-
Frații de vârstă apropiată vin cu-o mamă relaxată la pachet
– Știți cine-i mama care își bea cafeaua relaxată pe margine, în timp ce copiii ei se joacă împreună? – Eu! Întotdeauna am considerat că e treaba fiecăruia câți copii face, dacă face și la ce distanță de timp îi face. Mi se pare un lucru atât de personal că nici în glumă nu aș întreba un cuplu: – Și, când mai faceți unul? În plus, opiniile mele despre făcutul copiilor sunt atât de puternice și atât de bine bătute în cuie, încât oricare ar fi părerea altuia despre asta mă va lăsa complet rece. Dintotdeauna mi-am dorit doi copii, apropiați de vârstă. Și niciodată în viața mea nu…
-
Nimeni și nimic nu garantează pe lumea asta că ceea ce fac cei din jurul meu aduce fericirea în casa mea!
Eu nu știu cum rezistă proaspetele mămici ale zilelor noastre, că eu dacă aș avea copii mici și aș citit tot ce se scrie pe internet în legătură cu părințeala, pe cuvânt că mă găsea bărbatul într-o zi, plecată în vizită, la Spitalul 9 pe termen nedeterminat. Cred că sunt mai bine de 10 luni de când am închis canelele de comunicație cu ceea ce se scrie despre cum să-ți crești copiii pe internet. Ajunsesem să trăiesc prin prisma celorlalți, să mă afecteze calmul mamelor din jur când eu abia puteam să-mi țin lacrimile de frustrare, să mă întreb dacă copiii mei sunt normali că nu cer în brațe pe…
-
De câte perechi de încălțăminte are nevoie un copil ca să fie fericit?
Nu mai pot să văd poze pe Facebook cu copii care-și afișează încălțămintea de Moș Nicolae pe două rânduri. Nu știu ce se întâmplă în viața voastră virtuală, dar a mea a fost invadată zilele trecute de copii care au câte 7-8 perechi de cizme și ghete de iarnă pe care și le-au aranjat frumos pentru poza de pe Facebook, în așteptarea Moșului. Fericirea nu este direct proporțională cu marca mașinii din garaj și numărul de rochii din dulap Asta îmi aduce aminte, cu aceeași tristețe, de Petrecerea de Halloween din cartierul de unde ne-am mutat de curând, unde copii care puteau avea tot ce visau cu o seară înainte…
-
Generația copiilor sportivi cu părinții olimpici la oboseală cronică
Am plecat de-acasă înainte de ora 16. Am făcut 35 de minute până la grădiniță, și încă o jumătate de oră, 5 km mai încolo, la balet. La ora 17 fix începe ora. Inima îmi bate tare, prind a treia oară semaforul pe roșu, toată lumea se grăbește acasă, unii încă livrează pachete, alții cu ”școala” învață în cele mai (ne) potrivite momente să se descurce prin jungla traficului bucureștean. O basculantă îmi taie fața, un Audi taie benzile pe diagonală, un taxi forțează galbenul. Semaforul se face roșu. – O să întârziem, mami? – Cred că da, iubire. – Adică o să înceapă fără noi? – Sper că nu.…
-
Visul unei nopți de mamă: să doarmă 5 ore legate
Se povestește din bătrâni că mamele ar avea nevoie de 5 ore de somn neîntrerupt ca să fie liniște în casă și mâncare caldă pe masă. Dacă stai să te gândești, 5 ore nu sunt multe. Te culci la 12, te trezești la 5. Gata micul dejun, ghiozdanele și ciorba. Alți bătrâni, probabil de gen masculin, spun că un adult ar trebui să doarmă în medie vreo 8 ore pe noapte. Tot de somn neîntrerupt, pe românește buștean, adică acolo unde visezi frumos că ești pe plajă, că un domn la bustul gol îți face vânt cu evantaiul, un altul masaj, iar un al treilea îți toarnă băutură în pahar,…
S-ar putea să-ți placă și
