Stil de viață
-
Eroul, eroina și mușchii de pe ei
Ieri am fost la Mecanicul 2. Filmul ăla în care Jason Statham, acest haiduc al secolului 21, omoară pentru bani oameni răi care fac trafic de arme, oameni, droguri, ce mai, toți nenorociții planetei. Alte opțiuni interesante nu mai erau la cinema și mie oricum îmi place Jason Statham cum arată. Îl am pe facebook pe lângă Vin Diesel și Axl Rose. Așadar, oricât de prost e filmul, mă duc oricum, măcar să-i văd mușchii pe ecranul gigantic de la cinema. Nu am mai fost de mult la film, cred că ultimul a fost Jocurile Foamei – ultima parte, care nu m-a impresionat. Povestea pe scurt – În două ore…
-
Ne naștem perfecți, ce se întâmplă după?
Știți nopțile acelea când copiii sunt mici și răciți, iar tu nu poți dormi de grijă sau sunt mari și au plecat să doarmă la un prieten, iar tu nu poți dormi de griji că așa sunt mamele, își fac griji chiar și atunci când dorm cu pruncii-n brațe și se întreabă: oare sunt o mamă bună? Și doar dacă ar fi această întrebare. Dar e suficient una să deschidă robinetul, că încep toate întrebările pământului, că așa e mintea mamei, neobositoare, mereu curioasă și întrebătoare: de ce te strigă numai pe tine copilul, de ce doar tu reacționezi când plânge copilul, de ce ți se spune să ignori și…
-
Răbdarea sisifică a portughezilor
Dacă stau prost la vreun capitol, cu siguranță acela este răbdarea. Iar cum răbdarea vine mână-n mână cu tonul scăzut și calmul în vorbire, v-ați făcut deja o idee cam cum NU sunt eu în realitate: o prințesă suavă și gingașă care se mișcă în reluare și șoptește povești la copii diafani. Eu ori vorbesc precipitat, ori dorm, ori m-aude toată plaja, ori dorm, ori sunt prima la semafor, ori dorm. Acum vreo 12 ani, când ajunsesem prima dată în Portugalia, singura care alerga după autobuz mai ceva ca Bolt la Jocurile Olimpice (să amintim totuși că la proba de viteză din generală eram cea mai bună) eram, bineînțeles, eu.…
-
Familia noastră cea de toate zilele
Dacă ar fi să fac un clasament al problemelor pe care le au femeile din postările cu care vin în contact – mă refer aici la grupurile de pe Facebook, dar luând în calcul și persoanele cu care mă intersectez zi de zi, la loc de frunte ar sta relația de cuplu. Relație care, indirect, se manifestă printr-o relație conflictuală și cu copiii. Eu nu fac abstracție. Orice discuție în contradictoriu mă enervează până la punctul de îmi vine să mă îmbrac și să plec unde văd cu ochii. Și să nu mă mai întorc NI-CIO-DA-TĂ! Dar nu plec, știți de ce? Pentru că și el ar putea să facă…
-
Bagajele, direct proporționale cu numărul de copii
Probabil vă amintiți de articolul meu de astă iarnă în care povesteam cu mare drag, cât de mult urăsc iarna, în special pentru făcutul bagajelor când plecăm pe undeva: gențile care jumătate sunt umflate cu pantaloni de schi, geci, fulare și mănuși la care pierzi perechea, sacoșele cu încălțăminte de interior, cu bocanci și câte altele. Ei bine, a venit vara și la noi, aleluia mai cu întârziere, și ne pregătim să plecăm în concediu. Dar, vă rog, nu mă întrebați unde. Este același loc mirific în care mergem de 11 ani încoace. Bineînțeles, că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că m-am măritat cu un portughez și beneficiez de aceeași vacanță…
-
Când rămâne bărbatul singur acasă
Iar am fost plecată de acasă vreo 4 zile, cu copiii, bineînțeles. Pe principiul: acolo unde e o mamă e și un copil care vrea atenție, un drum de 120 de km pe care trebuia să-l fac în 2 ore maxim, s-a terminat după 4 ore. București – Bușteni. După o vijelie prin Ploiești de nu mai vedeam la 1 m distanță, am stat într-o coloană pe Valea Prahovei 2 ore, la urcare, timp în care copiii au cerut de 3 ore pipi, de zeci de ori mâncare, apă și în parc. Beatriz a răgușit plângând după niște piese de lego la care nu ajungeam, aruncate în mod special, pentru…
S-ar putea să-ți placă și
Bărbatul – scurt ghid de îmblânzire
Bagajele, direct proporționale cu numărul de copii
Nu-mi plac despărțirile
-
Trăim în secolul 21, dar mentalitatea ne-a rămas în epoca de piatră
– Tu cu te ocupi? mă mai întreabă lumea ca fapt divers. Cu siguranță pentru cei care mă citesc de ceva timp, nu mai este un secret faptul că una dintre corzile întinse la maxim pe care cu greu îmi mențin echilibrul reprezintă un business, cel de monitorizare flote auto prin GPS. Oceanul meu de frustrări, întrebările metafizice, stresul de dimineață și goana după autodepășire, are un singur nume. Într-un domeniu cu mulți bărbați s-a găsit una să le răspundă la telefon Acuma, dacă se știe că bărbații bucătari sunt cei mai buni, bărbații ginecologi sunt cei mai buni, bărbații maseuri sunt cei mai buni, unde mai are loc femeia?…
-
Home alone (1) – concluzii finale
Știți cum e asta cu singur acasă? Parcă ai pleca în vacanță – speri la ceva bun, te bucuri că vei avea timp să stai la soare, să bei frappe, să privești apusul, dar când ajungi îți dai seama că nu e cum visai, ori că e prea cald, ori prea frig, copiii nu se acomodează, mâncarea nu e bună, patul scârțâie, și parcă tot mai bine era la tine acasă. Iar când te întorci, îți mai trebuie o săptămână să îți revii. Eu m-am bucurat că nu o să gătesc decât chestii rapide, fără pretenții, dar am făcut paste de mi s-a luat. Și acuma am niște paste prin…
-
Mulțumesc persoanei care mi-a pus numărul pe stâlp!
Am semnat un contract la care lucrez de un an, am pus friptura la făcut, acum să vă povestesc cum am pierdut numărul de înmatriculare, dar și mai interesant, cum l-am găsit după 5 zile. Joia trecută, evident, m-am trezit zen. Știți ce se întâmplă când te trezești zen, nu? Nu ține mult. Fix cât să îți bei cafeaua. Și poate să apuci să bagi copiii în mașină. După aia, pa și pusi, no more zen. De când m-am mutat în Pantelimon, adică de 1 an, nu am văzut atâtea accidente de când sunt. Adică, mai uită unul să dea prioritate, mai trece un pieton în fugă, mai se strică…
-
Fără motorină
Dacă tot mi-am spus năduful în gura mare că circul fără număr, mă gândesc că ar fi frumos să închei bucla și să vă spun că, după 5 zile mi-am găsit numărul, agățat într-un stâlp. Joia trecută, după 3 zile foarte obositoare și stresante îmi planificasem să lucrez de acasă. Se înțelege că stresul maxim vine de la drumul pe care trebuie să îl parcurg zilnic până la birou. Că, de altfel, iubesc viața de birou. În plus, marți fusesem la un client la Ploiești, și din cauza nebuniei din zonă am ieșit din București cu becul aprins în bord la iconița cu pompa de benzină. Adică, mai aveam în…
