-
Ziua Cârtiței, varianta – soția mea în delir
Dimineața Este a 257 -a zi din filmul ”Ziua Cârtiței, varianta – soția mea în delir”. În timp ce soțului îi sună alarma, deschide un ochi, apasă pe snooze întorcându-se somnoros pe partea cealaltă, eu deja m-am îmbrăcat, am pus o mașină de rufe la spălat și am întins-o pe cea de azi noapte. M-a trezit copilul de 3 ori, iar ultima dată, după ce mi-a luat 20 de minute să adorm la loc mi-a sunat ceasul deșteptător. – La ce bun atâta somn pentru o mamă? m-am întrebat, în timp ce îmi turnam fond de ten pe periuța de dinți. Dimineața devreme, toate tuburile par la fel. Mă uit…
-
Înfruntă-ți frica și vei crește copii puternici!
Legenda spune că atunci când mama a aflat că are iar, fată nu a plâns dar nici prea bine nu i-a căzut. Mai mult sau mai puțin conștient, mamele își proiectează atât temerile cât și așteptările în copii. Își doresc să fie băiați, că aparent, genul masculin are viața mai ușoară. Nu știu din ce film se trage că mie mi se pare extrem de relativă treaba asta cu ”viață ușoară”/ ”viață grea”. Eu n-aș putea să fac ceea ce face soțul meu la birou, nici într-un milion de ani, iar asta face să pară greu. Dar nici ce fac eu nu e tocmai simplu, iar el sigur n-ar face-o…
S-ar putea să-ți placă și
Bunico, te aștept ca și când!
12 ani de magie
Niciodată nu este prea târziu să faci orice pentru copilul tău!
-
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
– Respiră, Dina! Respiră! Spui mereu să ne oprim și să respirăm, iar tocmai tu nu te mai oprești. Stai un moment și respiră! M-am oprit în loc cu harta-n mână. Vizitează tot ce poți! auzeam în urechi ultimele cuvinte ale ”omului meu de bază”. Imaginează-și că ceea ce vezi acum stă la baza întregii noastre istorii. De aici a început aproape totul. – Dar mie nu-mi plac muzeele! – Doar știi că nici mie nu-mi plac muzeele. Și totuși, când eu le-am vizitat mi s-a părut totul extraordinar de frumos. Creierul limbic funcționează ca un ceas elvețian Ca o limbă lipicioasă, ba dulce, ba amară sunt luată pe sus…
-
Povestea momentului de libertate (adaptare din viața unei mame)
Preambul Probabil e al 5642 articol despre cum mamele îți propun ceva și iese cu totul și cu totul și cu totul ALTCEVA. Și al 7845 articol în care timpul e relativ, nu ne aparține, iar scăparea stă la colțul numit “0 (zero) așteptări”. Și acum, povestea A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nici că s-ar povesti și nici femeile frustrate nu erau, a fost o perioadă în viața unei mame care nu-și mai vedea capul de treburi, liste, drumuri prin oraș, copii de dus și de luat de oriunde și de peste tot, trafic blocat și carne hormonată în galantar. Iar această perioadă se numea…
-
Tu ce fel de mamă ești?
Bineînțeles că sunteți o mamă bună, nu am nici un dubiu. Întrebarea pe care o pun nu are ca scop să facă diferența tranșantă între un părinte bun sau rău. Asta o fac, inconștient, doar creierele noastre, atunci când ni se pare că alții fac lucrurile mai bine ca noi. Exact ca atunci când vă uitați în oglindă și vă vedeți grasă la cele 65 de kg ale voastre, doar pentru că prietena are 60. A fi mamă este un rol Ca atunci când mă duc la serviciu și îmi pun costumul de angajat, când mă duc la cumpărături și îmi aranjez costumul de client care vrea merele cel mai…
S-ar putea să-ți placă și
Fețele fricilor formidabile
În zilele noastre nu mai poți da nici o palmă copilului
Mama mea e magică!