Liniștea, liniștea din capul mamei
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
Toată lumea are nevoie de o mamă
-
Mama zen există dar vine de pe altă planetă
Dacă ar fi să mă întâlnesc mâine, la rând la Lidl, cu peștișorul auriu cu sacoșa doldora de dorințe numai bune de îndeplinit, l-aș ruga frumos să mă facă o mamă zen, calmă, băi, da nu așa, calmă, doar calmă și gata, primul nivel. Nu! Să mă facă mama aia de care vorbesc toți psihologii în cărțile lor vândute în milioane de exemplare în lumea largă, marii vorbitori motivaționali prin conferințe, preoții pe la biserică, bunicile către fetele ajunse și ele mame, prietenele și bătrânele din parc, vecinele și tații din fața blocului: – Fiți calmă cu copilul! – Păstrați-vă calmul! – Vorbiți calm și relaxați-vă! – De ce te…
-
Dacă vrei să-ți cunoști mai bine familia, invit-o la nuntă
Când m-am măritat în primăvara lui 2010, la nunta noastră din România am avut vreo 100 de oameni. 80 prieteni, 8 membri din familia mea din Bacău și Piatra Neamț și 12 din familia lui Cris din Portugalia, Elveția și Franța. Întreabă-mă astăzi, însă, ce-mi amintesc cel mai mult de la nunta mea: câți bani a dat fiecare sau cum ne-am distrat și cine a participat la fericirea mea? O să-ți răspund că nici măcar nu-mi amintesc suma finală, dar că mi-ar fi plăcut tare mult să fi venit toată lumea din familia mea, toți unchii și mătușile, verișorii și verișoarele, să facem o reuniune de familie cum probabil alta…
-
Secretul cuplurilor care îmbătrânesc împreună
Tocmai am ieșit din perioada de două zile în care adulții în rang de părinte nu și-au vorbit. Dacă aveți vechime pe acest blog, știți deja că 2 zile de nevorbit la noi e tare mult. Regula: nu te culca supărat pe nici un membru al familiei se aplică în proporție de 99% în familia noastră. Restul de 1% fiind de obicei situațiile în care mie îmi trebuie să procesez întreaga situație, să mă ventilez cu fetele la cafea sau pe principiul: nu mai am cu ce mă îmbraca, îmi împrospătez garderoba. Soțul meu, cum bănuiesc că se întâmplă și pe la voi, nu are de obicei nici o problemă.…
-
Sacrificiul de a alege să fii fericit
Odată cu primul copil luat în brațe în mijlocul unei crize de plâns și al primului cuvânt de iubire când a luat o notă mică la mate, putem spune că am făcut și noi primii pași într-un parenting modern, blând sau cum vreți voi să-i spuneți ca să fie bine. Și odată cu asta, a apărut și teama de a (mai) spune că ne sacrificăm pentru copii. Nu e frumos să spui că te sacrifici, că sună ca și cum fericirea ți-a fost ascunsă într-un scutec murdar de copil. Iar dacă fiecare e responsabil pentru propria lui fericire, așa cum spune manualul de psihologie, rezultă că părințeala vine la pachet…
-
Iubirea e să-i accepți celuilalt defectele
– Eu n-o iubesc pe Beti! a strigat Andre când tocmai ne așezasem să luăm cina. Mie mi-a stat, oare pentru a câta oară?, inima în loc. Nu există pe lumea asta lucru mai important pentru mine cum e copiii să se înțeleagă între ei. Asta, evident, după sănătate și lucrurile de bază, nu mai intru în detalii că le știți: mâncare, sănătate, siguranță. Beti n-a avut nici o reacție pentru că la nivelul lor de înțelegere, iubirea e sinonim mai degrabă cu înțelegerea dintre frați: iar ea tocmai se băgase în fața lui la spălat mâinile, la baie, așa că era de așteptat o asemenea reacție din partea fratelui…
