare pe Andre și o fetiță pe nume Anabela, mă informează Beti când s-a întors acasă din parc. – Florescu Andre și Florescu Anabela ca să fie ca două floricele, continuă ea entuziasmată de gând. Mă uit la ea și parcă nu-mi vine să-i stric frumusețe de vis. Și totuși nu mă pot abține să nu intervin: – Beti, știi, dacă vrei să-i cheme Florescu va trebui să te căsătorești cu cineva pe nume Florescu. Florescu e nume de familie, nu e prenume ca să-l poți alege tu. –…
-
Poem (Casa mea cu terasă)
Bine ai venit, draga mea! Așază-te, oriunde vrei, și trage-ți sufletul puțin. Te-ai îndreptat către terasă, aceea din visele tale Pe când erai mică, copilă, și noaptea îți spuneai, în șoaptă: – Vreau o căsuță, mică, cu terasă. Și Dumnezeu te-a ajutat, ți-a dat mai mult decât ai vrut, Ai reușit să pleci de-acasă, la facultate cum speram, noi toți cei de seama ta, Departe rău, la București. Te-ai descurcat cum ai putut, te-ai angajat din primul an, Ai învățat că tot ce vrei, se poate, dar cu mult efort. N-ai zis că Nu, aproape niciodată, Mereu ai fost prezentă în tot locul, când la serviciu, când la școală-n bancă…
-
Când împărțim aceeași cameră, fericirea își face culcuș între noi
De câte ori citesc articole prin care mamele numără anii în care dorm împreună cu copiii în același pat și în paralel, articole în care părinții divorțează pentru că s-au răcit relațiile dintre ei, mă tot întreb dacă nu cumva cele două experiențe au o legătură comună. Nu am pretenția să trăiesc într-o lume perfect coerentă, dar recunosc că mi-ar plăcea să întrevăd luminița de la capătul culoarului. Avem așadar pe de o parte mamele care au pierdut șirul anilor în care dorm împreună cu copiii, fapt ce nu le afectează relația pentru că sex poți să faci oriunde în altă zonă din casă, cu puțină atenție, așa cum declară…
