Stil de viață
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 4) – Omul care citea din copilărie
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3) Rămăsesem la cum mi-am cunoscut iubirea și reperul meu în viață. Omul care m-a schimbat și m-a transformat. cão-pão-Cristovão (un nume greu, parcă predestinat la descoperit lumi și culturi noi) Nu știam deloc portugheză. Auzeam în jurul meu continuu – mesmo, pai, mae, rua, autocarro, baixo -încercam să-mi dau seama de context și să înțeleg despre ce se vorbește. Mi se părea amuzant să cer „um bilhete”, se pronunță bilietî, când în limba mea se spune bilet. Iar „por favor” mi se părea așa de telenovelă încât mi se opreau cuvintele în vârful limbii. Organizația unde lucram se numea Comunidade São…
-
Cum a fost prima zi de școală? I-a trebuit mamei 4 zile să răspundă.
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Am reușit și eu în a patra zi de început de școală, să reduc numărul de cafele de la 4 la 2, să reușesc să păstrez aceeași bandă de mers cu mașina mai mult de 3 minute, să mănânc un prânz normal și să îmi deschid…
-
Râul conștiinței trece fix pe sub podeaua casei noastre
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Studiile arată ca dacă un șobolan din Estul Europei a descoperit un drum nou spre a-și găsi mâncarea din labirint, un șobolan nou născut din Africa are deja în celule această informație. El va avea potențialul de a-și procura mâncarea, folosind exact noul drum descoperit de…
-
Cum am reușit să-mi fac copilul să mănânce cu efort minim
Pentru cei care au deschis mai târziu radioul, copilul cel mic al familiei noastre pe nume Beti, nu mănâncă. Am scris despre asta aici. Nu vă pot explica chinul. Până la 1 an, mă lua tremuratul și rămâneam fără aer numai când mă gândeam că vine ora de masă. După 1 an până pe la 2 mânca la grădiniță una-alta, iar cina rămânea în farfurie. După 2 ani, mânca doar dacă era hrănită. Dacă nu era hrănită, prefera să plece flămândă la somn. Respectiv, cu mine rămânea flămândă, cu Cris era sătulă. O singură regulă se aplica: ce-i pe masă, aia-i mâncarea. Nu am gătit niciodată preferențial. Nu că ar…
-
Bomboanele din viața mea, acest moment fericit la care oficial, renunț. #SeptembrieFărăZahăr
Nu am fost niciodată prietena mâncării. Decât să mănânc, mai bine dorm 2 ore în plus sau citesc 10 pagini dintr-o carte. Sau și mai bine, ies cu fetele la un Prosecco. Nu cunosc sensul cuvântului dietă cu toate că nu am fost întotdeauna la dimensiunile dorite. Aș mai slăbi vreo 2 kg. Visul meu este să ajung la 59 de kg. Sunt fan Lotto cu cașcaval, covrigi, merdenele. Tot ce ține de raionul panificație. Dacă vii vreodată în vizită la mine adu-mi plăcintă cu brânză sărată. Crochete cu cașcaval. Sărățele. Orice cu telemea. Sau mai bine, adu un Prosecco. Seara, dacă rămân singură la masa de lucru devorez o…
-
Ușa casei mele este mereu deschisă
Când i-am cunoscut familia lui Cris, acum mulți ani în Portugalia, primul lucru care m-a uimit a fost acela că părinții lui ieșeau în fiecare zi la cafea, după masa de prânz. Nu stăteau mai mult de 15-20 de minute, maxim o jumătate de oră cu tot cu drum. Însă timpul acela în care se plimbau împreună 5 case mai încolo, dus-întors, acele minute în care socializau cu vecinii și cafeaua tare pe care o sorbeau dintr-o înghițitură, timpul acela al lor, special, de la care nu făceau niciodată rabat, pe mine m-a făcut să-i admir din prima clipă. Apoi, o dată pe an pleacă în Lisabona la o întâlnire…
-
Acelor mame care au stat la rând la lapte, în loc să citească cărți de parenting
Acum 2 zile am scris asta pe Facebook: Azi am primit primul email de la scoala unde va merge Andre din toamna, prin care ne invita la festivitatea de deschidere si cunoasterea invatatoarei. Mi-a venit sa plang! Si nu de bucurie. M-a cuprins pe loc frica. Ca si cand o gaura neagra m-ar fi supt pe loc si m-ar fi dus acum 28 de ani in urma, in prima mea zi de scoala. Imbulzeala, multi copii plangand, parinti stresati, sunetul absurd de galagios al soneriei, racoarea de toamna, tata care trebuia sa ajunga la serviciu altfel il penalizau, totul imi dadea fiori. Pe picior aveam o arsura mare. Nu vazusem…
-
Ce se vede de la noi, pe plaja la ei
Se împlinesc în curând 4 săptămâni de când sunt plecata la mare singură cu copiii, în Portugalia. Ca să clarific din start diferențele culturale, probabil numai la noi și în alte 2-3 țări, pe care eu nu le cunosc, să se mai întâlnească bunici care să aibă grijă de nepoți. Pe la alții, bunicii îți iau pensia la subțiori și se apucă de traversat lumea-n lung și-n lat. Cei ce nu-și permit, stau acasă și se bucură unul de altul, păzind gospodăria. În cazul meu, încă mai muncesc. Așa că, în caz că aveți bunici de vă ajută, pupați-i cu foc, sunați-i și mulțumiți-le înmiit că sunt aur pur pe…
-
Înainte și după al doilea copil
Am 22 de săptămâni. Și o fetiță sănătoasă care urmează să se nască în aprilie. Poate chiar și mai devreme, calculând după țopăielile lui Andre pe burta mea și numărul de „în bațe”, „în bațe”. Știe că mami are un bebe, îl arată cu mânuța și îi dă nenumărate pupicuri. Va face în curând 2 ani. Încă e mic pentru a înțelege exact ce se va întâmpla în curând. Sunt însă optimistă că echilibrul nostru se va menține stabil în ciuda schimbărilor. Nu mi-am pus niciodată problema dacă va fi greu sau nu, însă, aparent, alții sunt mai speriați decât mine. Am fost avertizată de rude sau oameni necunoscuți pe…
S-ar putea să-ți placă și
Dinte pentru dinte….
Cum liniștesc copilul în criză
Tu, dac-ai fi copil? Unde ți-ar plăcea să mergi?
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 3) – E scris în picăturile de mare și în firele de nisip
(Continuare de la partea 1 și partea 2) În ziua în care am sosit în casă, fetele urmau să plece la cinema. Nici azi nu-mi este clar dacă ieșirea a fost plănuită datorită sosirii mele sau era deja stabilită, însă m-au invitat și pe mine. Eram extrem de obosită și nu aș fi vrut să mă duc, dar am vrut să evit să fac o impresie proastă. Știți voi, suntem cei care au învățat că este important să se simtă ceilalți bine și mai apoi, noi. Și totuși, lecția asta pe care azi încercăm să o extirpăm ca pe o infecție, pe mine m-a adus mai aproape de împlinirea de…
