După mulți ani de muncă, mai ales în multinaționale unde numele îți este înlocuit de un număr pe un card, programul de lucru este doar un interval standard trecut pe contractul de muncă, iar responsabilitățile au vreo 3 pagini A4, fiecare dintre noi simte nevoia să iasă din ”pătrățel”,  să facă și alte lucruri cu forțele proprii, să se simtă împlinit și apreciat și dincolo de viața profesională. Pentru a atinge vârful piramidei este nevoie de o împlinire și pe plan emoțional, familiar, social, spiritual. De aceea vedem mulți dintre noi care participă la maratoane sau la curse de bicicletă, alții pictează și participă la concursuri, alții se apucă de…

Am fost dintotdeauna un copil cu multă imaginație. Am o imaginație atât de bogată că deseori am impresia că ori cunosc toți oamenii de pe stradă, ori nu recunosc pe nimeni, ori mă urmărește toată lumea, ori bântuie șerpii la mine-n casă. ”Pe vremea noastră” – știu, sună a babă expirată, dar e adevărat, pe vremea noastră dacă aveai noroc de un prof care descoperea în tine sâmburele talentului erai salvat, dacă nu, ori aveai o șansă într-un milion să te autodescoperi și să uimești lumea de la tine putere – un caz la un trilion de copii, ori ajungeai la 30 de ani să lași totul și să o…

Aseară, pe când am ieșit cu copiii în parc, m-am întâlnit cu una dintre bunele mele vecine. – Abia ce-am mutat-o pe fii-mea la școala asta nouă și nu sunt deloc mulțumită de ea. Îmi pare rău acum că m-am stresat să o mut. Mai bine o lăsam aici. – Dar care-i problema, o întreb eu curioasă, fix ca o mamă ce urmează să-i meargă copilul din toamnă la școală. – Păi, mi se pare că ia FB prea simplu, că nu e destul de pregătită, că ar trebui să știe mai multe deja. La cea veche, stătea mereu cu cărțile de la școală în față, avea teme, se pregătea…

Am 35 de ani. Tânără, nu? La 35 de ani unii sunt realizați. Unii scriu de la 20 de ani și acum sunt experți. Unii au făcut o facultate pe care au știut că o vor face dinainte de a se naște și acum au o carieră în față. Unii nu au nici o facultate dar au știut ce să aleagă și acum au afaceri de milioane. Unii s-au reprofilat și acum au lumea la picioare. La 35 de ani unii sunt acolo unde și-au dorit să fie. Sunt împăcați profesional. Sunt fericiți. La 35 de ani eu încă aleg calea cea grea. Și-am obosit. Aș vrea să fie mai…

Azi am să vă povestesc iar despre sport. Dacă v-am plictisit suficient de mult încât să închideți pagina și să plecați la următorul, există o explicație – în august voi pleca fix o lună în concediu. Știiiuuuu, cine are o lună concediu? Știți cine??? Copiii mei. Au 3 LUNI VACANȚĂ! Ce-ar trebui să faci cu copiii timp de 3 luni, dacă nu ai bunică, bonă sau orice alt tip de ajutor? Vă spun eu, stai acasă sau câștigi suficient de mult încât să-ți permiți o bonă la doi copii, 3 luni de zile. La noi varianta doi nu se aplică. Eu nu voi câștiga niciodată suficient de mult încât să-mi…

Azi părea o zi bună. Nu se pune că m-am trezit la ora 8 cu Andre bântuind prin jurul meu și cu un chef nebun de a mai dormi vreo câteva ore bune. Viața mixtă între serviciu, mamă și blogger nu e ușor de dus. Bine că s-a inventat magneziul la cutie sau efectul placebo, depinde cum doriți să-i spuneți și mă pot ridica din pat după doar 4-5 ore de somn. Plus cafelele de rigoare. Cum spuneam, părea o zi bună. Am reușit, cu greu, să o planific atât de bine încât să încapă în primul rând, prioritățile. A trebuit să renunț la sală în beneficiul unei întâlniri stabilite…

Când l-am dat prima dată pe Andre la grădiniță știam exact ce-mi doream să primească – o educatoare blândă care să-l iubească și să-i arate iubirea necondiționat. Așa s-a și întâmplat. Însă, mai târziu, Andre a crescut, noi am schimbat grădinița și dincolo de iubire, mai apăruseră în timp: nevoi de activități specifice vârstei care să-l ajute să se dezvolte, de răbdare, de acceptare, de prieteni. Abia după ce am mai schimbat vreo 2 grădinițe am înțeles cu adevărat cum ar trebui să fac diferența între instituții, ce contează cu adevărat, la ce să fiu atentă, cum să aleg oamenii și cum ”să citesc” regulile impuse din afară – ce…

Am dispărut trei zile de pe fața internetului. Mare pierdere n-a fost, doar Facebook-ul îmi tot reamintea, parcă anume să mă ispitească sau să mă frustreze că ”nu ofer” timp prietenilor virtuali, faptul că ar trebui să mai scriu ceva celor peste 3000 de persoane care mă urmăresc. A fost cam greu să scriu plecata cu barca la Limanu plus că, eu militez ca zilele libere și weekendurile să se petreacă maxim posibil în familie. O singură dată am scris într-o sâmbătă, e adevărat, a fost unul dintre cele mai citite articole de până acum, însă nu pot spune cu certitudine dacă a fost datorită zilei libere sau a subiectului…