Stil de viață
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 2). Experiența care te transformă
(Continuare de la Partea 1, pe care o găsiți aici) Sosirea în Portugalia Am aterizat în Lisabona, într-o zi de duminică, într-un un aeroport însorit, aglomerat, în care nu mă aștepta nimeni. Trebuia să mă descurc. Primisem de la asociația care mă invitase acolo indicații despre cum să nu iau orice taxi la întâmplare, ci doar din cele staționate în fața aeroportului. Astfel, cumva, plutea deasupra acelui întreg necunoscut și nou, sentimentul de ”acasă”. Iar cum la mine acasă nu mi-aș fi permis vreodată să iau taxi-ul, am preferat să aleg opțiunea doi, respectiv autobuzul pana la Gara Oriente. Am cerut indicații de la un domn drăguț de la ghișeu…
-
Prietena mea genială, Elena Ferrante. Trăiește, iubește și dacă te doare, lasă!
M-am culcat azi noapte la 3. Acum două nopți, la fel. Și alte nopți înainte, tot cam așa. Cu doi copii singură în concediu, sau cum s-o numi el, probabil vă imaginați deja că am ajuns un fel de mombie = mamă+ zombie, în timpul zilei. În timpul nopții citesc această carte, Prietena mea genială, de Elena Ferrante, care m-a înnebunit de cap. M-a înșfăcat cu ghearele până la sânge. M-a lăsat fără aer. Fără vlagă. Fără putere de a decide asupra destinelor. M-a șocat, ca apoi să mă elibereze din nou. Mi-am regăsit copiii în cele două fetițe, prietene și inamice în același timp. Apoi, să-mi dau seama că…
S-ar putea să-ți placă și
Parenting în vremea carantinei
E prea frumos să fie adevărat
Cum e corect: soțul ajută sau face pur și simplu?
-
Fericirea în cuplu, între o fotografie perfectă și reuniune de familie
Admir în jurul meu cuplurile de portughezi. Mă surprinde, ca de fiecare dată când vin la mare, modul în care se prezintă femeile. Nu sunt stresate că au câteva kg în plus, că nu au brațele depilate, manichiura făcută sau gene false. Sunt atât de naturale, încât mă surprind. Româncele nu ar pleca nici în ruptul capului la mare cu unghia căzută sau nepensate. Portughezele nu au nici un stres să își pună bikini brazilieni peste câteva kg în plus. Excepții există – avem și noi glutamatul nostru, cum au și ei fotomodelele lor. Continui să privesc. Ei se joacă cu copiii. Ele citesc. Prietenii noștri portughezi au același obicei.…
S-ar putea să-ți placă și
Băiatul care aduce flori
Dragostea începe după 3 ani
În spatele unui băiat educat stă o mamă înțeleaptă!
-
(Doar) 5 pași simpli pentru un concediu reușit cu copiii
Apreciez puțin spre deloc articolele de tipul: 5 pași pentru a-ți învăța copilul să facă la oliță 10 pași pentru a trece mai ușor peste despărțirea de soțul tău cum să-ți adormi copilul în doar 3 pași, etc Pentru că nu cred că există rețete către fericire. Există liste minune, dar nu acolo unde lucrurile nu stau în controlul nostru. Articolul de mai jos se dorește un pamflet. Al vieții mele și poate al unora dintre voi. Tot să fie vreo 5 ani de când ne facem concediile alături de copii. La început, lejer cu unul. Apoi, foarte interesant și antrenant cu amândoi. Abia de curând, am reușit să înțeleg…
S-ar putea să-ți placă și
Care pe care
Scrisoare deschisă către cei care mă citesc
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
-
Ce-a fost înainte, oul sau găina BIO?
