-
De fapt, pentru ce mă pregătea pe mine viața
Vă mai amintiți când vă spuneam că viața la volanul mașinii din această iarnă mă pregătește pentru când voi fi șoferiță de raliu la 80 de ani? Ei bine, mă pregătea de fapt pentru luna următoare când voi rămâne în pană cu un copil în spate, în drum să-l iau pe al doilea de la școală. Nici nu știu dacă sunt eu care cobesc, mercur retrograd care n-are altceva mai bun de făcut decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala sau e vreun păcat neplătit de tata de pe vremea când încă era maistru instructor și repara mașinile prietenilor. Nu știu ce e dar se poate opri acum. Vă…
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
-
Visul meu devine realitate (I)
Dacă m-ați întreba care este cea mai mare calitate a mea, aș spune așa, rapid din vârful minții că determinarea. Iar dacă m-ați întreba care este cel mai mare defect al meu, aș spune super convinsă, lipsa de încredere. Acum o să vă las să procesați un pic. Mie mi-a luat o noapte și-o dimineață, 2 cafele și-o brânză cu mămăligă ca să mă conving că două lucruri atât de diferite pot funcționa, într-un mare haos într-adevăr, împreună. Cum să fii determinat, să muți munții din loc, nimic să nu pară imposibil, și totuși, pe de altă parte să-ți fie frică să încerci ca să nu te faci de rușine,…
-
Vine un timp când numai de timp mai ai nevoie
La câțiva ani după ce-l cunoscusem pe soțul meu și locuiam deja în România, într-o discuție de-a noastră despre ce ne dorim de la viață, el mi-a spus că vrea să se pensioneze la 45 de ani. Nu eram încă măritată cu el, deci mai aveam timp să fug de unul care abera într-un mare stil. Dar nu sunt eu omul care să ia decizii pripite, așa că, m-am uitat lung la el, am zâmbit în colțul gurii, ca să nu se simtă omul stânjenit și i-am zis: – De ce? Adică, de ce ai vrea să te pensionezi la 45 de ani, ca să faci, ce? Să stai degeaba?…
-
Doamne, ce bine e să întâlnești oameni ”normali” ca tine!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Nu știu cum se face, dar de câte ori mă duc la Lidl mă întâlnesc cu inspirația. Când eram vecină cu magazinul, aș mai fi înțeles, că dacă mă trezeai în mijlocul nopții și mă întrebai orice din galantare aș fi putut spune și câte pete…
-
Când copilul răcește e semn că mama are nevoie să facă pauză și să se relaxeze
Am sunat ieri la prietena aia super mega ocupată care nici la telefon nu răspunde, nici mesaje nu citește și minune, i-am auzit vocea: – Bună, ce faci? întreb eu puțin mirată. – Are febră cel mic și plec acum de la birou, mă duc acasă. Fac schimb cu soțul meu, să se ducă și el jumătate de zi la serviciu. Q.e.d Mi-a zis soră-mea la un moment dat treaba asta: când ești stresat, creierul tău se concentrează pe eliminarea stresului și nu pe activitățile pe care ți le-ai programat să le faci. Când am auzit eu treaba asta, mi-am luat notițe, să nu care cumva să uit minunăție de…
-
Degeaba vrem noi să fim și cu drepturi și egale și respectate dacă bărbatul tot din grotă iese
Tot aud în dreapta și în stânga despre emanciparea femeilor. Că vrem drepturi, că vrem să fim egale cu bărbații. Că acum sute de ani voiam să votăm, mai apoi să conducem mașini, să purtăm pantaloni, să fumăm, să divorțăm, să pilotăm avioane ca astăzi să conducem firme, țări și unele dintre noi să fim nu egale, ci cu mult peste unii bărbați. Eu vă zic însă un lucru: Degeaba vrem noi să fim rupte din soare și cu drepturi și egale dacă bărbatul tot din grotă iese. Am citit acum vreo doi ani cartea lui Stephen King, About writing – Despre scris, unde autorul povestește cum scrie el cărțile,…
-
Suntem atât de singuri! Și totuși, atât de conectați cu noi înșine
Tot văd în dreapta și în stânga, zilele acestea mai mult ca niciodată, uimirea unei țări întregi despre cât de singuri suntem. Câtă singurătate! strigă lumea cât e internetul de mare. Iar eu, nu încetez să mă tot întreb, care-i problema de a fi singur. Ce este această singurătate de care ne speriem mai ceva ca bau-baul din poveștile pentru copii? Că trăim iluzia unei vieți sociale din fața calculatorului, asta o știm cu toții. Însă, ce e atât de rău în a fi singur? Mi se pare că tocmai, oamenii puternici și echilibrați pot fi singuri, găsesc cu ce să-și ocupe timpul, au o liniște interioară creativă și care…
-
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Da, trăim în secolul vitezei, azi avem un telefon de ultimă generație, peste un an apare altul și mai sofisticat, azi mi-am cumpărat ultimul model de mașină, la anul deja e vechi. Putem merge astăzi oriunde ne poartă gândul, iar lumea înstărită își poate cumpăra deja pământ pe Lună. Timpul curge diferit ca acum zeci de ani, când eram copii și ne juca în fața blocului până se înnopta afară. Azi, copiii noștri aleargă în tandem cu noi ba să se ridice în două picioare mai repede, ba să facă pipi la oliță, ba să citească înaintea tuturora, ba la tenis, ba la fotbal, ba la înot. Suntem duși de…
-
Niciodată camerele copiilor n-au fost mai ordonate și masa pusă mai rapid
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text][fusion_text] Ne-am apucat de educație financiară că nu se mai putea. Acum, deja avem vechime, suntem la tura 2 de responsabilități și plată a bonificațiilor. Totul a început vara trecută când pe de o parte, m-au epuizat rugămințile mele de a-și face paturile, de a-și pune la…
S-ar putea să-ți placă și
Prețul de a fi cel mai bun
Voi doi sunteți unul?
Un concediu bun începe cu ”singuri, pe o plajă pustie”
