-
Eu sunt Iasmina!
Până la tabăra lui Rozi de la Portița, poveștile terapeutice erau ceva simpatic și drăguț, utile mai ales să-i învețe pe copiii mei să-și înțeleagă emoțiile. Am biblioteca plină de astfel de cărți și jocuri, mi-au fost și îmi sunt în continuare utile, mai ales în momentele de ”povestea de noapte bună”, astfel că le-am asociat mai mereu cu copiii și nicidecum cu adulți. Desigur, nu-l întâlnisem încă pe Jean Baptiste Manitou. Omul cu tobele, i-aș spune eu, cu toate că ceea ce cară după el sunt departe de a fi tobe, pe numele lor real de djembeuri, parte din Metoda Totem sunt instrumente muzicale care prin bătaie cu degetele…
-
În țara în care femeilor le place să fie bătute, bărbații nu merită să fie liberi!
Freamătă țara că s-a introdus educația pentru viață și sănătate în școli, în timp ce un tată care și-a violat fetița de 6 ani este eliberat pe motiv că nu reprezintă un pericol pentru societate iar o fată de 18 ani este ucisă de cel care-o abuzase și căruia îi făcuse plângere la poliție cu câteva zile înainte de crimă. Astea sunt doar 2 exemple din ultima săptămână care mi-au ajuns la urechi fără nici un fel de efort. Statisticile spun că în România, o femeie este abuzată la fiecare 30 de secunde. Marea majoritate stau de frică, cele mai curajoase fug, cele mai puțin norocoase, mor. Iar în ciuda…
-
Mulțumesc mie pentru că am făcut curat în casă! Cu toate că știu că mâine va fi la fel!
Se tot practică de câțiva ani și mă tot întâlnesc în jurul meu cu aceste exerciții de recunoștință. Când ai impresia că totul merge prost, că izolarea nu se mai termină și Therme nu se ma deschide, fă-ți listă cu lucrurile care s-au întâmplat azi și o să descoperi cel puțin unul de care să fii mândră și care să-ți ridice moralul: că ai învățat o rețetă nouă de pâine, că ai găsit drojdie la magazin, că ai terminat de citit un capitol dintr-o carte, că n-a făcut bărbatu infarct când ți-a ajuns a treia comandă on line acasă. E foarte important să ne așezăm seara în pat cu sentimentul…
-
Eu sunt șefa! Iar ăsta e regatul meu!
Sună a titlu de film, dar stați să vă povestesc că nu e. Zilele astea, într-una din cele 354 de zile ale lunii aprilie în care numai vremea se mai schimbă, uneori bate vântul din dreapta, alteori din stânga, am ieșit cu copiii prin spatele casei să descoperim acele flori minunate: – Hai, mami, să le vezi, sunt atâââât de frumoase! Florile ciulinilor. V-am zis eu, că la capătul plictiselii stă un copil curios și-o mamă înțepată de urzici. Și cum stăteam noi, așa, iar eu încercam să explic că plantele acestea pe care ei le consideră frumoase de fapt sunt niște buruieni care trebuiesc scoase că omoară gazonul, se…
-
Și-au plecat bărbații noștri să cucerească supermarketurile în căutare de pătrunjel și ceapă roșie
După ultimele două săptămâni în care numai soțul a făcut cumpărăturile necesare în casă mi s-a reconfirmat că WhatsApp-ul a fost inventat de un bărbat care s-a întors acasă cu smântână de frișcă în loc din aia de gătit și-a trebuit să mănânce paste carbonara dulci până s-a învățat minte că smântână e una și smântână de frișcă e alta. Mi se pare că fețele cele mai nefericite pe care le poți vedea la un bărbat sunt alea din supermarket când au fost trimiși de neveste după cumpărăturile casei. Ei nici măcar nu știu unde stă laptele în frigider darămite care-i brânzica pe care-o mănâncă cel mic când se trezește.…
-
Ce mă enervează la soțul meu de-mi vine să-l strâng mereu în brațe
Dacă mă enervează ceva rău la bărbatu-meu, dar în același timp îl și iubesc de mor pentru asta, cam imposibil dar numai femeile pot face asta să pară normal, este asumarea lui. Indiferent ce face, ce zice, cum zice, unde zice, unde face ce face, el nu are mustrări de conștiință. Nu-l gâdilă nici un neuron naufragiat, nu-l frustrează nici un gând. Și în nici un caz nu-și pune problema ce cred alții despre el. Încă se mai îmbracă cu un tricou pe care alții l-ar fi făcut de mult cârpă de praf. – Tot cu tricoul ăsta te îmbraci? – Da, ce are? – E vechi, e de pe…
-
Treaba bărbatului este să-și iubească familia, iar treaba femeii s-o țină aproape
M-a întrebat de curând o cititoare la articolul în care povestesc cum m-am trezit de dimineață și m-am apucat să curăț zăpada în loc să-l aștept pe soțul meu s-o facă, cum de nu m-am gândit că e ”treabă de bărbat”, cum de sunt atât de tolerantă, cum de pot? Alteori, mi s-a spus că nici nu par căsătorită făcând atâtea lucruri singură. Iar de cele mai multe ori, oameni apropiați care mă știu bine, mi-au spus că nu înțeleg cum de aleg să fac un milion de lucruri în timp ce soțul meu se duce, doar, la serviciu. Ceea ce se vede din afară e sub 1% din ce…
-
Îți amintești când ai curățat curtea în loc să te gândești la tine?
Pentru acest articol am nevoie de la voi să faceți un exercițiu de toleranță maximă. Din acela în care vă găsiți la 40 de grade în autobuz lângă subțioara unui om transpirat. Și în loc să-l înjurați, vă gândiți că e un amărât care nu are bani de un spray sau poate că nici nu știe ce e asta, ignorându-i între timp ceasul de la mână, modelul de telefon, haina de pe el. Atât de tolerant vreau să fiți! A nins rău în toată țara, viscol, vijelie, copaci rupți, străzi închise. Eu m-am trezit ieri dimineață pusă pe treabă. Poate că m-am pregătit în timp ce dormeam, fără să știu,…
-
Ceea ce femeia n-a reușit în 3 ore, a reușit bărbatul într-un minut jumătate.
Buuun, deci am filmat azi un video că mi se părea mie interesant să vă povestesc cum îmi fac rapid și frumos unghiile acasă cu o super unealtă recent descoperită la magazin, eu cea fără de unghii frumoase. După ce mi-am făcut patul la linie, de parcă aș fi auzit-o pe fii-mea cum stă lângă mine să mă verifice și am vorbit cât de frumos am putut, nu am mai reușit să scot filmul din telefon. Și erau numai vreo 10 minute. 3 ore m-am chinuit, am șters aplicații, inclusiv Whatsapp, poze vechi, de toate, nici o șansă. Îmi dădea o eroare: ”A device attached to the system is not…
-
Să vă ferească Dumnezeu de gura femeilor care au timp de shopping!
Cum vă spuneam zilele trecute, am început să mă duc la sală. Că mamă, picioare și trec anii și dacă nu acum, atunci când? Și cum mă chinuiam eu să deschid dulapurile cu noile cartele, că uite așa îți dai seama că trece timpul iar tu îmbătrânești, când lași sala cu cheie la dulap și o regăsești peste 2 ani cu cartelă de nu mai știi cum funcționează, le aud pe vecinele de vestiar vorbind. Știți că nu prea sunt genul să-mi bag nasul în viața altora, nici să comentez lucruri ce nu țin de pătrățica mea, dar când sunetele îți intră în urechi fără să vrei, n-ai decât să…





























