Până să devin mamă, copiii nu reprezentau altceva decât nepoții din partea soră-mii sau un gând îndepărtat fără termen de livrare. Îmi dădeam cu părerea și, nu știu cum, aveam impresia că sunt o mamă mai bună decât multe dintre cele care efectiv născuseră niște copii și avuseseră nopți nedormite și sâni inflamați. Așa e cu mamele perfecte care nu au copii. Am mai vorbit despre asta aici. Nașterea copiilor mei m-au transformat. Dintr-o mamă care le știa pe toate, am devenit una care învață în fiecare zi despre răbdare, iubire și acceptare. Dintr-o persoană aparent neinteresată de subiect, m-am transformat într-un lup care este mereu pregătit să sfâșie pentru…

Dacă m-ați întâlni pentru prima dată în viața voastră la o cafea și v-aș zice că am 5 copii, care ar fi prima voastră impresie despre mine. Primul gând? Mi-ați plânge de milă? M-ați vedea o femeie puternică? Sau poate prea slabă, locuind sub papucul bărbatului? Aș face parte dintr-o sectă sau poate aș fi ”prea dusă la biserică”? Aș fi o femeie care iubește mult copiii? V-ați întreba oare, dacă mi i-am dorit cu adevărat sau au fost ”o greșeală”? Sau aș fi o mamă care și i-a dorit din tot sufletul? Într-o lume în care avortul este ca și mersul după pâine, nașterea copiilor devine subiect incitant de…

Sunt momente în viață, când ai impresia că nu te vei căsători decât cu un bărbat înalt și brunet. Apoi, realizezi că tocmai te-ai măritat cu unul blond, dar deștept. Sau, că nu te vei mai mărita niciodată. Cine să te mai ia și pe tine, nu vezi ce capricioasă ești? Apoi, apare de după ușă, curierul. Ce zici? Ieși la o cafea? Nu te vezi niciodată conducând prin Bucureștiul haotic, dar, sătulă de burta mare târâtă prin tramvaie și cu un alt copil în brațe, iei mașina din garaj, îi faci RCA și pleci în lumea largă. Mă rog, până la primul semafor. Că tocmai s-a blocat intersecția. Crezi…

Weekendul trecut, la un curs de alimentație sănătoasă, am cunoscut o bunică. Mă bucur de fiecare dată când văd că dincolo de părinți implicați mai apar și câțiva bunici interesați de acest curent supranumit ”parenting modern”. În ciuda modei bunicești în care ciocolata și prăjeala sunt la ordinea zilei, ea venise tocmai, pentru a găsi variante de a le scoate din meniul nepoțelului ei de 10 ani. 2 din cele 3 mese principale ale lui erau formate din mâncare la pungă. Iar singura activitate pe care o întreprindea după ce venea de la școală era ……..(puteți ghici?) tableta, bineînțeles. Nici nu e de mirare. Toate adaosurile pe care le conțin…

Eu când eram copil îmi doream să am o vacă adevărată. Locuiam la etajul 4 și de-asupra se construise un pod, la care noi aveam acces. Visam să am o văcuță, cu nasul umed și ochii mari, blânzi, căreia să-i fac un culcuș în pod. Să trag un furtun, iar eu să stau în pat, în camera mea și să beau lapte direct de la țâța ei. Să fie albă cu pete maro. Și s-o cheme Blânzica. În weekend, mă îndreptam cu o prietenă spre un loc unde să putem sta la o cafea. Ploua afară, așa că mergeam repede să ne adăpostim. Era sâmbătă, iar străzile erau pustii. Doar…

Dacă mă citiți de ceva vreme și v-ați făcut deja o imagine despre mine, acesta-i momentul care o să vă schimbe un pic unghiul. Nu știu de unde mi-a venit această idee că sunt o persoană organizată. Poate de la faptul că-mi făceam singură patul când eram copil? Sau poate, că o ajutam pe mama în fiecare sâmbătă la curățenie. Adevărul e că îmi aranjam hainele frumos și plapuma sus în dulap, pentru că aveam nevoie de scaun pentru scris. Iar dormitorul avea rol de spațiu de învățat, dar și loc de jucat, de citit și invitat prieteni la ziua mea de naștere. Realitatea e că eu nu sunt o…

De câte ori nu v-ați întrebat retoric: oare ce fac cu copiii în vacanță? Îi ducem la bunica sau îi păstrăm acasă? Sunt simpatici, sunt ai mei, deci găsim noi ce să facem cu ei. Într-o discuție cu prietena mea, Ada, am început să vorbim de activități, apoi am trecut pe la modul cum reacționăm când vine vorba de vacanță, apoi despre un film făcut de mine cu o săptămână înainte, apoi despre o cameră video, veliere, ne-am întors la activități de făcut cu copiii în vacanță, apoi despre piscine și apa în care nu intră copiii, despre nisip kinetic de vreo două ori și spre final, despre mărgele vreo…

Cred că nu e ocazie să nu repet obsesiv că mie nu mi-a plăcut la școală. Nu mi-au plăcut geografia, matematica, fizica, chimia, biologia, anatomia. La toate trebuia să înveți pe de rost. Munți, câmpii, râuri, afluenți, ani de domnie, de naștere, organe, paraorgane, formule chimice, funcții, ecuații, Doamne iartă și păzește! Toate pe de rost! Iar eu abia îmi știu numărul de telefon pe dinafară, iar astăzi mă juram că fii-mea e născută în 2013, când ea e toată ziua în 2014. Deci, nu știu sincer ce pretenții aveau profii de la mine. Am adunat atâta frustrare în toți cei 12 ani de școală, încât o să am suficient…