Stil de viață
-
Urcușuri și coborâșuri în destinul unei mame
Acum ceva mult timp în urmă, apăruse pe Facebook o fotografie cu mâna unui blogger înțepată de o branulă. Din comentarii se înțelegea că ajunsese acolo din cauza extenuării. Mi-a rămas mult timp imaginea aceea în minte și întrebarea: oare merită? Acesta să fie efortul suprem pentru a ajunge pe culmile succesului? Oare cum ajungi să te uiți pe tine, în detrimentul obiectivelor împinse-n sus, cu sârguință și hotărâre? Am fost mereu adepta echilibrului, iar abuzurile de orice tip mă neliniștesc. De când mă știu să exist pe planeta aceasta, îmi amintesc să fiu mereu sănătoasă. Nu am lipsit niciodată de la școală, pe motiv de boală cu atât mai…
-
O baterie pe verde, vă rog! De câți amperi? De 9,5.
Știți că eu nu scriu în weekend. Daaaaaaar, Cris învață pentru carnetul de barcă, ultima probă, iar eu am avut o zi atât de interesantă că dacă nu vă povestesc, o să visez la noapte. Oficial, vă anunț că mi-am dat ultimul examen în raport cu mașina pe care o conduc. Știu, am scris mult despre asta, cred că pe unii v-am și plictisit. Până și eu m-am plictisit de mine însămi, deci, e clar, că trebuie, adică TREBUIE să fie ultimul articol pe tema mașinii măcar pentru următoarele 6 luni. După aia o dau pe barcă. Glumesc! După cum spuneam, până acum am bifat așa: spălat: asta e la…
-
Cum ar fi să nu te mai cerți niciodată cu soția de la bani?
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Acum mulți ani, când am venit în România, ne-am închiriat un apartament la Gara de Nord (care ulterior ne-a fost spart și ni s-a furat cam tot din el, mai puțin mâncarea din frigider) și am început să ne drămuim banii pe care-i adunam la comun.…
-
Un loc de parcare pentru mașina timpului meu, vă rog!
Se face că, de ceva vreme, am niște întâlniri stabilite într-un sediu de birouri din centrul Bucureștiului, cu parcare subterană păzită de un portar într-o gheretă. Cum centrul Bucureștiului nu are parcare în nici o condiție: nici pe zi, nici pe noapte, nici în timpul săptămânii, nici în weekend, nici vara, nici iarna, iar eu nu parchez decât acolo unde am voie, apelez cu încredere la locurile de parcare destinate vizitatorilor de la subsol. – Bună ziua, îl salut pe domnul de la bariera parcării. Am o întâlnire cu Dna Cutărescu. – Unde mergi? se uită strâmb la mine, un domn tânăr, poate de vârsta mea, prin geamul de la…
-
Să fie doi, să aibă liniște părinții! Și-atunci, lumea s-a prăpădit de râs!
Lăsând gluma la o parte, nici prin cap nu mi-a trecut și nici în vis nu mi-a apărut să-l fac pe al doilea ca să aibă cu cine se juca primul. Dar mi-am dorit din toată inima. Totul mi se trage de la faptul că între mine și soră-mea fiind 5 ani distanță și găseam destul de puține activități pe care să le facem în comun. Deci, ideea de a se juca frații împreună era ca un vis devenit realitate. Conștient vorbind, gândul cu care am făcut doi copii a fost să fie apropiați de vârstă, să fie în aceeași generație, să împărtășească aceleași ”trend-uri”, de unde să se înțeleagă…
-
Sunt mamă și declar că nu sunt multitasking
Deseori, aud femei care reușesc să scrie emailuri în timp ce alăptează sau care vorbesc la telefon în timp ce se joacă cu copilul pe covor, care fac mâncare cu o mână și cu alta citesc o carte, care dorm 3 ore pe noapte și a doua zi dau randament mulțumitor la birou. Bravo lor! Pe cuvântul meu că le admir. Eu, de două zile, nu mai scriu nimic că sunt copiii în vacanță. Iar când e vorba de copii, tot ceea ce mai fac prin viața mea, ce-o mai fi de ea pe lângă, e dat uitării. Mă sună de la birou: – Neața, Dina! Ce faci? – Bună,…
-
Cum scoți superglue-ul de pe mâini?
Nu am fost niciodată pricepută la activități de tipul ”ce pot face, două mâini dibace”. Oh no, clar nu pentru mine. Când într-a doua, abia începusem să mă prind și eu cum stătea treaba cu punctul în cruce, s-a terminat semestrul. Ce dezamăgire! De împletit și croșetat nici să nu-mi amintiți. Nu am înțeles niciodată cum poți mișca ritmic două andrele, să dispară miraculos niște lână și să apară gata un pulover. M-a salvat clar ciocolata de casă și crema de zahăr ars la care am fost cea mai bună. Iar astăzi, orezul bucătărit în toate felurile este specialitatea mea. Erau bune și orele acelea de lucru manual de la…
-
Steaua mea norocoasă este aceea. Cea de acolo….
Și cu această ocazie finalizăm a treia zi de povești din concediul în doi, în Grecia. Să vă spun sincer, dacă știam că am să muncesc atâta pentru editarea filmelor le făceam din start pentru blog, mă gândeam și la muzică în timp ce mă plimbam cu feribotul și-mi făceam viața ușoară. Așa, am stat vreo 4 ore ca să scot un film decent: să tai bikini, strâmbături din nas – am realizat cu această ocazie că fii-mea îmi seamănă la strâmbături mai ceva ca picătura de apă, burți prea mari și oameni prea mulți. Tot cu această ocazie, am găsit niște filme foarte drăguțe din Thira – Santorini care…
-
Santorini, locul unde știu sigur că nu m-aș mai întoarce
Așa cum am promis, astăzi am să vă povestesc cum au fost cele două zile petrecute în Santorini. Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt să descriu experiența, acesta ar fi plictisitor, dacă ar fi să folosesc mai multe cuvinte ar fi: frumos, stâncos, fără plaje, prea scump pentru ceea ce oferă, nu e pentru noi. Santorni e ceea ce vedeți prin toate pozele de pe internet: o mare când albastră, când turcoaz înconjurată de construcții cu priveliști ce-ți taie respirația și piscine bine construite pe stânci, extrem de scumpă și aglomerată. Turiștii din noi care căutau mai degrabă liniștea și relaxarea nu s-au putut acomoda cu această locație.…
-
Un concediu bun începe cu ”singuri, pe o plajă pustie”
Buuun, planul este așa: am să scriu trei zile la rând un scurt articol despre fiecare insulă pe care am vizitat-o în Grecia. Nu o să vă plictisesc, ba mai mult, am să pun câte un filmuleț și câteva vorbe. Cred că fiecare în parte poate descoperi lucruri diferite sau poate să nu-i placă fix ce ne-a dat pe noi pe spate. Dar, în cazul în care vă trece prin minte să ajungeți pe unde am fost noi, măcar să aveți de unde vă inspira. Genul programului – turiști, părinți cu doi copii mici acasă, care caută liniște și relaxare. Astăzi, am să vă povestesc despre Mykonos. Prima noastră oprire…