Nu am fost niciodată în relație de prietenie cu mâncarea. Decât să mănânc, mai bine mă pui să prășesc. Când eram la liceu, orice minut pierdut cu mâncatul era calculat în pagini de citit dintr-o carte. Atunci a fost pentru prima dată când m-am întrebat: cum ar fi să se găsească mâncare la plic sau sub formă de pastile. Să înghit una și să-mi treacă foamea. Când i-am povestit unei prietene gândul nebun, mi-a replicat: – Și cum rămâne cu plăcerea gustului? – Ce-i aia? Chiar nu înțelegeam sensul. Azi, nu sunt foarte departe de momentele acelea. N-aș mânca pastile în loc de o friptură bună de vită la Osho…
-
Cultura căciulii
Odată ce l-am adus acasă pe Andre de la maternitate, a durat fix 30 de secunde momentul nostru de liniște și împlinire. Urma să înțelegem că un mare dușman invizibil stătea după ușă, gata să atace: CURENTUL. Între două geamuri închise și două uși interioare întredeschise acest dușman își făcea apariția, făcea praf nervii noștri de proaspăt părinți, ne amețea de cap și nu ne dădea pace până nu scoteam arma secretă: CĂCIULA. Căciula în trei feluri: una subțire de bebeluș, alta mai groasă peste și încă una, dacă se putea, când ieșeam cu el afară. Că era vânt, curent și răul suprem stătea să ne atace! Cultura românească a…
-
Secretul mamelor fericite este…..
Le-am compătimit mereu pe mamele care stau acasă: mai ales pe cele în concediu creștere copil, dar și pe cele care lucrează de-acasă, cu copii acasă sau în orice formă ar fi acasă, cu copiii după ele. Eu am o prietenă bună care a stat acasă cu copilul până la 3 ani, apoi l-a dus la program scurt la grădiniță, până la ora 12. Adică, te trezești, pregătești micul dejun, îl îmbraci, te îmbraci și tu dacă mai apuci, îl duci la grădi, te întorci să-ți bei cafeaua uitată în ibric, asta în cazul în care nu trebuie să treci mai întâi pe la aprozar să cumperi legume pentru supa…
S-ar putea să-ți placă și
Mami, a ce miroase?
Cum a fost în prima lună de școală? Te mai duci? Mă duc, că vrea copilul.
Care pe care
-
Siguranța copilului în mașină și călătoriile (Modern Dad’s Challenges, editia 3)
Accidentele auto care au victime copii se întâmplă, de cele mai multe ori, din lipsa utilizării scaunului auto al acestora. Știu, e cam incomod să ai scaun în spate și mai ales, dacă copilul urlă că nu-i place, parcă e mai simplu să-l scoți din centuri și să-l lași să se zbenguiască cât vrea. Măcar să ai și tu liniște până la mare, că doar șoferul știe ce face. Ei bine, realitatea e mult mai dură. La un accident cu 50km/ h, indiferent a cui e vina, copilul sare prin parbriz și moare pe loc. Bineînțeles, că nouă nu ni se poate întâmpla, doar acelora despre care citim în ziar…
S-ar putea să-ți placă și
Copilul nostru are dreptul la o viață digitală
Cele mai frumoase povești ale copiilor într-un spectacol uimitor pe gheață. Disney On Ice – Reach for the Stars, în premieră la București!
Idee de cadou perfect: Poveștile care ies din cutii cu tot cu jucării și implicare socială
-
Și dacă n-am țipat, înseamnă că mi-a plăcut?
Știți vecinii ăia care nu salută niciodată? Sigur îi știți. Nu am cum să fiu eu singura nefericită care are vecini care nu dau un amărât de ”bună ziua” în condițiile în care locuim unul în fața celuilalt. Practic, eu mă uit în grădina lui. El știe când am aprins lumina la baie. Eu știu programul lui de lucru, el știe că avem, la fel, doi copii de aceeași vârstă. Iar voi sigur știți, că rasele nu se combină. Am scris un articol întreg despre cât mă frustrează oamenii care nu salută. Pentru cine l-a pierdut, îl găsește aici. Acuma, când stai într-un bloc cu 10 etaje, probabilitatea să îți…
-
De la ce vârstă să-mi trimit copilul în tabără?
Dacă mă întrebați pe mine, nu vă pot spune decât extrapolând un răspuns al Oanei Moraru la întrebarea: de la ce vârstă să-mi dau copilul la grădiniță? Atunci când e pregătită mama. Dat fiind faptul că am încredere în Andre cam de când s-a născut și că la 11 luni l-am dat la creșă, la 4 ani jumate la fotbal și la 5 ani jumătate la școală, nu e de mare mirare că la 5 ani și un pic deja pleca în prima lui tabără. Mai exact, în cantonament la fotbal. Mai am prieteni care și-au trimis copiii în tabără de ski încă de la 3 ani, deci orice e…
