-
Nimeni n-a reușit amintindu-și mereu că-i nefericit, dar mulți au reușit vizualizând fericirea într-un moment nefericit!
Acum că ne-am strâns și noi mai multicei pe pagina asta, peste 17 000 pe facebook și 60 000 care mă citesc lunar, simt nevoia să clarific niște lucruri în legătură cu ce se întâmplă pe această pagină. Asta mi se trage de la faptul că în ultimele zile am primit câteva comentarii mai puțin în concordanță cu ideea de relaxare a blogului, nu le-aș zice neapărat ”hate” (ură) pentru că tot ce este spus pe ton negativ și în cuvinte dure e o frustrare, o apăsare de butoane exact la expeditorul mesajului, așa că eu i-aș spune mai degrabă ”pain” (durere), motiv pentru care mi s-a ridicat mingea la…
-
Și când crezi că le-ai văzut pe toate, a început și grădinița on line
Când ne-au anunțat cei de la școală acum 3 săptămâni că unii dintre profesori vor face cursuri on line n-am prevăzut haosul ce urma să fie în viața mea. Credeam că simplul fapt că stăm în casă, fără să mergem la cumpărături, să ne plimbăm în parc sau să ne dăm cu bicicleta era suficient să intru în depresie. M-am înșelat. Depresie e atunci când descoperi la 10 seara că mâine la 9 e prima oră de engleză, iar tu nu ai laptop disponibil. – Ce cauți, mami, un laptop doar al meu? îi strălucesc copilului ochii ca la viezure. – Nu, nu va fi al tău, e doar împrumut…
-
Niciodată omul de partea cealaltă de receptor n-a fost mai important pentru a salva o generație de oameni în derivă!
M-a sunat zilele trecute o vecină pe care eu n-am văzut-o niciodată în viața mea, dar cu care am vorbit de două ori la telefon pe diverse situații legate de o parcare și mi-a spus așa: – Bună Dina, sunt vecina de la parter, te-am sunat să-ți mai povestesc ce se mai întâmplă cu viața mea. Pe cuvântul meu de om că așa mi-a spus. Evident că eu am rămas ca emoticonul ăla cu ochii mari, bulbucați, iar ea a râs un pic, dar am simțit în ton că nu e doar o glumă. Mi-am pus căștile, pe care de când cu coronavirusul le țin mereu în apropiere, și-am început…
-
Și noi, ce ne facem cu copiii acasă?
Aceasta-i întrebarea. Iar s-a împărțit țara noastră în două: cei care găsesc oportun să rămână copiii acasă și cei care n-au decât să se obișnuiască cu ideea. Eu sunt undeva la mijloc, consider preventivă și necesară măsura dar tot mi-a stricat puțin feng shui-ul. Nu mult, c-am avut suficiente înzăpeziri în București până acum încât să mă obișnuiesc cu școlile închise pe perioadă nedeterminată. Cel mai complicat de data asta este că trebuie să stăm acasă, nu tu parc, locuri de joacă sau vizite pe la muzee. Acasă, acasă, acasă Soțul meu, din contră, n-are nici un feng shui bușit în aripă, ba mi se pare că e mai liniștit…
-
Al doilea lucru extraordinar pe care numai o mamă îl poate face
Când eram mai mică și locuiam la ai mei acasă, mama mea după prânz spunea așa: – Am nevoie să mă odihnesc numai 10 minute. Și dacă te uitai pe ceas, nu stătea mai mult decât promitea cu ochii închiși pe canapea, dar când se trezea parcă prindea aripi. Eu nu înțelegeam cum cineva poate să închidă ochii, să adoarmă brusc pentru câteva minute, iar apoi să se trezească ca și cum ar fi băut din ulciorul cu apă vie, să fie plin de energie și chef de treabă. Până am devenit mamă…. Toată ziua de ieri, de când m-am trezit la 6.20 până seara, când am culcat copiii am…
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
-
De cand stau acasa niciodata casa nu a aratat mai dezastru
Când m-am hotărât acum 3 ani să îmi mut biroul acasă pentru a putea deveni șoferul personal al copiilor, visam să mănânc la ore fixe, să am hainele spălate și călcate, paturile făcute, casa aspirată și cina pregătită la timp. Văzusem eu prin filme că asta se întâmplă cu mamele care lucrează de-acasă, bașca umblau și în pantofi cu toc, aranjate și coafate de parcă erau mereu pregătite de mers la vreun eveniment sofisticat. Eu de când stau acasă nici să duc gunoiul în fața porții nu mai apuc și noroc că trebuie să duc copiii la școală că din pijamale probabil că nici nu ieșeam. Să vă zic? Să…
-
Unghii frumoase în 15 minute acasă
Se spune că unghiile sunt cartea de vizită ale oricărui om. Adevărat, nimic nu e mai urât să vezi pe cineva cu unghiile rupte, murdare sau neîngrijite. Poți să fii tu în costum sau cu pantofi stiletto în picioare, dacă ai negru sub unghii, mai bine stai acasă. Problema însă, ca orice în viață, e atunci când la împărțirea calităților tu erai plecată la piață după spanac, iar când te-ai întors ai mai rămas doar cu niște unghii mici, crăpate, uscate și fără viață. Norocul nostru e că nu mai trăim cu ursul în bârlog, acum avem oje semipermanente și unghii false în câte culori și cât de lungi vrei.…
-
Și eu sunt o supereroină. Care se trezește de 4 ori pe noapte, merge la serviciu, mănâncă ce apucă și uneori reușește să fie calmă cu copiii.
Ultimul unfollow pe care l-am dat pe Facebook cuiva a fost pentru că nu mai pot să văd oameni care dorm 4 ore pe noapte, duc dimineața copiii pe la școli sau grădinițe, muncesc 8 ore minim și dau randament maxim, vin acasă și-o pun și de-o ciorbă, se joacă și cu copiii în parc, citesc și povești de noapte bună, curăță bucătăria, spală rufe, calcă cămăși iar la culcare-și pun și lenjeria aia sexi pentru o noapte de neuitat cu bărbatul în pat. Apoi, postează public ca și cum secretul succesului stă în alea 4 ore de somn și 12 ore de muncă sisifică. Știți ceva? Eu nu mai…
-
Doamne, ce bine e să întâlnești oameni ”normali” ca tine!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Nu știu cum se face, dar de câte ori mă duc la Lidl mă întâlnesc cu inspirația. Când eram vecină cu magazinul, aș mai fi înțeles, că dacă mă trezeai în mijlocul nopții și mă întrebai orice din galantare aș fi putut spune și câte pete…





























