Stil de viață
-
Parenting în vremea carantinei
Oficial, a început perioada de stat acasă și de scotocit prin amintirile din clasa a II-a, manualul de matematică. Ne-am transformat în profă de mate, română, istorie, eu mi-am chemat bărbatu mai devreme acasă să mă lămurească cu programul de învățare on line al școlii, cea mică m-a rugat să-i dau și ei niște teme de făcut, că prea i-a făcut poftă frate-su mai mare. Să vedeți ce elevi o să iasă din mâinile noastre, o să-i lăsăm pe profesori cu gurile căscate când o să treacă uraganul și se vor redeschide școlile. Unii dintre noi, că alții am înțeles că au mers să verifice dacă mall-urile sunt deschise. Aveam…
-
Și noi, ce ne facem cu copiii acasă?
Aceasta-i întrebarea. Iar s-a împărțit țara noastră în două: cei care găsesc oportun să rămână copiii acasă și cei care n-au decât să se obișnuiască cu ideea. Eu sunt undeva la mijloc, consider preventivă și necesară măsura dar tot mi-a stricat puțin feng shui-ul. Nu mult, c-am avut suficiente înzăpeziri în București până acum încât să mă obișnuiesc cu școlile închise pe perioadă nedeterminată. Cel mai complicat de data asta este că trebuie să stăm acasă, nu tu parc, locuri de joacă sau vizite pe la muzee. Acasă, acasă, acasă Soțul meu, din contră, n-are nici un feng shui bușit în aripă, ba mi se pare că e mai liniștit…
-
Coronavirusul ne pune la încercare. Cât de mult ținem la noi și la semenii noștri?
Evit să scriu despre lucrurile care țin prima pagină a ziarelor, asta și pentru că sunt destui care țin prima pagină a ziarului, numai eu mai lipseam. Pe de altă parte, stilul meu de a face haz de necaz de multe ori nu se potrivește cu lucrurile serioase spre dramatice, așa că, de multe ori mă abțin. Nici cu coronavirusul acesta nu mi-e rușine. Am evitat să-mi spun părerea, tocmai că bănuiesc că sunteți sătui de părerile altora. Plus că, se știe că nici o părere nu e mai importantă decât cea a medicilor, a celor avizați să aibă o opinie și cunosc cât de cât, situația. Eu, care abia…
-
Destin de mamă. Lansarea
Am visat întotdeauna să scriu o carte dar niciodată nu m-am gândit că va fi despre familie, copii, mame. Nici nu mă mir, fac parte din categoria aceea de oameni care dacă nu am GPS să întreb care-i drumul spre casă, mă bag pe cele mai ascunse străzi, intru pe contra sens pentru că-mi scapă semnul, mă întorc de două ori în același loc, ca să ajung peste jumătate de oră tot de unde am plecat. Dacă mă veți întreba vreodată cum de-am rezistat prin București înainte să apară GPS-ul, o să vă răspund că m-am pierdut de atâtea ori că mi-e și groază să-mi amintesc de garajul autobuzului 601…
-
Cadoul de 8 martie nu e chetă
Cred că ne este scris în ADN-ul nostru de daci ploconiți la turci că orice atenție ne poate cumpăra clipe de viață, un loc de muncă mai bine plătit, o poziție mai înaltă în ierarhia politică, un pat de spital într-o rezervă, o injecție la momentu potrivit, un medicament dat pe sub mână, un copil privilegiat la școală, o notă mai bună în catalog, un loc liber la creșă. Iar lista poate continua la nesfârșit. Oricât de mult ne plângem că lumea nu-și mai face treaba decât dacă primește la schimb o mică atenție sau facem scandal că medicul nu ne bagă în seamă dacă nu avem punga prinsă de…
S-ar putea să-ți placă și
Fericiți copiii cu bunici la țară!
Martie e despre flori, soare și factura de la gaz mai mică
Un nou început
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
-
Destin de mamă. Cartea
Când mi-a trimis tehnoredactorul manuscrisul final sub formă de carte, nici nu am putut deschide documentul de emoție. L-am ignorat așa cum ignori un email puțin important. Îl lași ”necitit” ca să nu uiți complet de el, dar nu-l citești în acel moment pentru că ești ocupat cu altceva. Doar că eu nu eram ocupată cu nimic altceva. În ultima lună, viața mea survolează finalizarea și lansarea cărții mai ceva ca avioanele de războaie căutând teritorii noi. Un sentiment complet nou își făcea loc în sufletul meu, un amestec de teamă, emoție și necunoscut îmi dădea o stare de neliniște. În ce m-am băgat? Oare o să o mai scot…
-
De cand stau acasa niciodata casa nu a aratat mai dezastru
Când m-am hotărât acum 3 ani să îmi mut biroul acasă pentru a putea deveni șoferul personal al copiilor, visam să mănânc la ore fixe, să am hainele spălate și călcate, paturile făcute, casa aspirată și cina pregătită la timp. Văzusem eu prin filme că asta se întâmplă cu mamele care lucrează de-acasă, bașca umblau și în pantofi cu toc, aranjate și coafate de parcă erau mereu pregătite de mers la vreun eveniment sofisticat. Eu de când stau acasă nici să duc gunoiul în fața porții nu mai apuc și noroc că trebuie să duc copiii la școală că din pijamale probabil că nici nu ieșeam. Să vă zic? Să…
-
Ce gătesc când nu am chef să gătesc
Păi dacă nici eu nu mai știu cum să mă scot în fiecare seară cu cina proaspătă, rapidă și mai ales gustoasă, degeaba mai gătesc în fiecare zi. Iar pe cât de bucătăreasă sunt pe atât nu am chef să stau prea mult printre oale. Pune-mă să fac plăcinte și gogoși că adorm cu aluatul în brațe. Pune-mă să pregătesc o tocăniță și-o să-mi vină să arunc cu cartofii după tine. În filmul de mai jos o să vă arăt ce mai am eu prin cămară la final de lună și de buget, se înțelege, ce pregătesc de mâncare rapid și sănătos în mai puțin de 45 de minute…
-
De fapt, pentru ce mă pregătea pe mine viața
Vă mai amintiți când vă spuneam că viața la volanul mașinii din această iarnă mă pregătește pentru când voi fi șoferiță de raliu la 80 de ani? Ei bine, mă pregătea de fapt pentru luna următoare când voi rămâne în pană cu un copil în spate, în drum să-l iau pe al doilea de la școală. Nici nu știu dacă sunt eu care cobesc, mercur retrograd care n-are altceva mai bun de făcut decât să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala sau e vreun păcat neplătit de tata de pe vremea când încă era maistru instructor și repara mașinile prietenilor. Nu știu ce e dar se poate opri acum. Vă…
S-ar putea să-ți placă și
Cum m-am epilat acasă mai ceva ca la salon
Eroul, eroina și mușchii de pe ei
Genul programului – thriller
