Stil de viață
-
Ce mai aduce Moș Crăciun, când gazul s-a scumpit și banii nu s-au înmulțit
Mai e loc de cadouri sofisticate, vacanțe în paradis, ultimul Iphone și bijuterii cu inimioare din aur, când plinul la mașină te costă cât factura de gaz pe o lună? N-am fost niciodată o mare cheltuitoare de resurse, poate doar din alea personale: timpul și nervii altora. Dar dincolo că sunt o visătoare și transform totul într-o poveste, spre disperarea oamenilor din jur care nu au timp să mă asculte, când a fost vorba să-mi doresc ceva, am fost destul de concretă. Iar când vine vorba să ofer cadouri, ori prefer să întreb ce-și doresc oamenii din jur, ori cumpăr ceva atât de deosebit, încât șansele să nu fie pe…
-
7. 7 minute din viața ta
Azi dimineață, am găsit pe raftul de la ușa de la intrare, a patra cafea uitată de ieri în drum spre ieșire. Plecam la 14.20 din casă să-l iau pe Andre de la școală. Apoi, s-o iau pe Beti, apoi să mă îndrept spre Alina, prietena mea care se oferise să stea cu copiii ca să ajung la un eveniment mult dorit. Toată dimineața am lucrat la un film pentru blog, să prezint câteva cărți pe care oricum, le dau cadou. Nu mă plătește nimeni pentru asta. Am făcut-o pentru alții, așa cum am fost voluntar ani de zile ajutând copii, tineri pentru nici un câștig financiar. La final, mi-am…
-
Mâncarea are gust mai bun când e servită în familie
Acum o veșnicie, când a venit un prieten grec să mă viziteze în cămin în Grozăvești, m-a întrebat: – Tu ce știi să gătești? Pesemne i se făcuse foame. Inițial, mi-a picat fața. Apoi, când am văzut că omul vorbește serios, am început să îi prezint realitatea: – Știi, eu nu prea gătesc…..nici nu prea am unde….. – Păi văd un reșou aici, îmi arată el antichitatea care nici măcar nu era a mea. – Așa….și….? Când și-a dat seama că vorbesc serios, a plecat în Carrefour-ul care tocmai se deschisese și a cumpărat un kg de linte verde, o ceapă și niște condimente. Apoi, s-a apucat să o pregătească…
-
Făt-Frumos nu există! Și nici broaște țestoase care se transformă în prințese.
Exercițiul zilei: uitați-vă în oglindă și repetați după mine: NU! NU! NU! Scriu aceste rânduri după vehementa campanie #metoo care a apărut pe Facebook. Femei agresate verbal și fizic povestesc întâmplări halucinante. Unele pentru că erau niște copile și nu se puteau apăra, altele în schimbul unor favoruri: o notă mai mare la școală, un loc de muncă mai bine plătit, altele de frică. Eu nu am să vă povestesc nimic din această zonă. Ci despre puterea miraculoasă de a spune NU! Există această gândire că atunci când o femeie spune Nu, de fapt e un Da ascuns. Că vine din plăcerea de ”a se lăsa greu” și de a…
-
Eu+Frigider = LOVE
Acum ceva tip în urmă, povesteam aici cum am descoperit într-o dimineață că mi s-a stricat frigiderul. Pare amuzant, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut atunci că o să dureze două săptămâni să pot să-mi pun din nou laptele la rece sau să pot mânca o înghețată, noaptea la 12. Partea bună e că atunci când te apuci să faci deserturi în casă, toate ingredientele sunt la temperatura camerei. Exact cum cere rețeta. Partea proastă e că toate celelalte se găsesc la limita comestibilului. De fapt, nici măcar asta nu e partea cea mai proastă. Cel mai greu și cel mai greu mi-a fost să găsesc pe cineva…
-
Cultivarea inteligenței parentale, acea zi în care merg la spa pentru suflet și creier
Nu știu cum stați voi cu timpul, dar noi doi am fost mereu într-o continuă relație bazată când pe dragoste, când pe ură. Cum zice americanu` – love and hate relationship. Am declarat public, la un moment dat, că nu sunt multitasking – aici. Mă rog, pot să fac mâncare în timp ce mângâi un copil. Pot să dau cu aspiratorul în timp ce vorbesc la telefon. Pot să mănânc în timp ce scriu acest articol. Problema e că în timp ce mângâi copilul, mâncarea se arde. În timp ce vorbesc la telefon, nu o să mai ajung la praful din colțuri. Iar în timp ce scriu acest articol, mănânc…
-
O EA în căutarea atenției, un EL disponibil și o societate oarbă
Acum câteva zile, întâmplător văd în galeria de la un supermarket un magazin de curele. Îmi amintesc că m-a rugat Cris să-i cumpăr o curea nouă cu ceva timp în urmă și m-am oprit. O fată tânără mă salută. Îmi aleg modelul, mă ajută să mă lămuresc cu lungimea și prețul. Îi cer să taie din ea. E frumoasă. Brunetă, modestă, părul lung și foarte finuță. Aș vedea-o mai degrabă în parc, citind. Aș vedea-o la facultate, învățând. Aș vedea-o alergând la maraton și câștigând. – De când lucrezi aici? o întreb în timp ce se chinuia să deschidă capsa de la curea. O văd stângace. Nu cred că are…
-
Like & Share, acest vis american al oricărui blogger
Ies din casă acum câteva zile să iau două pulpe de pui din congelatorul Ramonei și niște lapte pentru micul dejun din frigiderul Ioanei. (dacă ați pierdut povestea frigiderului stricat, o găsiți aici) Deja simt că fac parte din familie. Cu Ramona am depănat povești despre rețete de gogoși, cu Ioana am vorbit despre copii. Am plecat la 6 și m-am întors la 8 acasă. Pe modelul: – Unde ai fost? – La poartă cu Maricica. – Și de ce nu ai invitat-o înăuntru? – Se grăbea. În drumul meu spre casă, dau cu ochii de Valentina, altă vecină. ”Bună, bună, ce mai faci”, prindem din urmă rapid zilele în…
-
Comunitatea vecinelor din cartier (II)
(continuare de aici) Am reușit să intru în casa vecinei – pâș, pâș, pâș, pâș. – Fââââââșșșșșș, se aude brusc în dreapta mea. Mi-a stat inima în loc. Parcă nu avea animale în casă, gândesc eu. Simt miros de liliac. Un parfumel își făcea treaba cu brio. Hiuuuuu…. Mai fac doi pași. Pșșșșșșșș…..ce naiba e asta? O fi cineva în casă și-a uitat să-mi spună? Îmi amintesc că nu am bătut la ușă înainte să intru în casă. Am alergat dintr-o mișcare afară cu tot cu sacul negru după mine și dârele roșii cu miros de carne și pește. Dacă e cineva înăuntru? Închid ușa ca și când nimic nu…
-
Grădiniță fără bullying, proiect pentru educatori implicați
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Era 1989 când am întrat în clasa 1. Eram atât de speriată de tot ce se întâmpla în jurul meu, că singurele amintiri pe care le am sunt despre o clasă întunecoasă, despre câțiva colegi și mai speriați decât mine și despre niște așteptări la adresa…




























