Trăim în secolul 21, dar mentalitatea ne-a rămas în epoca de piatră
– Tu cu te ocupi? mă mai întreabă lumea ca fapt divers.
Cu siguranță pentru cei care mă citesc de ceva timp, nu mai este un secret faptul că una dintre corzile întinse la maxim pe care cu greu îmi mențin echilibrul reprezintă un business, cel de monitorizare flote auto prin GPS.
Oceanul meu de frustrări, întrebările metafizice, stresul de dimineață și goana după autodepășire, are un singur nume.
Într-un domeniu cu mulți bărbați s-a găsit una să le răspundă la telefon
Acuma, dacă se știe că bărbații bucătari sunt cei mai buni, bărbații ginecologi sunt cei mai buni, bărbații maseuri sunt cei mai buni, unde mai are loc femeia? Că meseriile de bărbați sunt luate, alea de femei sunt luate……
Da’ nu puteam eu să mă fac contabilă, avocată, să rămân ca asistent social şi să ajut oamenii suferinzi, să fiu vânzătoare de bomboane, aşa cum visam pe când eram copil, sau de jucării sau să fiu mamă-surogat. Puteam să fiu orice care nu implica ieșirea la semnat contracte în oraș, la cafea. Mi-a trebuit să mă duc să vând GPS-uri auto.
Dar să le luăm pe rând…..
În ziua în care Andre trebuia să meargă cu colegii la circ, iar la și trebuia să ajung la 8 dimineața la grădiniță, am dat trezirea cu noaptea-n cap, adică pe la 7 fără. Eu cu o întâlnire stabilită prin Pipera la 10. Totul era pe repede-nainte. Hai îmbrăcarea, repede-repede, hai cu pantalonii, dinții, azi nu mai mâncăm acasă, că ne grăbim, pierdem autobuzul și tot tacâmul. Abia m-am îmbrăcat, abia m-am aranjat și eu puțin. Am reușit să ieșim, val-vârtej pe ușă, pe la 8 fără. Nu am ieșit bine în lume, că rândul de mașini ajungea deja până la poarta casei mele. Am crezut că mi se face rău!
Evident, toată lumea se bagă în fața ta, se grăbește, numai tu nu!
Iar eu vorbeam singură:
– Fii zen, fii zen, fii zen!! Nu fi ca ei, nu fi ca ei, zen, zen, stai pe banda ta, zen, zen, Dumnezeu ajută mamele cu copii, zen, zen!
După vreo 10 minute, nu știu dacă de la vorbitul singură sau nu, dar am reușit să trec de primul semafor. Mă îndrept către a doua aglomerație, intru iar în rând, când Andre deodată începe să plângă în spate și vomită în vreo trei reprize peste tot, haine, Beatriz, scaune, geamuri. Eu blocată în trafic. Șoferii de lângă mine observă panica – nu aveam șervețele la îndemână, nu aveam cum să-l ajut. Andre plângea, Beatriz întreba neîncetat ce are Andre, ce are Andre, ce are Andre, eu să fiu atentă la drum, la mașinile care se băgau în față, în același timp să-l ajut.
Eu nu v-aș dori vreodată…….
Pe la 8 și 20 am ajuns într-un final la grădiniță. Ca o floare de primăvară. Andre m-a asigurat că se simte bine, iar eu am plecat la întâlnirea din Pipera. Firmă mare, o doamnă care se ocupă de gestionarea lucrurilor, parfum cu iz de iasomie.
Mă întorc acasă, luând iar mirosul de asfalt proaspăt turnat în nări și Pantelimonul pe o singură bandă cot la cot cu excavatoare, asfaltiere și buldozere. Abia apuc să îmi bag husele de la scaunele copiilor la spălat că mă și sună acest Dorel căruia i-am refuzat cu o zi înainte invitația de a ieși la o cafea cu el. Că să mă văd la ei la sediu, fix în punctul opus mie, evident, pentru a discuta oferta.
Proastă-s eu că m-am dus. Dar dacă omul m-a sunat 2 zile la rând și a insistat de mi-a făcut creierii pilaf. Tot, proastă-s eu că m-am dus. Ca la final, să nu mai răspundă la telefon și după ce l-am luat la întrebări pe email, a răspuns formal că avea o jenă la contract.
Acuma, eu pot înțelege că pot apărea comentarii la contract sau că vrei să negociezi, dar ca să nu răspunzi la telefon, să nu-ți asumi decizia și să ignori complet omul de partea cealaltă de relație, asta e frustrant.
Pentru că femeia nu merită nici măcar o scuză.
Sunt convinsă că dacă era un bărbat sigur i-ar fi spus:
– C`waie, schimbă şi tu la art. x cuvântul y ca să mi-l semneze șeful și ne iese și nouă de-o bere!
Dar vine blonda mai deșteaptă ca masculul din tine, nici la telefon nu mai merită să răspunzi.
Anul acesta, de ziua mea, i-am blocat unuia numărul de telefon că mă suna întruna și îmi reproșa:
– Că de aia te plătesc, să îmi răspunzi când sun eu, oricând, inclusiv de Crăciun!
Acum vreo 2 săptămâni m-am contrazis cu unul că nu există mașini cu pornire automată.
– Vorbești din filme SF, îmi spune el mie.
– Eu am Mercedes și nu am așa ceva, continuă el ignorant.
Vă puteți imagina, că pentru el eram proasta satului, care circulă cu rata, am 4 clase și în loc să mă duc la Autovit cu GPS-uri în sacoșă, mi-am deschis tonetă în Cotroceni.
Trăim în secolul 21, dar mentalitatea ne-a rămas undeva prin epoca de piatră pe când femeia avea grijă de grotă, iar bărbatul pleca să vâneze lupul.
Admirăm o femeie inteligentă, dar nu reușim s-o respectăm decât până la ușa biroului afară.
Aplaudăm o fetiță curajoasă, dar suntem impasibili la durerea ei de-acasă.
Trăim în secolul 21, dar mentalitatea ne-a rămas în epoca de piatră. Unde fericirea era să naști băieți, iar a fi femeie egal cu zero.
Sursa foto: aici
