Stil de viață
-
Alți bani, aceeași distracție -Palm and Elysium (Therme, part 2)
Așa cum vă spuneam în articolul anterior, am ajuns cu Cris, sâmbătă la Therme, varianta fără copii, Elysium. Ideea era să mergem la Palm, dar cum se anunțase că zona era aproape full, am zis sa nu riscăm și să mergem la ultima, implicit mai liberă. Am plătit vreo 150 lei, cam mult pentru ce ni se oferea. Atâtea pagini s-au scris despre acest loc mirific, toți bloggerii care mai de care, mai cunoscuți, mai renumiți, jurnaliști, mame și oameni simpli, pentru o pâine muncită sau nu, dar nici unul (sau poate nu am dat eu peste el) nu a spus că zona Elysium, de altfel cea mai scumpă, împarte…
S-ar putea să-ți placă și
Cum știi cine e sufletul tău pereche?
Starea de bine începe cu mine!
La voi curge apa?
-
La Therme lăudat…- Galaxy
Voiam de mult să scriu despre o vizită la Ikea, într-o sâmbătă pe la 11, când ai impresia că numai tu ești nebunu care nu are ce face cu 2 copii in casă și parcă ai avea nevoie și de un pămătuf nou de spălat vasele când tu oricum ai casa dotată cu mașină de spălat vase și nici cele 7 perechi de papuci noi de casă nu mai sunt suficiente, iar cum la Ikea ai 5 lei reducere, merită o vizită, nu-i așa? Însă, planetele nu se aliniau deloc. Abia azi am înțeles motivul – o zi de weekend la Ikea e mic copil pe lângă o zi în…
-
Conectare la nivel superior
Mi-a căzut în mână fotografia asta. E de la botezul finuțului nostru, în biserica unde ne-am căsătorit, alături de cel care vede cu ochii sufletului ceea ce contează cu adevărat. – Să mai faci un copil, Dina, mi-a spus când eu am zâmbit la el. Să mai faci, că te iubește mult. Se vede în ochii lui. N-am mai făcut. Dar cuvintele lui mi-au rămas în minte ca o confirmare supremă, spirituală, dincolo de puterea mea de a înțelege, că sunt bine, că sunt alături de omul meu. Și orice s-ar întâmpla, suntem împreună și ne vom sta mereu alături, la bine și la greu, așa cum e lăsat în…
-
Genul programului – thriller
Cred că stau într-o casă bântuită – toată lumea doarme, doar eu aştept un ceai să se răcească uitându-mă la Las Fierbinţi. Afară, în beznă, se aud niste bătăi de vreo 20 minute. Cine-o bate cuie-n câmp? În bucătărie, brusc a început aerul condiţionat să scoată zgomote. Îmi bate inima ca la puii de gâscă. Mi-e frică să mă ridic de pe canapea. În bucătărie e întuneric. Îmi aduc aminte că aparatul de aer condiționat are o aerisire care dă afară. Sau e de la hotă? Dacă au intrat şobolani şi acuma stau să invadeze casa? Înghit în sec. Sau poate e un şarpe, că am auzit eu vecine care…
-
Din cugetările unei soţii de corporatist
În maşină, mergem spre petrecerea de deschidere a barului unui prieten. El abia a aterizat din Suceava (de pe şantier). E abătut. – Eşti bine? – Da. Linişte 3 minute. – Eşti supărat? – Nu, sunt obosit. Linişte 15 minute. Doamna din Google Maps vorbește singură. Sună telefonul meu. Ne invită nașul nostru la munte de revelion. E pe speaker. – Nu mergem, stăm acasă. – De ce? – O să alegăm prea mult cu copiii. Linişte alte 10 minute. Eu admir viaţa de noapte a Bucureştiului, el se uită la semafor. Ne apropiem de destinaţie. O maşină oprită pe avarii ne obligă să staţionăm în coloană vreo 10 minute.…
S-ar putea să-ți placă și
O mamă de zahăr
Diferența stă în om și nu în poziția pe care o ocupă!
Spune, da’ spune, ceva!
-
Se lucrează, doamnă!
La noi se lucrează continuu: la tramvai de vreun an, la semaforul intermitent de vreo săptămână, între timp s-au mai accidentat niște mașini da cine mai stă se se uite și se lucrează la pompa de apa din complex că s-a ars. Știți cum e sa nu ai apă? Groaznic. Însă, cum m-am născut și am trăit vreo 19 ani în Bacău, probabil, singurul oraș din România fără apă curentă mi-a venit gândul liniștitor – se va rezolva curând, ca doar stăm în București, mă rog, adiacent, altă conductă, aceleași drepturi. După ce îmi mecanizasem gestul de a deschide și închide robinetul pentru a verifica apa, începuse să mi se…
-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 1) – Destin sau pură întâmplare
În 2003, pe când eram studentă în anul 2 la facultate și aveam doar 21 ani am plecat pentru prima dată din țară, la un schimb de tineret în Germania. A fost experiența vieții mele: era să mor de inimă în aeroport la dus, la prima escală prin München, când mi-am lăsat bagajul cu tot cu acte și bani în grija unui băiat abia cunoscut, pentru a mă duce la toaletă. Abia după ce am închis ușa după mine am realizat ce tocmai făcusem. Dumnezeu m-a iubit din nou, din tot sufletul lui! M-am întors tremurândă și încrezătoare că totuși, instinctele mele umane nu mă înșală. Așa a fost. Băiatul…
-
Aceasta este prima zi din restul zilelor mele de glorie
– Ce vrei să te faci când vei fi mare? – Scriitoare! Și așa am devenit blogger, după a doua tinerețe. Nu că aş simţi nevoia să îmi motivez acțiunile, dar un blog în viaţa mea chiar înseamnă un efort în plus cu care aş deschide această nouă etapă – aceea de părinte. De la oracol, la caietul de dictando din sertar Nu am avut niciodată un jurnal, cu toate că exist de pe vremea oracolelor şi a caietelor de amintiri. Cele pline cu inimioare desenate, poze tăiate din reviste și ziare, scurte poezii rimate: Când va trece vântul peste părul tău Să-ți aduci aminte de numele meu …….Dina. La…
