Nu am fost niciodată în relație de prietenie cu mâncarea. Decât să mănânc, mai bine mă pui să prășesc.  Când eram la liceu, orice minut pierdut cu mâncatul era calculat în pagini de citit dintr-o carte. Atunci a fost pentru prima dată când m-am întrebat: cum ar fi să se găsească mâncare la plic sau sub formă de pastile. Să înghit una și să-mi treacă foamea. Când i-am povestit unei prietene gândul nebun, mi-a replicat: – Și cum rămâne cu plăcerea gustului? – Ce-i aia? Chiar nu înțelegeam sensul. Azi, nu sunt foarte departe de momentele acelea. N-aș mânca pastile în loc de o friptură bună de vită la Osho…

Știți vecinii ăia care nu salută niciodată? Sigur îi știți. Nu am cum să fiu eu singura nefericită care are vecini care nu dau un amărât de ”bună ziua” în condițiile în care locuim unul în fața celuilalt. Practic, eu mă uit în grădina lui. El știe când am aprins lumina la baie. Eu știu programul lui de lucru, el știe că avem, la fel, doi copii de aceeași vârstă. Iar voi sigur știți, că rasele nu se combină. Am scris un articol întreg despre cât mă frustrează oamenii care nu salută. Pentru cine l-a pierdut, îl găsește aici. Acuma, când stai într-un bloc cu 10 etaje, probabilitatea să îți…

Acum ceva mult timp în urmă, apăruse pe Facebook o fotografie cu mâna unui blogger înțepată de o branulă. Din comentarii se înțelegea că ajunsese acolo din cauza extenuării. Mi-a rămas mult timp imaginea aceea în minte și întrebarea: oare merită? Acesta să fie efortul suprem pentru a ajunge pe culmile succesului? Oare cum ajungi să te uiți pe tine, în detrimentul obiectivelor împinse-n sus, cu sârguință și hotărâre? Am fost mereu adepta echilibrului, iar abuzurile de orice tip mă neliniștesc. De când mă știu să exist pe planeta aceasta, îmi amintesc să fiu mereu sănătoasă. Nu am lipsit niciodată de la școală, pe motiv de boală cu atât mai…

Lăsând gluma la o parte, nici prin cap nu mi-a trecut și nici în vis nu mi-a apărut să-l fac pe al doilea ca să aibă cu cine se juca primul. Dar mi-am dorit din toată inima. Totul mi se trage de la faptul că între mine și soră-mea fiind 5 ani distanță și găseam destul de puține activități pe care să le facem în comun. Deci, ideea de a se juca frații împreună  era ca un vis devenit realitate. Conștient vorbind, gândul cu care am făcut doi copii a fost să fie apropiați de vârstă, să fie în aceeași generație, să împărtășească aceleași ”trend-uri”, de unde să se înțeleagă…

Oficial, am avut cel mai fain concediu de până acum. Știu, comparativ cu toate articolele de parenting referitor la concediile împreună cu copilul, al meu e total anapoda. Poate chiar egoist. Niciodată nu am simțit mai mult nevoia de a pleca fără copii undeva, departe, singuri, ca vara aceasta. Pentru că orice tip de concediu ai avea cu copiii, în țară, în afară, cu avionul, trenul sau cu mașina, la mare sau la munte, nu știu cum e la voi, dar la noi e destul de stresant. Pentru că există o problemă de a sta cu centura de siguranță în orice mijloc de transport ne-am găsi, pentru că se schimbă…