-
Cel mai bun lucru pe care-l poți face când copilul plânge în toiul nopții
Probabil e cel mai siropos jumătate de titlu pe care o să-l vedeți vreodată pe acest blog. Mi se trage de la noaptea nedormită din care am ieșit mai ceva ca dintr-o naștere normală cu travaliu de 12 ore. Adică, obosită, plină de dureri de spate și nu-mi doresc decât să mănânc și să mă culc la loc. Părea o seară normală În care eu mi-am promis că mă voi culca la 22.30 și m-a prins ora 23.00 încă lucrând pentru birou. Iar când am mai văzut și telefonul că mă anunță ”este un moment bun să mergeți la culcare pentru 8 ore de somn odihnitor” – m-a luat în…
S-ar putea să-ți placă și
Băiatul care aduce flori
Băiatul cu bezele
Nimic nu e mai presus decât libertatea ta!
-
Detaliul care face diferența în club
Acest articol nu este despre cum am fost în club, femeie la 36 de ani, cum mi s-a făcut dor de copii și am plecat acasă la prima muzică ce frustra motorul unei motociclete pe uscat. Nici despre cum îmi doream să adorm în liniște și să mă împac cu ideea că ieșitul în club și pierdutul nopților a dispărut pentru totdeauna din fișa mea de post. Ba din contră…. Cred cu tărie că dacă nu faci anumite lucruri la momentul lor, va fi din ce în ce mai greu să le vânezi după. Precum o oportunitate pe care dacă nu o primești în viața ta cu brațele deschise, mai…
-
Ce-l face pe om, un bun cadru didactic?
Mama mea este educatoare. Așa o știu, dintotdeauna. De când am deschis ochii prima dată, mama avea deja ”copiii ei” de la grădiniță. ”Copiii ei” erau săraci, locuiau într-un sat departe de Bacău unde mama făcea naveta. Se ducea zilnic, fără nici o excepție, deoarece ”copiii ei” aveau nevoie de ea: să îi ia în brațe, câteodată să-i îmbrace, să-i hrănească, să-i învețe litere și cifre, fructe și legume, meserii și încrederea în sine. Pe unii i-a cununat, când la rândul lor s-au dus la casele lor. Din când în când, mama mă lua și pe mine la ”copiii ei”. Eram fericită! Puteam să stau mândră în fața ”copiilor ei”…
-
Mama are nevoie de cafea!
Pentru cine a deschis mai târziu radioul, pe lângă un blog, o obsesie pentru cerceii lungi și un soț muncitor mai dețin și doi copii: Beatriz de 4 ani și Andre de 6 ani. Vă fac rezumatul ca să nu vă răcesc prea mult cafeaua. De când a făcut Beti, să zicem vreo 3 ani, mi se pare că lucrurile au început să se simplifice major. În primul rând, înțeleg ce vrea. Nu prea stă ea să explice, mai degrabă bate din picior dar tot consider că am evoluat. Apoi, nu mai strigă toată noaptea după mine, merge singură pe trotinetă, se îmbracă și se spală pe mâini și pe…
-
Toată lumea are nevoie de o mamă
Se spune că existența mamei este prima certitudine cu care se naște copilul. Cumva, într-un mod peste puterea noastră de înțelegere, copilul care se naște știe că nu este singur pe pământ. Că lângă el se află o mamă care-i va îndemna primii pași în viață. Și mama asta face. Îi stă alături copilului. Îl îmbracă, îl hrănește, îl ascultă, îl învață, îl ia în brațe și-l mângâie. – Mama mea e cea mai bună, auzim deseori ieșind din gura copilului nostru. Confirmarea supremă că suntem pe calea cea dreaptă. Ca o zână bună care vede numai ceea ce facem noi bine, iar greșelile sunt iertate miraculos, împăturite într-un suflet…
