Să ridice mâna sus cine a stat toată vacanța cu copiii acasă. Eu am două mâini sus, în caz că nu mă vedeți. 2 mâini de la doi copii, dar și de la nevoia de a mai lua o pauză. Datorită zilei de naștere a lui Andre dar și a lui Moș Crăciun din decembrie trecut, această vacanță ne-a prins cu peste 20 de jocuri de masă noi. Iar acum, tronează pe toate mesele din casa noastră, puzzle-uri, jocuri de imaginație, de dezvoltare a creativității, de logică și de strategie. Sau și mai concret: piese de puzzle peste tot, biluțe și capete de pești cu gura mare, bucăți de lemn…

Despre revelioanele dinainte de 1989 nu am nici o amintire. Aveam 7 ani când a venit revoluția și cu toate acestea nu am absolut nici o amintire despre cum trecea familia mea în noul an. Îmi amintesc despre pâinea pe care o luam pe cartelă, despre guma de mestecat albicioasă și făinoasă în hârtie patrățoasă, despre librăriile care miroseau a hârtie și lipici, despre cele două tipuri de salam: în material textil roșu și în material textil albastru. Dar despre revelion, nimic. O fi fost așa lipsit de farmec încât neuronii mei nu s-au mai obosit să înregistreze amintiri ce nu vor surprinde cu nimic în timp. După 1989, revelionul…

Cel mai mult și cel mai mult din toată hărmălaia asta cu Moș Crăciun, sărbători, zile de naștere, mănuși, căciuli și revelion îmi place începutul de an nou. Decembrie e o lună atât de haotică, iar parcă de această dată a fost și mai incontrolabil. Pretențiile la cadouri din ce în ce mai mari, alergătura după mâncare și mai aprigă, coada la spălat mașinile și mai lungă, angajații de la Registrul Comerțului și mai indispuși. Despre ce ești tu, Decembrie? Una peste alta, în ultima săptămână din 2017, atunci când toată lumea era în concediu și-și pregătea ținuta pentru petreceri, eu m-am întors din nou la serviciu. Un antreprenor nu…

N-aș putea spune că fac parte din categoria mamelor care au iubit perioada în care au fost însărcinate. Nu am avut sarcini cu probleme majore, cu grețuri sau stat prin spitale. Cu toate acestea, greutatea din picioare, respirația greoaie, pofta de ceva care nu există, controalele, nedormitul nopților, setea constantă, arsurile de stomac, imposibilitatea de a face lucruri banale cum ar fi încălțatul sau îmbrăcatul au fost lucruri care m-au scos din zona mea de confort. Preferam să mă teleportez direct în momentul nașterii propriu zise. Preferam, dar abia la al doilea copil am înțeles că înșiruirea aceasta de fapte au și ele rolul lor în pregătirea femeii pentru o…

Azi se împlinesc 6 ani de la nașterea lui Andre. Ca orice mamă care-și iubește copilul peste puterea cuvintelor și a faptelor, voi declara public că au fost cei mai încântători ani din viața mea. Copilului care mă liniștește și care are mereu brațele deschise pentru mine, împreună cu un cuvânt bine potrivit ca un pansament pe rană, îi doresc o mamă răbdătoare și optimistă. Dragul meu, Îți doresc să-și găsești un om care să-ți stea alături, care să te aprecieze și să te iubească exact așa cum iubești tu oamenii din jur. Pentru că fericirea, prosperitatea și reușitele cresc exponențial într-o familie unită. Îți doresc să îți depășești mereu…

[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Dacă răsfoiți de ceva vreme acest blog, probabil ați remarcat faptul că am scris deseori despre țipatul la copii. A fost un comportament automatizat contra cui am luptat destul de mult. Mi-am dorit să-l duc pe lista comportamentelor controlabile. Să fie în controlul meu deplin. Adică…

O dată pe săptămână, vine la noi acasă doamna Doina să mă ajute la curățenie și călcat. Am zile când abia schimb cu ea două cuvinte. Și sunt zile când suntem în același loc, dar nici n-o văd la ochi. După un maraton prin oraș de lăsat copiii la școală, alergat după cumpărături, vorbit la telefon neîncetat, zilele trecute am ajuns acasă sleită de puteri. Era doar ora prânzului. M-am așezat la masa din bucătărie, mi-am deschis calculatorul și mi-am zis: – Acum, am nevoie de puțin timp pentru mine. Eram extenuată. Și nu făcusem aproape nimic, în afară să mă enervez la rând la magazine, să mă cert cu…